Pharmacy reimbursement award upheld; losing party's appeal held inadmissible under governing arbitration procedure.

Şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de arbitrare înregistrată pe rolul Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate - Colegiul Medicilor din România - Colegiul Farmaciştilor din România - Colegiul Medicilor Dentişti din România sub dosar nr. x din 3 decembrie 2013, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei CASA JUDEŢEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE BUZĂU la înregistrarea în vederea decontării a facturilor în cuantum de 1096,99 RON, aferente lunilor septembrie - decembrie 2020, ce reprezintă contravaloarea a 40 % din medicamentele compensate eliberate de farmacia reclamantă pensionarilor cu venituri sub 700 RON.

Prin sentinţa arbitrala nr. 116 din 4 februarie 2016 pronunţată de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate - Colegiul Medicilor din România - Colegiul Farmaciştilor din România - Colegiul Medicilor Dentişti din România s-a admis cererea de arbitrare formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Buzău.

A fost obligată pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Buzău la primirea şi înregistrarea în vederea decontării a facturilor în cuantum de 1096,99 RON, aferente perioadei septembrie- decembrie 2010, care reprezintă contravaloarea în procent de 40% a medicamentelor compensate 90%, potrivit Hotărârii de Guvern nr. 186/2009, cu modificările şi completările ulterioare, pentru pensionarii cu venituri numai din pensii de până la 700 RON/lună, care se suportă din transferuri din bugetul Ministerului Sănătăţii către bugetul Fondului Naţional Unic al Asigurărilor Sociale de Sănătate.

Împotriva acestei sentinţe au formulat acţiune în anulare pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Buzău.

Prin sentinţa civilă nr. 70 din 20 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost respinsă ca nefondată acţiunea în anulare formulată de petenta CASA JUDEŢEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE BUZĂU împotriva sentinţei arbitrale nr. 116 din 4 februarie 2016, pronunţată de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate - Colegiul Medicilor din România - Colegiul Farmaciştilor din România - Colegiul Medicilor Dentişti din România în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.R.L..

Împotriva acestei sentinţe, pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Buzău a declarat recurs înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 24 iunie 2021.

Recursul recurentei Casa de Asigurări de Sănătate Buzău a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitându-se admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În argumentarea memoriului de recurs, recurenta a susţinut, în esenţă, că Curtea de Apel Bucureşti a pronunţat sentinţa atacată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material ce îşi găseau aplicabilitate în cauză.

Cu privire la dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ., Curtea de Apel Bucureşti a reţinut în mod nelegal şi netemeinic faptul că noţiunea de "locul pronunţării" nu trebuie să se regăsească expres în dispozitiv sau în altă parte a hotărârii, fiind suficientă în practicaua sentinţei a faptului că hotărârea a fost pronunţată la sediul Comisiei Centrale de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate - Colegiul Medicilor din România -Colegiul farmaciştilor din România - Colegiul Medicilor Dentişti din România.

Astfel, rezultă fără drept de tăgadă faptul că dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ. sunt dispoziţii imperative, iar neinvocarea "locului pronunţării" este un element obligatoriu pentru orice hotărâre arbitrală.

Tot astfel, potrivit prevederilor art. 603 alin. (1) lit. a) şi e) C. proc. civ. valorificate din perspectiva incidenţei nr. 43 din Regulamentul din 2004 -"(1) Hotărârea arbitrală se redactează în scris şi trebuie să cuprindă: a) componenţa nominală a tribunalului arbitrai, locul şi data pronunţării hotărârii; e) motivele de fapt şi de drept ale hotărârii, iar în cazul arbitrajului în echitate, motivele care, sub acest aspect, întemeiază soluţia".

In ceea ce priveşte motivarea instanţei referitor la faptul că necomunicarea hotărârii arbitrale nr. 116 într-un anumit termen nu determină desfiinţarea hotărârii arbitrale, iar examinarea unui astfel de motiv nu reprezintă niciun interes, recurenta o consideră netemeinică şi nelegală.

Astfel, în opinia sa, hotărârea arbitrală s-a dat cu încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute de art. 26 alin. (1) din Ordinul nr. 2366/C din 21 iulie 2015 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura arbitrală de soluţionare a litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale şi casele de asigurări de sănătate - hotărârea arbitrală va fi comunicata părţilor în termen de cel mult 30 de zile de la data pronunţării ei - dispoziţie legală ce a fost încălcată de către Comisia Centrală de Arbitraj, după cum bine se poate constata depăşirea termenului imperativ de comunicare de 30 zile, astfel, hotărârea arbitrală a fost emisă la 4 februarie 2016, iar comunicarea hotărârii către CJAS Buzău fiind efectuată la data de 8 mai 2020.

În cauză nu s-a depus întâmpinare de către intimata-pârâtă A. S.R.L..

La termenul din 27 ianuarie 2022, în Completul de filtru, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepţia inadmisibilităţii recursului şi, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să respingă ca inadmisibilă calea extraordinară de atac, în considerarea următoarelor:

Recursul are ca obiect sentinţa civilă nr. 70 din 20 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Decizia ce formează obiectul prezentei cereri de recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea recurată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 613 alin. (4) C. proc. civ., forma în vigoare la data introducerii cererii arbitrale, în speţă, fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Astfel, dispoziţiile art. 613 alin. (4), coroborate cu art. 613 alin. (3) din C. proc. civ., în vigoare la data înregistrării dosarului, prevedeau că numai hotărârea prin care curtea de apel a admis acţiunea în anulare şi a anulat hotărârea arbitrală este supusă recursului.

Prin Legea nr. 17/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi a unor acte normative conexe, care au intrat în vigoare la data de 24 martie 2017, a fost modificat art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în sensul că "(4) Hotărârea curţii de apel prin care se soluţionează acţiunea în anulare este supusă recursului".

Conform prevederilor art. 24 C. proc. civ., "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

Legea civilă nu retroactivează, legiuitorul optând pentru regula previziunii, potrivit căreia faza judecăţii, în întregul ei, este guvernată de dispoziţiile legii în vigoare la momentul pornirii acesteia, respectiv la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

Raportat la faptul că data înregistrării cererii de arbitrare este 3 decembrie 2013, rezultă că la momentul înregistrării acţiunii erau în vigoare vechile dispoziţii ale art. 613 alin. (3) şi alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora, hotărârile curţii de apel sunt supuse recursului numai în cazul admiterii acţiunii în anulare.

În cauză, se constată că recursul are ca obiect o sentinţă prin care Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea în anulare a hotărârii arbitrale nr. 116 din 4 februarie 2016, pronunţată de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate - Colegiul Medicilor din România - Colegiul Farmaciştilor din România - Colegiul Medicilor Dentişti din România în dosarul nr. x/2013.

Prin urmare, sentinţa ce formează obiectul prezentei cereri de recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu această cale de atac, hotărârea atacată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 613 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., în vigoare la data introducerii cererii de arbitrare, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Este ştiut că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă CASA JUDEŢEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE BUZĂU împotriva sentinţei civile nr. 70 din 20 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.R.L..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă CASA JUDEŢEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE BUZĂU împotriva sentinţei civile nr. 70 din 20 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.R.L..

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2022.