Revision petition declination for lack of material jurisdiction due to missing contradiction of judgments ground
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania (Inalta Curte de Casatie si Justitie) dismissed for lack of jurisdiction the revision petition filed by a private individual against a 2020 decision of the Bucharest Court of Appeal, ordering the case referred back to the Court of Appeal as the competent authority. The dispute involved a request to revise the 2020 decision based on new facts and ongoing illicit acts causing moral damages, although the petitioner ambiguously cited Article 322(7) of the Code of Civil Procedure without specifying whether the grounds were "contrarietatea de hotarari" (conflicting judgments) or simply new circumstances. Relying on the doctrine that the Supreme Court’s jurisdiction over revision cases is exceptional and limited to conflicts of decisions, the court held that the petitioner failed to establish the mandatory condition for supreme-level jurisdiction; therefore, under Articles 129(2)(2) and 510(1) of the Code of Civil Procedure, the material jurisdiction properly belonged to the first-instance appellate court that originally issued the challenged decision.
Legislator headnote
AI generatedart. 322 alin. (7) C. proc. civ, art. 130 alin. (2) C. proc. civ, art. 132 alin. (1) C. proc. civ, art. 510 alin. (2) C. proc. civ, art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ; Revision petition declination for lack of material jurisdiction due to missing contradiction of judgments ground: În conformitate cu prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ. "Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate …", iar, potrivit art. 132 alin. (1) C. proc. civ., "Când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, din oficiu sau la cererea părţilor, ea este obligată să stabilească instanţa judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent".
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2021
Asupra cererii de revizuire, constată şi reţine următoarele:
Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 7 mai 2021 sub nr. x/2021, revizuentul A. a solicitat retractarea deciziei civile nr. 1350 din 20 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
În motivare, a arătat că faptele ilicite ale intimaţilor, care au fost supuse judecăţii sunt săvârşite în continuare de către aceştia, lezând în mod grav drepturile revizuentului. În acest context, a afirmat că se impune rejudecarea cauzei şi obligarea intimaţilor la plata către revizuent a daunelor morale.
Totodată, a solicitat ca soluţionarea cauzei să se realizeze în contradictoriu cu societăţile care au fost parte în dosarul în care a fost dată hotărârea a cărei revizuire o solicită, dar şi cu B. S.A.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 322 alin. (7) C. proc. civ.
Intimaţii nu au depus întâmpinare.
Analizând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 131 - 132 C. proc. civ., reţine următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ. "Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate …", iar, potrivit art. 132 alin. (1) C. proc. civ., "Când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, din oficiu sau la cererea părţilor, ea este obligată să stabilească instanţa judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent".
Raportând textele legale evocate la dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 2 din acelaşi Cod, potrivit cărora:
"Necompetenţa este de ordine publică: 2. în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad", şi, totodată, văzând şi dispoziţiile imperative ale art. 510 alin. (2) C. proc. civ., instanţa supremă constată că nu este competentă să soluţioneze cauza pendinte.
În speţă, revizuentul îşi întemeiază cererea pe art. 322 alin. (7) C. proc. civ., însă, fără a arăta, dacă dispoziţiile invocate sunt cele prevăzute de codul de la 1865 sau de cel adoptat prin Legea nr. 134/2010 şi fără a indica hotărârea faţă de care decizia civilă nr. 1350 din 20 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă ar fi potrivnică.
Din acest punct de vedere, trebuie reţinut că este atrasă competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie numai în situaţia de excepţie în care revizuirea se întemeiază pe contrarietatea de hotărâri, cazul general de competenţă fiind în sensul competenţei instanţei care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se solicită.
Astfel, nefiind conturate elemente care să justifice incidenţa normei derogatorii ce ar determina competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în cauză şi, constatând că decizia a cărei retractare se solicită este dată de Curtea de Apel Bucureşti, competenţa de soluţionare a revizuirii aparţine acestei instanţe.
Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., coroborat cu art. 510 alin. (1) din acelaşi cod, va admite excepţia privind necompetenţa materială şi va declina competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de către revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1350 din 20 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.
Declină competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1350 din 20 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 septembrie 2021.