Military pension bonus calculation and inadmissibility of cassation appeal in social security disputes

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2021

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia Mixtă, de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale la data de 2 iulie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerul Apărării Naţionale - Comisia de Contestaţii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, a solicitat anularea Hotărârii nr. 40124/31.05.2019 emisă de Comisia de Contestaţii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, anularea deciziei nr. 168894/1/14.03.2019 emisă de Casa de Pensii Sectorială din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, recalcularea pensiei militare de stat, prin adăugarea sporului aferent Ordinului Meritul Militar în valoare de 1260 RON la cuantumul pensiei plafonate nete de 4337 RON, iar nu prin plafonarea acestuia, cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 223/2015.

Prin sentinţa civilă nr. 2293/2019 din 04 noiembrie 2019, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de A..

Împotriva sentinţei primei instanţe, a declarat apel A..

Prin decizia civilă nr. 391/A/2020 din 10 iunie 2020, Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 2293/2019 din 4 noiembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. x/2019.

Împotriva deciziei instanţei de apel, A. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate, iar, în rejudecare, admiterea apelului formulat împotriva sentinţei civile nr. 2293/2019 din 4 noiembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Cluj.

După prezentarea stării de fapt, în motivarea recursului, autorul prezentului demers judiciar a învederat faptul că, prin intermediul acţiunii introductive, a invocat viciul nemotivării Hotărârii nr. 40124 din 31.05.2019 emise de Comisia de Contestaţii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, fără ca instanţa de fond să analizeze acest motiv de nulitate. Din această perspectivă, recurentul consideră că hotărârea Tribunalului Cluj este nemotivată şi încalcă prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.. Totodată, arată că instanţa de apel trebuia să cenzureze această nelegalitate prin admiterea apelului şi anularea sentinţei şi rejudecând fondul, să anuleze Hotărârea nr. 40124 din 31.05.2019 emisă de Comisia de Contestaţii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale.

În continuare, autorul recursului reiterează aceleaşi susţineri formulate în faţa instanţelor devolutive cu referire la modalitatea nelegală de calcul a pensiei.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă în data de 18 septembrie 2020, sub acelaşi număr de dosar.

Intimatul-pârât Ministerul Apărării Naţionale a depus întâmpinare la 28 octombrie 2020, cu respectarea termenului legal, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului în raport de dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 care prevăd că hotărârile pronunţate în cauze având ca obiect asigurări sociale nu sunt supuse recursului, formulând, totodată, apărări şi pe fondul cauzei, în sensul respingerii recursului ca nefondat.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentului la 16 noiembrie 2020, fără ca acesta să uzeze de dreptul de a formula răspuns la întâmpinare.

Prin rezoluţia din 10 noiembrie 2020, s-a stabilit termen de judecată la 2 februarie 2021, cu citarea părţilor.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, se cuvine amintit faptul că prezentul proces este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale la data de 2 iulie 2019, nefiind supus procedurii filtrului.

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Totodată, reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie.

De asemenea, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

În speţă, Înalta Curte constată că acţiunea are ca obiect anularea hotărârii prin care recurentului-reclamant i-a fost respinsă contestaţia formulată împotriva deciziei de acordare a pensiei militare, precum şi a deciziei prin care i s-a acordat pensie militară de stat, fiind dedus judecăţii un conflict de asigurări sociale.

Având în vedere că acţiunea a fost introdusă la 2 iulie 2019, Înalta Curte reţine că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, potrivit căruia, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Aşadar, textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunţată hotărârea instanţei de apel.

De asemenea, se reţine că, la art. 100 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, legiuitorul a prevăzut că:

"Jurisdicţia în sistemului pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale şi curţi de apel", iar, în art. 101 şi 103 din aceeaşi lege, a stipulat că:

"Litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii se soluţionează în primă instanţă de către tribunale", respectiv, "Hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel".

Totodată, potrivit art. 104 din acelaşi act normativ mai sus arătat, "prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicţia în sistemul pensiilor militare de stat, se completează cu dispoziţiile C. proc. civ. şi ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare."

În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte constată că obiectul acţiunii se încadrează într-una din ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, întrucât vizează un conflict de asigurări sociale.

Cum textul de lege anterior evocat exclude dreptul la recurs în conflictele de asigurări sociale, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 100, art. 101 şi art. 103 din Legea nr. 223/2015.

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunţării, rezultă că decizia civilă nr. 391/A/2020 din 10 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

În considerarea celor ce preced, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 483 alin. (2) din acelaşi Cod, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimatul-pârât Ministerul Apărării Naţionale, prin întâmpinare şi va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 391/A/2020 din 10 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimatul-pârât Ministerul Apărării Naţionale, prin întâmpinare.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 391/A/2020 din 10 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 februarie 2021.