Surrender of appeal as acceptance of judgment under Art. 463-464 C. proc. civ. distinguishing withdrawal from dismissal

Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, sub număr de dosar. x/2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtele S.C. B. S.A., S.C. C. S.R.L. şi S.C. D. S.A.. solicitând să se pronunţe o hotărâre prin care să se constate nulitatea absolută a contractului de asociere în participaţiune nr. 888 din 03.04.2008 autentificat sub nr. x/03.04.2008 la BNP E. si a actelor adiţionale la acest contract.

Prin sentinţa civilă nr. 625/2018/CIV din 7 noiembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Iaşi, în dosarul nr. x/2018, a fost anulată ca netimbrată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.A., S.C. C. S.R.L. şi S.C. D. S.A. prin administrator judiciar F. SPRL.

A fost obligată reclamanta să îi plătească pârâtei S.C. C. S.R.L. suma de 5000 RON cheltuieli de judecată.

Reclamanta A. a declarat apel împotriva sentinţei civile nr. 625/2018/CIV din 7 noiembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte soluţia de acordare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5000 RON.

Prin decizia nr. 115/2019 din 20 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă a fost admis apelul formulat de apelanta A. împotriva sentinţei civile nr. 625/7.11.2018 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a Ii-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pe care o schimbat-o în parte, în sensul că a fost obligată reclamanta A. să plătească pârâtei S.C. C. S.R.L. suma de 1500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Au fost păstrate celelalte dispoziţii din sentinţa apelată, care nu contravin prezentei decizii.

Pârâta S.C. C. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 115/2019 din 20 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă.

Recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L. se raportează prin motivele de nelegalitate invocate la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În argumentarea recursului, pârâta susţine, în esenţă, nelegalitatea deciziei atacate în ceea ce priveşte reducerea de către instanţa de apel a cheltuielilor de judecată de la fond.

In opinia recurentei, instanţa a judecat cauza în apel cu încălcarea limitelor învestirii, determinate de dispoziţiile art. 478 C. proc. civ.

Totodată, consideră că, în mod eronat instanţa de apel a apreciat că în speţă instanţa de fond trebuia să facă aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Aceasta întrucât, criteriul valoric este îndeplinit, cuantumul onorariului fiind pe deplin justificat raportat la valoarea litigiului.

În ceea ce priveşte "complexitatea cauzei" este de remarcat caracterul complex prin natura sa a unor acţiuni de nulitate, mai ales a celei din speţă a cărei complexitate este dată şî de consecinţele pe care le-ar fi determinat o eventuală admitere a acţiunii.

Cu privire la "activitatea desfăşurată de avocat", apreciază că acest criteriu poate fi analizat doar prin prisma culpei procesuale a părţii care a căzut în pretenţii. Or, în speţă, este evidentă culpa intimatei-reclamante în declanşarea procesului.

Solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Iaşi.

Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului.

Prin cererea înregistrată la 19 mai 2020, recurenta-pârâtă a arătat că renunţă la judecata recursului, întrucât, după formularea cererii de recurs, prin decizia nr. 3/2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recursul în interesul legii s-a stabilit că "în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proportionalitătii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ..".

În drept, a invocat dispoziţiile art. 406 C. proc. civ.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar şi, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport, însă niciuna dintre părţi nu a înţeles să îşi exercite acest drept.

Luând în examinare cererea de "renunţare la judecata recursului", Înalta Curte reţine următoarele:

Manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecata recursului, reprezintă o achiesare la hotărârea instanţei de fond, un act de dispoziţie al recurentei ca expresie a disponibilităţii recunoscute de lege părţii, conform art. 9 C. proc. civ.

Articolul 406 C. proc. civ. reglementează condiţiile în care poate opera renunţarea la judecată, aceasta reprezentând un act procesual de dispoziţie, iar potrivit alin. (5) din norma legală evocată atunci "când renunţarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanţa va lua act de renunţare şi va dispune şi anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunţate în cauză".

Actul de dispoziţie în cauză nu urmează regimul art. 406 C. proc. civ., deoarece dispoziţia reglementează renunţarea la cererea de chemare în judecată, ca act începător al procedurii judiciare, iar nu renunţarea la calea de atac pe care partea a promovat-o.

Manifestarea de voinţă a recurentei, în sensul renunţării la judecata recursului, are valenţa unei achiesări la hotărâre, în acord cu prevederile art. 463-464 C. proc. civ.

Potrivit art. 463 alin. (1) C. proc. civ., achiesarea la hotărâre reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre.

Având în vedere dispoziţiile legale evocate mai sus, precum şi manifestarea expresă de voinţă a recurentei, care îmbracă formele prevăzute de art. 464 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să ia act de achiesarea acesteia la decizia nr. 115/2019 din 20 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de achiesarea recurentei-pârâte C. S.R.L. la decizia nr. 115/2019 din 20 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2021.