Revision petition barred by absolute deadline: failure to file within one month of judgment pronouncement not excused by late communication of reasoning or new judicial interpretation of contract terms

Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 5623 din 10 iulie 2017 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. x/2017, s-a respins contestaţia la executare formulată de contestatorul Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru întreprinderilor Mici şi Mijlocii IFN S.A., în contradictoriu cu intimata A. S.A., referitoare la încheierea de încuviinţare a executării silite şi la actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 346/2017 deschis la B. din Bucureşti.

Împotriva acestei sentinţe, contestatorul Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru întreprinderilor Mici şi Mijlocii IFN S.A. a formulat apel, solicitând admiterea căii de atac, schimbarea hotărârii şi anularea actelor de executare efectuate în dosarul nr. x/2017 al B., B. şi Asociaţii, inclusiv a încheierii din 04.04.2017 de încuviinţare a executării silite şi întoarcerea executării.

Prin decizia civilă nr. 1245A din 3 aprilie 2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a admis apelul, s-a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că s-a admis contestaţia la executare şi s-a anulat încheierea de încuviinţare a executării silite pronunţată la data de 04.04.2017 în dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei sectorului 1, Bucureşti, precum şi actele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 346/2017 al B. din Bucureşti. S-a dispus întoarcerea executării silite şi obligarea intimatei să restituie contestatoarei suma de 87 193,43 RON şi să plătească dobânda legală aferentă acestei sume calculată de la data de 05.05.2017 până la restituirea debitului principal. A fost restituită apelantei taxa judiciară de timbru în cuantum de 1950 RON.

La 12 iunie 2019, A. S.A. a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 1245A din 03.04.2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2017, prin care a solicitat admiterea cererii de repunere în termenul pentru formularea căii de atac, admiterea revizuirii în senul anulării hotărârii şi respingerea apelului.

Cererea de revizuire a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 1764 din 30 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă cererea de repunere în termen, ca nefondată.

A fost admisă excepţia tardivităţii şi a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1245 din 3 aprilie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatul FONDUL NAŢIONAL DE GARANTARE A CREDITELOR PENTRU ÎNTREPRINDERILE MICI SI MIJLOCII S.A., ca tardivă.

A fost respinsa cererea revizuentei de acordare cheltuieli, ca nefondată.

Împotriva acestei decizii, revizuenta A. S.A. a declarat recurs, prin care a solicitat, în principal, constatarea nulităţii recursului, iar, în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

Recurenta se raportează prin motivele de nelegalitate invocate la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

În argumentarea recursului, redând considerente ale deciziei atacate, revizuenta A. S.A. solicită instanţei de recurs să constate că soluţia de respingere a cererii de revizuire ca fiind tardivă este consecinţa exclusivă a respingerii ca neîntemeiata a cererii de repunere în termenul de o luna de zile prevăzut de art. 511 C. proc. civ.

Sub aspectul nemotivării, susţine, în esenţă, ca soluţia dispusă prin decizia recurată a fost pronunţată cu omisiunea analizării argumentului revizuentei privind existenţa unui motiv temeinic justificat pentru repunerea în termenul de revizuire, în condiţiile în care soluţia instanţei de apel a fost pronunţată în baza unei interpretări a prevederilor Convenţiei nr. 177/01.04.2012, interpretare pe care nu avea cum să o bănuiască la momentul pronunţării soluţiei în apel, întrucât nu a fost invocată de niciuna dintre părţile în litigiu, fiind o interpretare proprie a instanţei de apel pe care nu a pus-o niciodată în discuţia contradictorie a părţilor.

Prin urmare, deşi esenţial pentru justa soluţionare a cererii de repunere în termen, acest argument nu a fost niciodată analizat de Curtea de Apel Bucureşti, fiind astfel încălcate prevederile art. 425 alin, (1) lit. b) C. proc. civ.

Totodată, în opinia recurentei, decizia atacată a fost pronunţată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Sub acest aspect, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., din perspectiva juridică, este fundamentat, pe încălcarea dispoziţiile art. 174 - 176 C. proc. civ., cu privire la nulitatea, absolută/relativa şi condiţionată/necondiţionata, a actelor de procedură, prevederile art. 178 C. proc. civ., cu privire la regimul juridic procedural al nulităţii actelor de procedură, şi prevederile art. 179 C. proc. civ., cu privire la efectele nulităţii.

Solicită instanţei de recurs să constate nerespectarea prevederilor art. 186 C. proc. civ., instanţa reţinând că susţinerea revizuentei în ceea ce priveşte motivul potrivit căruia nu putea formula calea extraordinară de atac decât după comunicarea hotărârii de apel nu se circumscrie "motivelor temeinic justificate" pentru care poate fi dispusă repunerea în termen.

Or, dispoziţiile art. 186 C. proc. civ. reglementează instituţia repunerii in termen, dispoziţii care prevăd in mod expres posibilitatea părţii de a solicita repunerea în termen în ipoteza în care aceasta a pierdut termenul imperativ prevăzut de lege pentru îndeplinirea unui act de procedură din cauza unei imposibilităţi obiective.

Astfel cum a arătat şi prin cererea de repunere în termen, cele trei cerinţe prevăzute de art. 186 C. proc. civ. sunt îndeplinite în mod cumulativ în prezenta cauză, instanţa care a soluţionat cererea de revizuire încălcând dreptul recurentei-revizuente de a beneficia de aceasta instituţie reglementată în mod expres de dispoziţiile C. proc. civ.

Mai mult, consideră a fi nelegal şi considerentul instanţei potrivit căruia "revizuenta tinde la modificarea momentului de curgere a termenului de a formula calea de atac, substituind data pronunţării cu cea a comunicării", în condiţiile în care, de esenţa instituţiei repunerii în termen este tocmai schimbarea momentului de la care curge termenul pentru îndeplinirea unui act de procedură în ipoteza părţii care s-a aflat în imposibilitate de a-1 efectua în termenul legal.

De asemenea, apreciază ca fiind nelegală soluţia instanţei învestită cu soluţionarea cererii de repunere în termen şi din perspectiva motivului temeinic justificat, întrucât cererea de repunere în termen a avut la bază un motiv justificat, şi anume imposibilitatea obiectivă de a cunoaşte considerentele pentru care instanţa a admis apelul formulat de către FONDUL NAŢIONAL DE GARANTARE A CREDITELOR PENTRU ÎNTREPRINDERILE MICI SI MIJLOCII S.A..

Abia la momentul comunicării hotărârii instanţei de apel (14.05.2019), la mai bine de 42 de zile de la data pronunţării, A. S.A. a putut constata că soluţia instanţei de apel a fost pronunţată, nu în raport de o eventuală nerespectare a obligaţiilor asumate prin Convenţia nr. 177/01.042012, ci în raport de o interpretare proprie, necunoscută până la acel moment, întrucât nu a fost pusă în discuţie, interpretare potrivit căreia părţile contractante, prin modalitatea de redactare a clauzelor acestei convenţii, au înţeles să excludă de la aplicare prevederile art. 120 din O.U.G. nr. 99/2016 care conferă notificării şi confirmării caracterul de titlu executoriu.

Solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei Curţii de Apel Bucureşti în vederea rejudecării cererii de revizuire.

Intimatul FONDUL NAŢIONAL DE GARANTARE A CREDITELOR PENTRU ÎNTREPRINDERILE MICI SI MIJLOCII S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, motivat de împrejurarea că, în speţă, criticile formulate privesc temeinicia, iar nu legalitatea hotărârii instanţei de revizuire.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 25 noiembrie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză, cu menţiunea că părţile pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

La 15 decembrie 2020, intimata a depus punct de vedere la raport.

Prin încheierea din 24 martie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins excepţia nulităţii recursului, admiţându-l în principiu.

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, reţine următoarele considerente:

Recurenta-revizuentă a invocat în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

In dezvoltarea motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a susţinut încălcarea art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în condiţiile în care hotărârea atacată a fost pronunţată cu omisiunea analizării argumentului esenţial invocat privind existenţa unui motiv temeinic justificat pentru repunerea în termenul de revizuire. Aceasta întrucât, soluţia instanţei de apel a fost pronunţată în baza unei interpretări a prevederilor Convenţiei nr. 177/01.04.2012, interpretare pe care recurenta nu avea cum să o bănuiască la momentul pronunţării soluţiei în apel, nefiind invocată de niciuna dintre părţile în litigiu, fiind o interpretare proprie a instanţei de apel pe care nu a pus-o niciodată în discuţia contradictorie a părţilor.

Această critică nu este fondată.

Astfel, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Acest motiv de nelegalitate vizează prin conţinutul său nerespectarea prevederilor art. 425 alin. (1) pct. b) din C. proc. civ., potrivit cărora în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât si cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Conform art. 186 C. proc. civ.: "(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac. (3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanţa competentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen".

Din analiza prevederilor legale enunţate reiese că, pentru a beneficia de repunerea în termen, este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiţii: partea să nu fi respectat un termen procedural imperativ, nerespectarea termenului să se datoreze unor motive temeinic justificate, dovedite de parte, împrejurarea ce a împiedicat partea să-şi exercite dreptul în termen să se fi produs înăuntrul acestuia, partea să formuleze cererea de repunere în termen în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării şi, totodată, să îndeplinească actul de procedură neexercitat în termenul prevăzut pentru exercitarea căii de atac, respectiv 30 de zile de la încetarea împiedicării.

Aşadar, pentru a fi repusă în termen partea trebuie să demonstreze existenţa unor motive temeinic justificate care au împiedicat-o să exercite calea de atac.

Observând considerentele deciziei recurate, se constată că instanţa a analizat împrejurarea temeinic justificată pe care o invocă revizuenta, respectiv necunoaşterea considerentului avut în vedere de tribunal pentru admiterea apelului şi anularea executării silite referitor la lipsa caracterului de titlu executoriu a notificărilor puse în executare în dosarul de executare nr. 346/2017 al B., B. şi Asociaţii, şi a reţinut, în mod corect, că aceasta nu îndeplineşte condiţia de piedică pentru formularea revizuirii în termen.

Totodată, corect a reţinut curtea de apel că, de la momentul pronunţării deciziei nr. 1245A/03.04.2019, intimata A. putea avea reprezentarea faptului că această hotărâre contrazice celelalte decizii invocate având în vedere soluţiile diferite pronunţate, iar această contrazicere putea să fie determinată fie de aspectul inexistenţei caracterului de titlu executoriu a actelor puse în executare, fie de cel al lipsei exigibilităţii creanţei, astfel încât partea nu era împiedicată să declanşeze revizuirea ultimei decizii.

Nu se poate reţine că instanţa ar fi omis să se pronunţe asupra vreunui aspect din cele care i-au fost supuse spre analiză, câtă vreme curtea de apel a examinat problema de fond supusă judecaţii, analizând în mod efectiv motivele invocate de revizuentă.

Aşadar, motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. invocat de recurentă nu este fondat şi urmează a fi respins.

Recurenta-revizuentă a invocat şi dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care prevăd că hotărârea poate fi casată când prin aceasta, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Din perspectiva acestui motiv de recurs se invocă nerespectarea prevederilor art. 186 C. proc. civ., în condiţiile în care instanţa a reţinut că susţinerea revizuentei, în ceea ce priveşte motivul potrivit căruia nu putea formula calea extraordinară de atac decât după comunicarea hotărârii de apel, nu se circumscrie "motivelor temeinic justificate" pentru care poate fi dispusă repunerea în termen.

Mai mult, consideră a fi nelegal şi considerentul instanţei potrivit căruia "revizuenta tinde la modificarea momentului de curgere a termenului de a formula calea de atac, substituind data pronunţării cu cea a comunicării", în condiţiile în care, de esenţa instituţiei repunerii în termen este tocmai schimbarea momentului de la care curge termenul pentru îndeplinirea unui act de procedură în ipoteza părţii care s-a aflat în imposibilitate de a-1 efectua în termenul legal.

Aceste critici nu sunt fondate.

Astfel, împrejurarea temeinic justificată pe care o invocă revizuenta, respectiv necunoaşterea considerentului avut în vedere de tribunal pentru admiterea apelului şi anularea executării silite referitor la lipsa caracterului de titlu executoriu a notificărilor puse în executare în dosarul de executare nr. 346/2017 al B., B. şi Asociaţii, nu constituie o veritabilă împiedicare de la formularea căii extraordinare de atac, revizuenta având obligaţia de a manifesta un comportament procesual activ şi diligent în ceea ce priveşte exercitarea căii de atac a revizuirii.

De altfel, Înalta Curte reţine că raţiunile pentru care se analizează o cerere de repunere în termen vizează motivele de fapt care împiedică partea să acţioneze, iar nu motivele de drept, revizuenta argumentând formal încadrarea într-o împrejurare temeinic justificată, fiind, oricum, în afara ipotezei de reglementare a art. 186 alin. (1) din C. proc. civ., întrucât tinde la schimbarea momentului procedural de plecare a termenului de 1 lună, prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., considerându-l a fi unul de la comunicarea hotărârii, şi nu de la pronunţare.

Se reţine că termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ şi absolut, a cărui încălcare atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a exercita calea de atac, persoanei interesate revenindu-i obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile.

Trebuie menţionat, de asemenea, că art. 10 alin. (1) din C. proc. civ. instituie părţilor îndatorirea să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător, să îşi probeze pretenţiile şi apărările, precum şi să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului, fără întârziere.

Totodată, în raport cu art. 22 alin. (1) din C. proc. civ., judecătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile, regulă ce este de resortul principiului legalităţii.

În cuprinsul cererii sale de revizuire partea face referire, în realitate, nu la o imposibilitate de a declara calea de atac, ci la o imposibilitate de a o motiva, determinată de faptul că a fost împiedicată să cunoască considerentele care au stat la baza deciziei a cărei revizuire se solicită, înaintea comunicării acesteia. Or, în condiţiile în care cererea formulată vizează repunerea în termenul de declarare a căii de atac, în mod corect a reţinut curtea de apel că solicitarea revizuentei nu este fondată, respingând cererea de repunere în termenul de declarare a căii extraordinare de atac a revizuirii.

În raport cu cele arătate, în mod corect, a reţinut curtea de apel că, nepromovarea revizuirii înăuntrul termenului reglementat de lege este imputabilă revizuentei, nefiind întrunită condiţia prevăzută de art. 186 alin. (1) C. proc. civ., respectiv ca dintr-o împrejurare temeinic justificată să nu poată exercita acest drept.

Prin urmare, constatând cererea de repunere în termen ca nefondată, văzând dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în mod legal şi temeinic, a fost respinsă ca tardivă calea de atac a revizuirii.

Faţă de cele reţinute anterior, se constată că în cauză nu a fost încălcată nicio regulă de procedură, iar decizia atacată cuprinde raţiunea pe care se întemeiază, motivarea curţii de apel fiind una clară, precisă şi ataşată circumstanţelor cauzei, conducând în mod logic la soluţia din dispozitiv.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A. S.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1764 din 30 octombrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2021.