Territorial Competence Set for Ministry Contract Claim at Satu Mare Tribunal

Şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea la 5 martie 2021, sub nr. x/2021, UAT Comuna Bârsău a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL DEZVOLTĂRII, LUCRĂRILOR PUBLICE ŞI ADMINISTRAŢIEI să dispună obligarea pârâtului la executarea contractului de finanţare a investiţiei din cadrul proiectului "Modernizare uliţe, lucrări de artă (podeţe, ziduri de sprijin), în comuna Bârsău, judeţul Satu Mare", respectiv la acordarea unei finanţări în valoare de 18887432,27 RON din Fondul de Dezvoltare şi Investiţii pentru realizarea proiectului de investiţii iar, în subsidiar, obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri la nivelul sumei cheltuite în vederea executării investiţiei pentru care s-a aprobat finanţarea, respectiv la nivelul sumelor ce ar fi trebuit finanţate pentru anii 2020 şi 2021, până la data denunţării unilaterale a contractului de finanţare.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 1270, 1530, 1550 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 53/CA/2021 din 12 mai 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021-P.I, Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu-Mare, secţia I civilă.

Pe rolul Tribunalului Satu-Mare, secţia I civilă, cauza a fost înregistrată la data de 17 mai 2021, sub dosar nr. x/2021.

Tribunalul Satu Mare, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 221/D din 30 septembrie 2021 admite excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei, invocată prin întâmpinare de pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei şi declină competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Bucureşti.

În motivarea hotărârii s-a reţinut că prin întâmpinare s-a făcut referire expresă la dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ. care instituie regula generală şi că, prin dispoziţiile art. 113 alin. (1) C. proc. civ. se instituie un număr de nouă ipoteze legale alternative de competenţă teritorială, însă având în vedere formularea textului normativ ("în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente...") rezultă că această competenţă teritorială alternativă are un caracter facultativ, opţional şi subsidiar regulii generale instituite prin art. 107 C. proc. civ., iar nicidecum unul derogatoriu, excepţional, astfel cum este instituită competenţa teritorială prin articolele de lege imediat subsecvente normei procedurale cuprinse în art. 107 C. proc. civ.

Prin urmare, opţiunea instituită prin art. 113 C. proc. civ., departe de a conferi reclamantului privilegiul exclusiv de a deroga de la regula generală instituită de art. 107 C. proc. civ., reglementează posibilitatea unei opţiuni concordante ale tuturor părţilor din proces în această materie, respectiv instituie un beneficiu în favoarea pârâtului, însă în prezenta cauză, faţă de poziţia procesuală expresă şi neechivocă exprimată prin întâmpinare, rezultă cu certitudine inexistenţa oricărei opţiuni concordante referitoare la derogarea de la principiul procedural instituit prin art. 107 C. proc. civ.

Pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, cauza a fost înregistrată la 11 octombrie 2021, sub acelaşi număr de dosar.

Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 1856 din 3 decembrie 2021 admite excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi declină competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamantul Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Bârsău, în favoarea Tribunalului Satu Mare, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 111 şi art. 116 C. proc. civ.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Satu Mare, secţia I civilă şi Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 7 ianuarie 2022, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Satu Mare.

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii formulate, Înalta Curte constată că prezentul litigiu este unul civil, astfel cum au reţinut atât Curtea de Apel Oradea, cât şi Tribunalul Satu Mare, în cauză impunându-se analiza excepţiei necompetenţei teritoriale ce a fost invocată de reclamantă prin notele scrise depuse la 29 noiembrie 2021.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a prezentei cauze, se reţine că potrivit art. 107 C. proc. civ. regula este că "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Cu toate acestea, potrivit art. 111 C. proc. civ., "cererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanţa de la sediul pârâtului", context în care se apreciază că aceste dispoziţii reglementează un caz de competenţă teritorială alternativă.

În această situaţie, de competenţă teritorială alternativă, alegerea îi revine reclamantului, potrivit art. 116 C. proc. civ., având în vedere că în speţă, există un caz de competenţă teritorială alternativă, între Tribunalul Bucureşti - ca instanţă de la sediul pârâtului şi Tribunalul Satu Mare, în condiţiile art. 111 C. proc. civ., întrucât cererea este îndreptată împotriva Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, respectiv o instituţie publică centrală, caz în care cererea poate fi introdusă şi la instanţa de la sediul reclamantei, respectiv Tribunalul Satu Mare.

Prin urmare, din moment ce reclamanta a ales instanţa competentă, în temeiul art. 116 C. proc. civ., respectiv Tribunalul Satu Mare, această instanţă nu îşi putea declina competenţa, întrucât a fost legal învestită.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte reţine că, în soluţionarea cererii formulate de reclamanta UAT Comuna Bârsău în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei competenţa teritorială aparţine Tribunalului Satu Mare, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2022.