Restitution of purchase price under annulled property transactions; nullity of cassation appeal for lack of legal grounds

Şedinţa publică din data de 15 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la 11.07.2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâţii COMUNA TUZLA, prin Primar şi CONSILIUL LOCAL TUZLA, solicitând restabilirea situaţiei anterioare încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/11.02.2009 la B., anulat conform sentinţei civile nr. 1263 din 18 mai 2015, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia civilă nr. 45 din 28 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Constanţa, şi obligarea pârâţilor la plata sumei de 22.535,10 RON, la care se adaugă T.V.A., actualizată cu dobânda şi penalităţile la data plăţii efective, sumă ce a fost plătită conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/11.02.2009; obligarea pârâţilor la plata sumei de 438.071 RON, la care se adaugă T.V.A., actualizată cu dobânda şi penalităţile la data plăţii efective, plătită în baza contractului autentificat sub nr. x/14.05.2009 la B., anulat conform sentinţei civile nr. 1263 din 18 mai 2015, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia civilă nr. 45 din 28 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Constanţa, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1532 din 3 octombrie Constanţa, secţia de contencios administrativ si Fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei funcţionale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a a Tribunalului Constanţa.

Prin sentinţa civilă nr. 265 din 18 februarie 2019, Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă.

Prin decizia civilă nr. 645 din 17 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a Il-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost admis apelul declarat de apelanta - reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 265 din 18 februarie 2019, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimaţii - pârâţi COMUNA TUZLA PRIN PRIMAR şi CONSILIUL LOCAL TUZLA; a fost schimbată în tot hotărârea atacată, în sensul că a fost admisă acţiunea, au fost obligaţi pârâţii la plata către reclamantă a sumei de 22.535 RON reprezentând preţul achitat conform contractului nr. x/11.02.2009, actualizată cu indicele preţurilor de consum la data plăţii, precum şi dobânda legală calculată până la data restituirii efective şi a sumei de 521.305 RON, reprezentând preţul achitat conform contractului nr. x/14.05.2009, actualizată cu indicele preţurilor de consum la data plăţii, precum şi dobânda legală calculată până la data restituirii efective.

U.A.T. COMUNA TUZLA şi CONSILIUL LOCAL TUZLA au declarat recurs împotriva acestei decizii, solicitând instanţei să admită calea de atac formulată şi să respingă acţiunea ca neîntemeiată.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Recurenţii-pârâţi fac o expunere a situaţiei de fapt şi precizează că, în privinţa penalităţilor şi a dobânzilor, reclamanta a pierdut beneficiului bunei-credinţe în privinţa contractului de vânzare-cumpărare nr. x/14.05.2009, cunoscând existenţa dosarului nr. x/2009, prin care s-a solicitat anularea protocolului de predare-preluare bunuri ce au aparţinut fostului C. şi folosite de fosta D. Aşadar, reclamanta şi-a asumat posibilitatea ca acel protocol să fie anulat şi, pe cale de consecinţă, anularea contractelor de vânzare-cumpărare, motiv pentru care nu poate solicita dobânzi decât de la data rămânerii definitive a hotărârii în prezenta cauză.

Recurenţii apreciază că varianta 1 a răspunsului la obiecţiuni este cea corectă. Sub aspectul costului de achiziţie indicat de expertul desemnat în cauză, recurenţii apreciază că acesta nu poate fi reţinut, întrucât C. civ. -art. 1.644 - face distincţia între preţul bunului şi cheltuielile efectuate cu bunul.

Prin memoriul de recurs se arată că, în cazul în care în care reclamanta solicită aplicarea dobânzii remuneratorii reţinute de doamna expert, aceasta este în eroare, solicitând să se constate că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1 pct. 2 din Ordonanţa nr. 13/2011.

Autorii căii de atac afirmă că în privinţa ambelor contracte de vânzare-cumpărare, în cazul în care se solicită penalităţi de întârziere, în conformitate cu dispoziţiile C. civ., pentru a putea fi obligaţi la plata dobânzii penalizatoare, ar trebui să fie puşi de drept în întârziere sau să fie puşi în întârziere de către creditorul obligaţiei. Susţin recurenţii că, prin raportare la art. 1523, nu poate fi reţinută incidenţa vreunui caz de punere în întârziere de drept. De asemenea, în conformitate cu art. 1537 din noul C. civ., reclamanta nu este scutită de proba prejudiciului.

Totodată, recurenţii fac trimitere şi la dispoziţiile art. 1.645 C. proc. civ. şi susţin că, în cazul în care s-ar acorda dobânzi, acest lucru ar conduce la o îmbogăţire fără justă cauză a patrimoniului reclamantei.

Recurenţii şi-a întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. art. 304 pct. 9 vechiul C. proc. civ.

Intimata a depus întâmpinare, prin care a invocat nulitatea recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea acestuia şi obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Pe baza cererii de recurs şi a întâmpinării depuse, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reţinut că recursul declarat este nul.

Prin încheierea din 12 mai 2021 s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Analizând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în complet de filtru, reţine inexistenţa motivelor de nelegalitate, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

De principiu, cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, nelegalitate care trebuie să îmbrace una dintre formele instituite de art. 488 C. proc. civ., sub denumirea de "motive de casare."

În conformitate cu dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., partea are obligaţia de a arăta în cererea de recurs motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) prevede că această menţiune este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

Art. 489 alin. (2) din acelaşi cod stipulează că sancţiunea nulităţii recursului intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pentru a putea fi circumscrise cazurilor de nelegalitate cuprinse în art. 488 C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze soluţia şi argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată.

Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia sau unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanţa care a pronunţat hotărârea atacată şi-a fundamentat soluţia pronunţată. Pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorii căii extraordinare de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care au atacat-o, recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalităţii acesteia.

Deşi recurenţii invocă motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 din vechiul C. proc. civ., sunt incidente în cauză dispoziţiile noului C. proc. civ., faţă de data introducerii acţiunii, respectiv 11.07.2017. Normele de drept material la care fac trimitere recurenţii sunt invocate formal, argumentele lor vizând situaţia de fapt, precum şi probele administrate, aspecte care excedează analizei de nelegalitate ce se efectuează în recurs.

Criticile ce vizează nelegalitatea hotărârii din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt invocate formal.

Ca atare, nu poate constitui motiv de recurs orice nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, în sensul că nu pot fi susţinute în mod valabil critici prin care se tinde la schimbarea situaţiei de fapt ori la reaprecierea probelor cauzei sau prin care se solicită realizarea unui control judiciar de temeinicie; în consecinţă, instanţa de recurs nu poate examina decât criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în prevederile art. 488 din C. proc. civ. şi sunt proprii controlului judiciar de legalitate permis instanţei de recurs.

Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului, respectiv nu se arată şi dezvoltă motivele de nelegalitate. O astfel de situaţie intervine şi în cauza de faţă din moment ce, aşa cum s-a arătat, susţinerile recurenţilor vizează aspecte de fapt, ce ţin de temeinica deciziei atacate.

În speţă, reţinând că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, Înalta Curte constată că recursul nu este motivat în raport cu cerinţele art. 488 C. proc. civ., fiind aplicabilă sancţiunea nulităţii recursului în reglementarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând că prin cererea de recurs nu au fost invocate veritabile critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., va da eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) din acelaşi cod şi, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenţii-pârâţi U.A.T. COMUNA TUZLA PRIN PRIMAR şi CONSILIUL LOCAL TUZLA împotriva deciziei civile nr. 645 din 17.12.2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

Anulează recursul declarat de recurenţii-pârâţi U.A.T. COMUNA TUZLA PRIN PRIMAR şi CONSILIUL LOCAL TUZLA împotriva deciziei civile nr. 645 din 17.12.2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 septembrie 2021.