Road accident damages: Invalidity of cassation appeal for challenging factual evidence assessment under Art. 488 C. proc. civ.

Şedinţa publică din data de 15 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia Civilă la 27 februarie 2015, sub nr. x/2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. şi intervenientul C., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta S.C. B. S.A. la plata către reclamant a sumei de 5.559 RON cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea certificatului medico-legal si a deconturilor de cheltuieli, în urma a două internări la Spitalul Judeţean "Sf. Ioan cel Nou", precum şi la plata sumei de 150.000 euro (echivalentul în RON la data efectuării plăţii), cu titlu de daune morale, în urma producerii evenimentului rutier de la 10 ianuarie 2014.

Prin sentinţa civilă nr. 861 din 25 martie 2019 a admis în parte cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. şi intervenientul C.. A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 21.000 euro (echivalentul în RON la cursul de referinţă B.N.R. de la data plăţii) cu titlu de daune morale, precum şi la plata sumei de 13,3 RON, cu titlu de daune materiale. A respins cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata sumei de 1.600 RON, reprezentând onorariul expertului pentru efectuarea expertizei în dosarul penal, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 1771/A din 30 octombrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă S.C. B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 861/25.03.2019. A schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 7.000 euro, în echivalent în RON la cursul B.N.R. de la data plăţii, cu titlu de daune morale. A păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei.

A. a declarat recurs împotriva acestei decizii solicitând instanţei să admită calea de atac formulată, să caseze hotărârea atacată şi să trimită cauza spre rejudecare instanţei de apel.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Prin memoriul de recurs arată că instanţa de apel a ignorat normele invocate de către reclamant şi a interpretat în mod eronat legea, diminuând în mod considerabil sumele solicitate, în ciuda faptului că a reţinut că acesta a suferit în urma accidentului rutier vătămări a căror vindecare a necesitat un număr de 100-110 zile de îngrijiri medicale şi a fost în incapacitate de muncă în această perioadă. Mai arată că instanţa de apel a omis să reţină proba constând în raportul de evaluare psihologică, precum şi proba constând în ancheta socială şi nu a motivat modul în care s-a stabilit suma de 7.000 euro cu titlu de daune morale.

Recurentul-reclamant invocă dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât în situaţia în care observaţiile părţilor sunt corect examinate de către instanţă, care are obligaţia de a proceda la un examen efectiv al argumentelor şi elementelor de probă.

În legătură cu administrarea probei testimoniale, la care recurentul-reclamant a renunţat în faţa primei instanţe, susţine că nici dispoziţiile C. civ., nici cele ale Legii nr. 136/1995 sau cele ale Ordinului nr. 14/2011 nu impun, din punct de vedere al probatoriului, dovedirea prejudiciului moral cu anumite mijloace de probă, cum ar fi administrarea acestei probe (testimoniale), ci, conform regulilor generale în materie de probaţiune, se poate acorda eficienţa corespunzătoare oricărui mijloc de probă a cărui pertinenţă şi utilitate se stabilesc în raport cu circumstanţele cauzei, inclusiv anchetele sociale.

Autorul căii de atac afirmă că solicitarea de reducere a despăgubirilor trebuie examinată din perspectiva dispoziţiilor art. 36 din Ordinul CSA nr. 14/2011, în sensul că, atât reducerea, cât şi acordarea despăgubirilor trebuie să aibă un caracter justificat, simpla afirmaţie în sensul reducerii cuantumului despăgubirilor neproducând efecte juridice, atâta timp cât nu este probată.

Recurentul-reclamant a indicat în cererea de recurs motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului raportat la prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului.

Pe baza cererii de recurs şi a întâmpinării depuse, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reţinut că recursul declarat este nul.

Prin încheierea din 12 mai 2021 s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părţile nu au depus punct de vedere cu privire la raport.

Analizând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în complet de filtru, reţine inexistenţa motivelor de nelegalitate, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

De principiu, cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, nelegalitate care trebuie să îmbrace una dintre formele instituite de art. 488 C. proc. civ., sub denumirea de "motive de casare."

În conformitate cu dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., partea are obligaţia de a arăta în cererea de recurs motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) prevede că această menţiune este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

Art. 489 alin. (2) din acelaşi cod stipulează că sancţiunea nulităţii recursului intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pentru a putea fi circumscrise cazurilor de nelegalitate cuprinse în art. 488 C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze soluţia şi argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată.

Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia sau unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanţa care a pronunţat hotărârea atacată şi-a fundamentat soluţia pronunţată. Pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii extraordinare de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalităţii acesteia.

Deşi recurentul-reclamant arată că hotărârea atacată încălcă dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în realitate nu sunt indicate în mod concret criticile pretins neanalizate de instanţa de apel, motivul fiind invocat în mod formal.

Criticile formulate de recurentul-reclamant, referitoare la cuantumul daunelor morale acordate de curtea de apel şi administrarea probatoriului, nu pot fi analizate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., indicat în memoriul de recurs, deoarece vizează chestiuni de netemeinicie care nu pot fi analizate în calea extraordinară de atac a recursului.

Administrarea probatoriului şi stabilirea situaţiei de fapt este atributul instanţei devolutive, în recurs urmărindu-se conformitatea soluţiei cu normele de drept aplicabile.

Este de amintit că instanţa de apel, ca instanţă devolutivă, are plenitudine de apreciere în ceea ce priveşte probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunităţii administrării probelor în proces din perspectiva utilităţii, ca şi asupra concludenţei şi pertinenţei acestora, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor administrate.

Ca atare, nu poate constitui motiv de recurs orice nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, în sensul că nu pot fi susţinute în mod valabil critici prin care se tinde la schimbarea situaţiei de fapt ori la reaprecierea probelor cauzei sau prin care se solicită realizarea unui control judiciar de temeinicie; în consecinţă, instanţa de recurs nu poate examina decât criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în prevederile art. 488 din C. proc. civ. şi sunt proprii controlului judiciar de legalitate permis instanţei de recurs.

Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului, respectiv nu se arată şi dezvoltă motivele de nelegalitate. O astfel de situaţie intervine şi în cauza de faţă din moment ce, aşa cum s-a arătat, susţinerile recurentului vizează aspecte de fapt, ce ţin de temeinica deciziei atacate.

În speţă, reţinând că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, Înalta Curte constată că recursul nu este motivat în raport cu cerinţele art. 488 C. proc. civ., fiind aplicabilă sancţiunea nulităţii recursului în reglementarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând că prin cererea de recurs nu au fost invocate veritabile critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., va da eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) din acelaşi cod şi, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1771/A din 30.10.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului.

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1771/A din 30.10.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 septembrie 2021.