Revision for contradictory decisions: strict triple identity requirement excludes uniformity of jurisprudence in distinct labor pay disputes

Şedinţa publică din data de 15 septembrie 2021

Asupra cererii de revizuire de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2021 pe rolul Curţii de Apel Timişoara, revizuenta A. a solicitat schimbarea în tot a deciziei civile nr. 235 din 23 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2020 şi admiterea acţiunii civile.

În motivarea cererii, A. susţine că decizia atacată este contrară deciziei civile nr. 1184 din 27.11.2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2019 şi deciziei civile nr. 93 din 09 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2020.

Revizuenta arată că există hotărâri definitive potrivnice date de către instanţe de grad diferit, respectiv Tribunalul Caraş-Severin şi Curtea de Apel Timişoara cu privire la acordarea sporului pentru condiţii vătămătoare de muncă peroanelor încadrate în familia ocupaţională de funcţii bugetare "Administraţie" plătite din fonduri publice.

Astfel, revizuenta susţine că există o discriminare clară privind acordarea acestui spor, în sensul că pentru unii angajaţi a fost acordat, însă pentru alţii, nu.

Cererea de revizuire a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire.

Prin decizia civilă nr. 638 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2021, a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 30.06.2021.

Examinând cererea de revizuire dedusă judecăţii, prin raportare la dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 şi art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de revizuentă ca temei al demersului judiciar, revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Prin reglementarea cuprinsă la art. 509 pct. 8 C. proc. civ. s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situaţiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze şi neobservându-se existenţa lucrului judecat, s-ar ajunge la hotărâri potrivnice, aceste prevederi reprezentând un remediu procesual pentru situaţia nesocotirii autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri.

Pentru a se putea invoca acest motiv de revizuire, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii, care nu se verifică în cauză: să fie vorba despre hotărâri definitive potrivnice; hotărârile să fie pronunţate în aceeaşi pricină, deci să fi existat tripla identitate de elemente: părţi, obiect, cauză; hotărârile să fie pronunţate în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat excepţia; să se ceară anularea celei de a doua hotărâri, care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Condiţiile anterior menţionate trebuie îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea unei dintre aceste cerinţe conducând la respingerea cererii de revizuire.

Analizând comparativ litigiile, în temeiul art. 513 alin. (3) raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că nu se verifică tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.

În cauza de faţă, revizuenta a invocat contrarietatea dintre decizia nr. 235 din 23 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2020 şi deciziile nr. 1184 din 27.11.2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2019 şi nr. 93 din 09 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2020.

Se observă astfel că prin decizia nr. 1184 din 27.11.2019, Curtea de Apel Timişoara a admis apelul declarat de B. şi C. împotriva sentinţei civile nr. 911/2019 a Tribunalului Caraş-Severin, părţi care nu figurează în dosarul în care s-a pronunţat decizia ce se cere revizuită.

Totodată, prin decizia nr. 93 din 09 martie 202, Curtea de Apel Timişoara a admis apelul formulat de Muzeul Banatului Montan împotriva sentinţei civile nr. 1061/2020 a Tribunalului Caraş-Severin, în contradictoriu cu D., parte care nu figurează de asemenea în dosarul în care s-a pronunţat decizia ce se cere revizuită.

Astfel, contrarietatea susţinută de revizuentă constă în maniera diferită de soluţionare a unor cereri similare.

Contrar însă acestor susţineri, condiţia contrarietăţii nu este îndeplinită întrucât ea presupune ca soluţiile diferite să fie pronunţate în una şi aceeaşi pricină.

Or, deciziile a căror contrarietate se invocă au fost date în pricini şi între părţi diferite astfel încât nu se poate reţine că a fost încălcată autoritatea de lucru judecat.

Cum judecata în dosarele în care s-au pronunţat hotărârile pretins potrivnice s-a purtat în privinţa unui drept, e adevărat, similar, dar aparţinând unor reclamanţi distincţi, chiar dacă pârâta în contradictoriu cu care au fost pronunţate hotărârile a fost aceeaşi, se constată că nu sunt întrunite condiţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Împrejurarea că instanţa de judecată, în economia specifică, distinctă, a fiecărei cauze cu obiect similar, pronunţă soluţii diferite, nu reprezintă un caz de contrarietate, ci eventual de jurisprudenţă neunitară ce nu poate fi însă valorificat prin intermediul revizuirii. Aceasta, întrucât scopul reglementării cazului de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este acela de a înlătura situaţiile de încălcare a autorităţii de lucru judecat, iar nu de a uniformiza practica judiciară într-o anumită materie, pentru care există alte mecanisme judiciare.

Ca atare, în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 235 din 23 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 235 din 23 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, ca nefondată.

Cu recurs în 30 de zile de la comunicare la Completul de 5 Judecători.

Recursul se va depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 septembrie 2021.