Insolvency voting rights: failure to establish triple identity of parties, object, and cause for res judicata revision

Şedinţa publică din data de 15 septembrie 2021

Asupra cererii de revizuire de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2021 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, revizuenta A. S.R.L. a solicitat anularea deciziei nr. 21 din 28 ianuarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2017.

În motivarea cererii, revizuenta susţine că decizia atacată este contrară deciziei civile nr. 1438 din 22 octombrie 2020, pronunţate de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2019.

Revizuenta arată că la data de 22 octombrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti a admis, prin decizia civilă nr. 1438, apelul declarat de revizuentă şi al B. împotriva deciziei civile nr. 5025/23.09.2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, reţinând în considerente cu privire la modalitatea de exprimare a votului în cadrul adunării acţionarilor unor societăţi aflate în insolvenţă la care societatea debitoare C. S.R.L. deţine participaţii.

Ulterior, prin decizia civilă nr. 21 din 28 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2017, au fost admise apelurile declarate de S.C. D. S.A., societate în insolvenţă şi de creditoarea E. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 110 din 13 martie 2019, pronunţată de Tribunalul Buzău, instanţa înlăturând considerentele expuse de instanţa de fond.

Astfel, revizuenta susţine că există două decizii definitive potrivnice, pronunţate în două dosare diferite, în care aceasta are calitatea de parte.

Revizuenta susţine că prin considerentele ambelor decizii, instanţele de control judiciar s-au pronunţat cu privire la modalitatea de exprimare a votului în cadrul adunării acţionarilor unor societăţi aflate în insolvenţă la care societatea debitoare deţine participaţii prin raportare la semnificaţia activităţilor curente, în cadrul procedurii de insolvenţă, expunând pe larg situaţia de fapt.

Revizuenta arată că prin decizia civilă nr. 21 din 28 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2017, instanţa a dat o altă interpretare dispoziţiilor art. 5 alin. (1) pct. 2 din Legea 85/2004, în sensul că exprimarea votului în cadrul adunării acţionarilor unei societăţi aflate în insolvenţă la care societatea debitoare deţine participaţii reprezintă o activitate curentă a societăţii care votează, motiv pentru care exercitarea votului necesită avizarea prealabilă a administratorului judiciar

Astfel, în opinia revizuentei, a doua decizie, respectiv decizia civilă nr. 21 din 28 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2017, încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1438 din 22 octombrie 2020, pronunţate de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2019.

Aceeaşi parte susţine că, la soluţionarea dosarului nr. x/2017, instanţa ar fi trebuit să aibă în vedere chestiunile de fapt asupra cărora se pronunţase anterior Curtea de Apel Bucureşti cu privire la modalitatea de exprimare a votului societăţii C. în cadrul Adunării Acţionarilor D. S.A., într-o cauză care priveşte aceeaşi problemă dedusă judecăţii.

Revizuenta apreciază că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a căii de atac formulate întrucât au fost pronunţate doua hotărâri definitive, potrivnice, date de către instanţe de acelaşi grad în dosare diferite

Totodată revizuenta arată că potrivit noilor prevederi ale C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat operează inclusiv asupra considerentelor, nefiind necesară tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.

Revizuenta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatele S.C. C. S.R.L., F. şi G. au formulat întâmpinare prin care au solicitat admiterea cererii de revizuire.

Intimata E. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire.

Examinând cererea de revizuire dedusă judecăţii, prin raportare la dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 şi art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vin să protejeze autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri judecătoreşti, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică.

Este adevărat că autoritatea de lucru judecat cunoaşte două manifestări: prima corespunde unui efect negativ, de natură să oprească o a doua judecată şi presupune tripla identitate de părţi, obiect şi cauză; cea de-a doua operează când efectul hotărârii se manifestă pozitiv şi relevă modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a mai fi contrazisă, însă, potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În forma anterioară modificărilor aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018, analiza soluţiilor pe care instanţa de revizuire le putea adopta, astfel cum au fost prezentate mai sus, a impus concluzia că numai efectul negativ al autoritaţii de lucru judecat putea fi valorificat, ca motiv de revizuire.

Aceasta pentru că, în măsura identificării triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză între litigii, este justificată anularea ultimei hotărâri (care încalcă autoritatea de lucru judecat a celei dintâi), căci legea nu recunoaşte posibilitatea ca acelaşi litigiu să fie soluţionat de două ori.

Efectul pozitiv poate fi invocat, ca temei al revizuirii, numai în procesele pornite după intrarea în vigoarea a Legii nr. 310/2018, respectiv 21 decembrie 2018, ceea ce nu este cazul, în speţă, deoarece procesul de faţă a început la 17 septembrie 2018.

Înalta Curte constată că noua formă a C. proc. civ., prin care art. 513 alin. (4) a fost completat, oferind instanţei de revizuire posibilitatea de a "trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autoritaţii de lucru judecat", nu este aplicabilă în cauză.

În acest sens, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 24 C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, iar potrivit art. 27 C. proc. civ., hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Or, în cauză, este evident că procesul a început anterior modificărilor legislative prin care a fost extinsă sfera de aplicare a motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv la 17 septembrie 2018, conform înscrisului de la dosar Tribunalul Buzău.

Aşadar, în speţă, revizuenta poate invoca doar autoritatea de lucru judecat, în manifestarea efectului ei negativ şi, astfel, trebuie verificată existenţa triplei identităţi evocată mai sus, de părţi, obiect şi cauză şi în aceste limite se va realiza controlul judiciar.

Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătoreşti în cauză să fie pronunţate în dosare diferite: să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat; să se ceară anularea celei de a doua hotărâri, care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Analizând comparativ litigiile, în temeiul art. 513 alin. (3), raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că nu se verifică tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prin decizia civilă nr. 1438 din 22 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2019, a fost anulat apelul formulat de apelanta-creditoare A. împotriva încheierii de şedinţă din 09.09.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă. Au fost admise apelurile declarate de creditoarele A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 5025/23.09.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii-creditori Oraşul Voluntari - Instituţia Primarului Oraşului Voluntari, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti în reprezentarea Administraţiei Fiscale pentru Contribuabili Mijlocii Bucureşti, H. S.A., I. S.R.L., J. S.A., K. S.R.L., L. S.A., M., F., N. S.R.L., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y. prin curator special avocat Z., AA., BB. S.R.L., CC. S.R.L., DD. S.R.L. şi EE. S.R.L., cu intimatul FF. SPRL administrator judiciar al debitoarei C. S.R.L. şi cu intervenienta D. S.A..

A fost schimbată sentinţa apelată, în sensul că a fost admisă acţiunea în anularea hotărârii Adunării creditorilor debitoarei C. S.R.L. din data de 17.05.2019, ora 14:00, publicată în BPI nr. 9996/20.05.2019 formulată de creditoarea B.. A fost anulată hotărârea Adunării creditorilor debitoarei C. S.R.L. din data de 17.05.2019, ora 14:00, publicată în BPI nr. 9996/20.05.2019. A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta D. S.A.. A fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de intimata - creditoare CC. S.R.L. având ca obiect plata cheltuielilor de judecată din apel.

Totodată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că prin decizia civilă nr. 21 din 28 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2017, au fost admise apelurile declarate de debitoarea S.C. D. S.A., societate în insolvenţă, reprezentată de administrator special W. şi de creditoarea E. S.A., membru în comitetul creditorilor, împotriva sentinţei civile nr. 110 din data de 13 martie 2019, pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimaţii: GG. SPRL, în calitate de administrator judiciar al debitoarei S.C. D. S.A., contestatoarea S.C. C. S.R.L., reprezentată prin lichidator judiciar FF. SPRL şi prin administrator special HH.,creditorii G., în calitate de preşedinte al comitetului de creditori, F., membru în comitetul creditorilor, A. S.R.L., membru în comitetul creditorilor în calitate de cesionar al creditorului cedent II. S.A. şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, prin Administraţia Judeţeană A Finanţelor Publice Buzău, membru în comitetul creditorilor şi în consecinţă au fost înlăturate considerentele expuse de instanţa de fond şi înlocuite. A fost menţinută soluţia de respingere a contestaţiilor pronunţată de instanta de fond.

Reiese astfel, că în raport de această din urmă decizie, nu este îndeplinită condiţia identităţii de obiect şi de părţi: dosarul nr. x/2019, în care a fost pronunţată decizia civilă nr. 1438 din 22 octombrie 2020, are ca obiect anularea hotărârii adunării creditorilor întemeiată pe Legea nr. 85/2014, contestaţie formulată de creditoarea B. în contradictoriu cu administratorul judiciar FF. SPRL al debitoarei C. S.R.L. şi cu creditorii acestei debitoare, în timp ce dosarul nr. x/2017, soluţionat prin decizia civilă nr. 21 din 28 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, are ca obiect cererea formulată de S.C. C. S.R.L. în contradictoriu cu S.C. D. S.A. privind anularea procesului-verbal din data de 29.08.2018 încheiat de administratorul judiciar JJ. cu ocazia Adunării Generale Ordinare a Acţionarilor S.C. D. S.A., ca nelegal şi pe cale de consecinţă, obligarea acestuia să procedeze la reconvocarea Adunării Generale Ordinare a Acţionarilor S.C. D. S.A. cu aceeaşi ordine de zi şi în aceleaşi condiţii.

Aşadar, nu poate fi reţinută contrarietatea de hotărâri, câtă vreme nu sunt întrunite cumulativ cerinţele impuse de prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., lipsa identităţii de părţi şi obiect făcând de prisos analizarea celorlate condiţii impuse de norma legală.

Ca atare, în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 21 din 28 ianuarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 21 din 28 ianuarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, ca nefondată.

Cu recurs în 30 de zile de la comunicare la Completul de 5 Judecători.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 septembrie 2021.