Inadmissibility of cassation appeal in insurance litigation due to statutory exclusion from extraordinary remedies.

Şedinţa publică din data de 15 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 24 iulie 2019 pe rolul Tribunalului Ifov, sub nr. x/2019, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 925.000 RON, reprezentând despagubirea aferentă poliţei de garantare privind buna execuţie nr. x/17.082016; obligarea pârâtei la plata dobânzii penalizatoare pentru raporturi între profisionişti prevăzută de art. 3 alin. (2),1 din O.G. nr. 13/2011 de la data de 23.07.2018 şi până la data achitării integrale; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, s-au invocat dispoziţiile C. civ., C. proc. civ. şi O.G. nr. 13/2011, precum şi celelalte prevederi legale menţionate în cuprinsul acţiunii.

Prin sentinţa civilă nr. 4753 din 23 decembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Ilfov, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată privind pe reclamanta A., pe pârâta S.C. B. S.A şi pe intervenienta forţată C.. A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1946 RON, reprezentând daune materiale, precum şi suma de 200.000 RON, reprezentând daune morale. A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 8746,22 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, proporţional pretenţiilor admise, reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă cererii de chemare în judecată (5246,22 RON) şi onorariu avocaţial (3500 RON).

Împotriva sentinţei instanţei de fond, pârâta S.C. B. S.A a declarat apel, solicitând admiterea acestuia şi schimbarea în parte a hotărârii apelate.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin decizia civilă nr. 1622 din 12 noiembrie septembrie 2020, a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă B. S.A., împotriva sentinţei civile nr. 4753/23.12.2019, pronunţate de Tribunalul Ilfov, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. şi intimatul-intervenient forţat C.. A schimbat, în parte, sentinţa apelată, în sensul că a obligat pârâta la plata către reclamantă şi a sumei de 696 RON (in loc de 1946 RON) cu titlu de daune materiale. A menţinut, în rest, sentinţa apelată. A obligat intimata - reclamantă la plata către apelanta -pârâtă a sumei de 46,25 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, aferente pretenţiilor admise.

SC B. S.A a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 11 martie 2021.

S-a solicitat admiterea recursului şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, precum şi obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia netimbrării recursului, excepţia nulităţii, iar pe fond respingerea recursului, ca nefondat şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte va examina cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi la art. 248 din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului, care primează în faţa excepţiei nulităţii, întrucât vizează principiul legalităţii căilor de atac.

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, de alte mijloace procedurale în afară de cele prevăzute de lege.

Principiul enunţat este consacrat în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, în art. 457.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

În conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Recursul are ca obiect decizia nr. 1622/12.11.2020, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a soluţionat, cu caracter definitiv, acţiunea promovată de intimata-reclamantă A. având ca obiect pretenţii izvorâte dintr-un contract de asigurare, fiind astfel dedus judecăţii o cerere privitoare la despagubiri în materie de asigurări.

Aşadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la data de 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv 27 iulie 2019, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce priveşte anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc şi cele din materia asigurărilor.

În speţă, raportului juridic dedus judecăţii i se aplică norma generală în materie de asigurări astfel cum a statuat cu putere de lucru judecat prima instanţă.

Prin urmare, raportat la dispoziţiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunţare, în accepţiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.

Referitor la cererea intimatului-reclamant A. privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine următoarele:

Intimata-reclamantă A. a solicitat obligarea recurentei la plata sumei de 7500 RON cu titlu de onorariu avocaţial.

Conform art. 452 din C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei". Prin raportare la acest text de lege, aplicabil şi în recurs potrivit art. 494 din C. proc. civ., instanţa supremă constată că deşi intimata-reclamantă a depus la dosarul cauzei înscrisul privind cheltuielile de judecată, din cuprinsul acestuia nu rezultă că ar fi fost efectuate pentru prezentul litigiu, nefiind indicate menţiuni referitoare la numarul de dosar şi instanţa de judecată.

Prin urmare, Înalta Curte va respinge cererea intimatei-reclamante privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Faţă de cele anterior expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat în cauză de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1622 din 12 noiembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1622 din 12 noiembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibil.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de către intimata-reclamantă A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 septembrie 2021.