Inadmissibility of extraordinary challenge against filter panel annulment of appeal for formal defects

Şedinţa publică din data de 14 septembrie 2021

Asupra contestaţiei în anulare, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la 12 februarie 2018 pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L., prin administrator judiciar B. I.P.U.R.L., în contradictoriu cu pârâtele C. S.A. şi D. S.A., a solicitat ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa, să se dispună constatarea nulităţii absolute a actelor adiţionale nr. x, 18, 19, 20 şi 21 la poliţa nr. x din 17.07.2011 emisă de pârata C. S.A. pentru lipsa consimţământului, constatarea nulităţii absolute a plăţii sumei de 1.638.418,22 RON, efectuată de pârâta C. S.A. către pârâta D. S.A. în baza actului adiţional nr. x din 29.07.2016 şi obligarea pârâtei D. S.A. la restituirea către pârâta C. S.A. a acestei sumei, ca fiind plată nedatorată şi efectuată în baza unor documente nerecunoscute de reclamantă.

De asemenea, reclamanta a solicitat cheltuieli de judecată.

În drept, reclamanta a invocat art. 1178, 1179, 1204, 1205, 1207, 1246, 1247, 1254 si următoarele C. civ., coroborat cu art. 35 şi următoarele C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1304 din 26 septembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, s-au respins ca nefondate excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei D. S.A. în ceea ce priveşte capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a actelor adiţionale, lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes a reclamantei, în ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la restituirea sumei de 1.638.418,22 RON.

Totodată fost respinsă ca nefondată acţiunea formulată de reclamantă, care a fost obligată la plata către pârâta D. S.A. a sumei de 11.900 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

2. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta prin administrator judiciar, prin care a solicitat schimbarea în tot a hotărârii apelate iar, pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

Prin decizia civilă nr. 415 din 23 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins apelul declarat de reclamantă prin administrator judiciar ca nefondat şi a fost obligată apelanta-reclamantă la plata sumei de 5.950 RON către intimata-pârâtă D. S.A., reprezentând cheltuieli de judecată.

3. Împotriva acestei decizii reclamanta A. S.R.L., prin administrator judiciar B. I.P.U.R.L., a formulat recurs la 15 noiembrie 2011, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea în tot a hotărârii atacate şi, reţinând cauza spre rejudecare, admiterea apelului şi, în consecinţă, admiterea cererii de chemare în judecată.

Prin decizia civilă nr. 2541, pronunţată în completul de filtru de la 9 decembrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a anulat recursul pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

4. La 26 aprilie 2021, împotriva acestei decizii recurenta-reclamantă A. S.R.L., prin administrator judiciar B. I.P.U.R.L., a formulat contestaţie în anulare în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3 coroborat cu art. 425 şi 499 C. proc. civ., prin care a solicitat, în esenţă, anularea hotărârii atacate, admiterea recursului şi a apelului, cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată.

Cauza a fost înregistrată la 26 aprilie 2021 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2021.

La 12 iulie 2021 intimata-pârâtă D. S.A. a formulat întampinare, prin care a invocat excepţiile inadmibilităţii motivat de faptul că hotărârea pronunţată în recurs, în complet de filtru, nu este supusă niciunei căi de atac şi tardivităţii formularii contestaţiei iar, pe fond, a solicitat respingerea acesteia. De asemenea, a solicitat obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate în temeiul art. 248 alin. (2) din C. proc. civ. excepţia inadmisibilitaţii căii extraordinare de atac, a cărei soluţionare face de prisos examinarea excepţiei tardivităţii formulării contestaţiei în anulare, ambele invocate de intimata-pârâtă D. S.A., prin întâmpinare, urmează a respinge contestaţia în anulare, ca inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 503 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata".

De asemenea, art. 503 alin. (2) C. proc. civ. prevede că hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare pentru motivele de la pct. 1- 4.

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate rezultă că obiectul contestaţiei în anulare îl formează numai hotărârile judecătoreşti definitive.

Potrivit art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., "în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă (...) anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac".

Textul de lege anterior evocat stabileşte că nu sunt supuse niciunei căi de atac hotărârile pronunţate de Înalta Curte, în complet de filtru, prin care recursul este anulat sau respins pentru neîndeplinirea unei cerinţe formale sau de admisibilitate.

Nefiind supusă niciunei căi de atac, rezultă că hotărârea instanţei de recurs, pronunţată în complet de filtru, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., nu poate forma obiectul căilor de atac de reformare sau de retractare.

Pornind de la aceste texte de lege, se constată că, prin decizia civilă nr. 2541, pronunţată în completul de filtru de la 9 decembrie 2020, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a anulat recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei din apel.

Fiind atacată o hotărâre de anulare a recursului, pronunţată de Înalta Curte în complet de filtru, rezultă că această hotărâre nu este supusă niciunei căi de atac, conform art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., astfel încât nu este susceptibilă de a fi atacată pe calea contestaţiei în anulare, în caz contrar încălcându-se principiul legalităţii căii de atac, potrivit căruia orice cale de atac poate fi exercitată doar dacă este prevăzută de lege şi în condiţiile impuse de aceasta.

De asemenea, potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ. "hotărârea dată în contestaţia în anulare este supusă aceleiaşi căi de atac ca şi hotărârea atacată".

Pentru considerentele prezentate, în temeiul art. 493 alin. (5) teza I, coroborat cu art. 508 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. S.R.L. - prin administrator judiciar B. I.P.U.R.L. împotriva deciziei nr. 2541 din 9 decembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

Referitor la cererea intimatei-pârâte D. S.A. privind obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine următoarele:

Conform art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Prin raportare la acest text de lege, aplicabil şi în recurs potrivit art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte constată că intimata-pârâtă nu a depus la dosarul cauzei dovezi care să ateste efectuarea cheltuielilor de judecată.

Prin urmare, Înalta Curte va respinge cererea intimatei-reclamante privind obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. - prin administrator judiciar B. I.P.U.R.L. împotriva deciziei nr. 2541 din 9 decembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

Respinge cererea privind cheltuielile de judecată formulată de intimata D. S.A.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 septembrie 2021.