Untimely motivation of appeal against dismissal of Constitutional Court referral

Şedinţa publică din data de 14 septembrie 2021

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la 9 februarie 2015 pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L, anularea hotărârii A.G.A. din data de 21 mai 2015.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 196 şi 132 din Legea 31/1990 privind societăţile.

Prin încheierea din 31 august 2015, judecata cauzei a fost suspendată până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2011 al Tribunalului Constanţa, cauza fiind ulterior repusă pe rol prin încheierea din 23 noiembrie 2018.

La 13 iunie 2018, C. a formulat cerere de intervenţie în interes alăturat reclamantului, iar, în subsidiar, în interes propriu.

Prin sentinţa civilă nr. 785 din 14 decembrie 2018, Tribunalul Constanţa, secţia a II-a Civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active, invocate de pârâtă prin întâmpinare şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

2. Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a formulat apel, criticând hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Pentru termenul de judecată din 20 mai 2019, C. a depus la dosar cerere de intervenţie în interes alăturat, formulând, totodată, în subsidiar, şi o cerere de intervenţie în interes propriu.

Prin încheierea din 3 iunie 2019, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de intervenţie formulată de C., ca inadmisibilă.

3. Împotriva acestei încheierii C. a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ.

La termenul din 20 septembrie 2019, petentul A. a formulat oral o cerere de recuzare a completului de judecată compus din doamnele judecător D., E. şi F., învestit cu soluţionarea dosarului nr. x/2015 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

La 27 septembrie 2019, petentul a formulat şi în scris cererea de recuzare a tuturor membrilor completului, în cadrul căreia a solicitat ajutor public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru aferentă acesteia.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la 25 septembrie 2019, sub nr. x/2019.

Prin încheierea din 1 octombrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins cererea de acordare a ajutorului public judiciar.

Prin încheierea din 13 noiembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019.2, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins cererea de reexaminare a încheierii din 1 octombrie 2019.

Ulterior, prin încheierea din 4 februarie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins cererea formulată de petentul A. privind recuzarea completului nr. 4 compus din doamnele judecător D., E. şi F..

4. La 26 noiembrie 2019, petentul A. a formulat o nouă cerere de acordare a ajutorului public judiciar, care a fost respinsă ca tardivă, prin încheierea pronunţată la această dată, în dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

5. Împotriva acestei încheieri, la 11 decembrie 2019, petentul a formulat cerere de reexaminare, în cuprinsul căreia a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din O.U.G. nr. 51/2008.

În susţinerea excepţiei, petentul a depus la dosar cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu aceeaşi excepţie, formulată în cadrul dosarului nr. x/2016, precum şi încheierile din 24 octombrie 2018 şi din 2 noiembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, în dosarul sus-menţionat, prin care a fost sesizată Curtea Constituţională cu aceeaşi excepţie.

Prin încheierea din 22 ianuarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019.1.2, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din O.U.G. nr. 51/2008, formulată de petentul A., ca inadmisibilă.

6. Împotriva acestei încheierii, la 24 ianuarie 2020, petentul A. a transmis, prin fax, recurs declarativ iar, la 30 iunie 2020, a depus motivele recursului prin care, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii şi sesizarea Curţii Constituţionale sau retrimiterea cauzei, pentru soluţionare, instanţei iniţial învestite.

La termenul din 22 septembrie 2020, s-a dispus formarea unui dosar asociat privind cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate formulată de recurent, care s-a înregistrat sub. nr. x.

Prin încheierea din aceeaşi dată, s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, art. 487 alin. (1) şi art. 470 alin. (5) C. proc. civ. raportat la art. 16, art. 21, art. 24 din Constituţie ca fiind lipsită de interes. Totodată, s-a respins şi cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2008 cu motivarea că nu există motive pentru care textele legale criticate contravin normelor constituţionale enumerate de către petent.

Prin decizia nr. 1628 din 22 septembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte, s-a respins ca nefondat recursul formulat.

7. Împotriva încheierii din 22 septembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte în dosarul nr. x/2019.1.2*/a2, a formulat recurs declarativ la 23 septembrie 2020 petentul A., prin care a precizat că motivele de recurs urmează a fi depuse după primirea motivării încheierii.

La data de 2 noiembrie 2020 recurentul a depus motivele de casare prin care a solicitat, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., casarea încheierii atacate şi sesizarea Curţii Constituţionale sau retrimiterea cauzei pentru soluţionare instanţei iniţial învestite.

Recurentul susţine, în esenţă, că instanta s-a pronuntat în sensul respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, fără a analiza condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (5) din Legea 47/1992.

Potrivit menţiunilor recurentului, încheierea atacată cuprinde motive contradictorii şi solicită dezlegarea problemei de drept conform art. 519 C. proc. civ., respectiv dacă termenul prevăzut art. 470 alin. (5) din acelaşi cod privind motivarea recursului într-un termen de aceeaşi durată care curge de la data comunicarii este aplicabil în cazul căii de atac formulate potrivit art. 29 alin. (5) din Legea 47/1992.

Recurentul consideră că se impune clarificarea problemei de drept menţionate pentru a se statua care sunt normele aplicabile în vederea stabilirii termenului necesar motivării recursului împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curţii Contituţionale şi a menţionat că există practică judiciară neunitară la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justitie.

În opinia recurentului instanţa avea obligaţia să pună în vedere petentului un termen pentru a putea motiva excepţia de neconstituţionalitate.

Intimaţii nu au formulat întâmpinare.

La 26 ianuarie 2021 recurentul a depus note de şedinţă şi precizări prin care a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant a mandatarului convenţional al intimatei, a solicitat suspendarea dosarului până la soluţionarea dosarului x/2019, înscrierea în fals şi anularea actelor de procedură îndeplinite în dosar de G. G. şi a solicitat sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.

Cauza a fost suspendată prin încheierea din 26 ianuarie 2021 în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., fiind repusă pe rol la termenul din 14 septembrie 2021.

În ceea ce priveşte cerere de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 487 alin. (1) şi 470 alin. (5) C. proc. civ., precum şi ale art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, în raport cu prevederile art. 16 şi 24 din Constituţia României, Înalta Curte a dispus formarea dosarului asociat, înregistrat sub nr. x/2021. Prin încheierea din 14 septembrie 2021, pronunţată în acest dosar a fost admisă cererea formulată de recurent şi s-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor antecitate.

Înalta Curte, analizând condiţiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu dezlegarea unei chestiuni de drept formulate de recurent, constată următoarele:

Prin dispoziţiile art. 519 C. proc. civ. sunt instituite condiţiile de admisibilitate pentru declanşarea procedurii privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, prin care să se dezlege o chestiune de drept, care trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv: existenţa unei cauze aflate în curs de judecată; cauza să fie soluţionată în ultimă instanţă; cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului învestit să soluţioneze cauza; ivirea unei chestiuni de drept esenţiale, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată; chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate; Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat şi nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare

În susţinerea cererii întemeiate pe dispoziţiile art. 519 C. proc. civ., recurentul a invocat existenţa unei practici neunitare cu privire la termenul de motivare a recursului prevăzut de art. 470 alin. (5) din acelaşi cod, aplicabil în cazul căii de atac formulate în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, împotriva unei încheieri prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, art. 487 alin. (1) şi art. 470 alin. (5) C. proc. civ. în raport cu prevederile art. 16, art. 21, art. 24 din Constituţia României şi a art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2008.

Se constată că recurentul invocă practica neunitară existentă la nivelul Înaltei Curţi însă mecanismul de unificare a practicii este reprezentat de recursul în interesul legii, consacrat legal de art. 514 C. proc. civ., care prevede că, "pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, colegiile de conducere ale curţilor de apel, precum şi Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra problemelor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti."

Având în vedere că cererea formulată de recurent nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 C. proc. civ., Înalta Curte o va respinge.

În consecinţă, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 248 alin. (1) din acelaşi cod, excepţia nulităţii recursului pentru lipsa motivării, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează să anuleze recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (5) ultima teză din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, hotărârea prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare.

Conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute de art. 470 alin. (5) din acelaşi cod, aplicabile şi în recurs potrivit art. 494, care stipulează că "în cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeaşi durată, care curge însă, de la comunicarea hotărârii".

Art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. impune cerinţa indicării în cuprinsul cererii de recurs a motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau după caz, menţiunea că vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Din coroborarea acestor texte legale rezultă faptul că exercitarea căii de atac a recursului împotriva încheierii sau deciziei prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale se poate face în termen de 48 de ore de la pronunţare, însă în ceea ce priveşte motivarea recursului, sunt aplicabile dispoziţiile art. 487 alin. (1) şi art. 470 alin. (5) C. proc. civ., în sensul că motivarea recursului este necesar a fi făcută după comunicarea hotărârii, respectiv a încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Verificând data comunicării încheierii din 22 septembrie 2020, prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, Înalta Curte constată că aceasta s-a comunicat apelantului-reclamant la data de 07 octombrie 2020, astfel cum rezultă din dovada de comunicare aflată la dosar, la dosarul x/2019 al Înaltei Curţi.

În consecinţă, termenul în care recurentul avea posibilitatea de a motiva calea de atac exercitată, calculat potrivit art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a început să curgă de la ora zero a zilei de 8 octombrie 2020 şi s-a împlinit la ora zero a zilei de 10 octombrie 2019, astfel că depunerea motivelor de recurs la 2 noiembrie 2020 este făcută cu mult peste termenul legal.

Revenind la regularitatea motivării cererii de recurs, se constată că art. 486 alin. (3) C. proc. civ. statuează că "Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. Dispoziţiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) şi ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile", iar art. 489 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)".

Prin urmare, sancţiunea nemotivării recursului în termenul legal este nulitatea, raportat la dispoziţiile art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

Chiar şi în situaţia în care recursul ar fi considerat motivat în termen, Înalta Curte constă că recurentul, prin motivele depuse, nu critică soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) ultima teză din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 487 alin. (1) şi art. 470 alin. (5) C. proc. civ. ca lipsită de interes ci sunt reluate motivele din cererea formulată.

Referitor la soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2008, recurentul nu aduce nicio critică.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte urmează să respingă cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi să anuleze ca nemotivat recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii de şedinţă din 22 septembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2019.1.2*/a2.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de recurentul A. privind sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.

Anulează recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii de şedinţă din 22 septembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2019.1.2*/a2.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 septembrie 2021.