Contractual penalty clause limits recovery to price differential, precluding claim for unrealized profit under civil code

Şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 221/24.10.2019 pronunţate de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a respins cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., avnd ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 760.102 euro (ulterior a precizat-o ca fiind 3.966.000 RON), reprezentând beneficiul nerealizat, respectiv câştigul pe care l-ar fi obţinut în urma valorificării cantităţii de grâu ce a făcut obiectul contractului de vânzare- cumpărare de grâu de panificaţie recolta 2016 CGP nr. 448/21.03.2016, în aceleaşi condiţii sau condiţii similare în care a valorificat alte cantităţi de grâu achiziţionat de la alţi furnizori în acea perioadă.

Prin decizia nr. 507/2020 din 21 octombrie 2020, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a respins ca inadmisibil apelul incident formulat de pârâta B. S.A., a admis apelul principal formulat de reclamanta A. S.R.L. şi a schimbat în tot sentinţa civilă nr. 221/24.10.2019 în sensul admiterii în parte a acţiunii precizate. În consecinţă, a obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 535.833 RON, reprezentând beneficiu nerealizat, şi la plata dobânzii legale calculate de la data de 23.05.2017 şi până la plata efectivă a debitului principal. Totodată, a obligat intimata - pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 27.963 RON, cheltuieli de judecată la prima instanţă, şi a sumei de 25.575 RON, cheltuieli de judecată în apel, precum şi la plata sumei de 5194 RON, diferenţă taxă judiciară de timbru la judecata în primă instanţă.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs ambele părţi.

Prin încheierea pronunţată la data de 7.10.2021, în Complet de filtru, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis excepţia nulităţii recursului declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. şi a admis în principiu recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei nr. 507/2020 din 21 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

În raport de cele dispuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L..

În ceea ce priveşte recursul promovat de pârâta B. S.A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recurenta a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

În susţinerea motivelor de recurs, s-a invocat încălcarea dispoziţiilor art. 1538 alin. (2) şi 1270 C. civ., instanţa recunoscând dreptul la despăgubiri contrar clauzei penale inserate în contractul părţilor, care permitea determinarea acestora doar ca diferenţă dintre preţul la care a fost nevoit să achiziţioneze diferenţa de marfă şi preţul stabilit prin prezentul contract la care se adaugă orice altă cheltuială suplimentară efectată de Cumpărător pentru suplinirea cantităţii lipsă.

În absenţa unor daune determinate potrivit clauzei penale, şi cu respectarea procedurii prevăzute de aceasta, instanţa de apel a recunoscut un prejudiciu care nu era cert, direct, previzibil, imposibil de evitat cu minime diligenţe, contrar dispoziţiilor art. 1532-1534 C. civ., şi a nesocotit forţa obligatorie a convenţiei părţilor.

Totodată, recurenta a susţinut existenţa unei contradicţii între măsurile dispuse de instanţă în cursul judecăţii cu privire la obiecţiunile la raportul de expertiză efectuat în cauză, fără o veritabilă analiză şi motivare a acestora, şi considerentele deciziei atacate

Prin întâmpinarea depusă la data de 22.03.2021, intimata - reclamantă A. S.R.L. a invocat excepţia nulităţii recursului, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând decizia atacată prin prisma motivelor invocate de pârâta B. S.A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată fondat recursul pentru următoarele considerente:

Cu prioritate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie contată că instanţele de fond au reţinut că între părţi s-a încheiat contractul de vânzare- cumpărare de grâu de panificaţie recolta 2016 CGP nr. 448/21.03.2016 prin care pârâta B. s-a obligat să vândă, iar reclamanta să cumpere, cantitatea de 25.000 to metrice grâu +/- 2% la opţiunea vânzătorului. Părţile au stipulat că recepţia cantitativă se va face la locul şi momentul descărcării în spaţiile de depozitare din Portul Constanţa, proprietatea operatorului portuar C. S.A. (art. 2 contract).

Totodată, s-a mai stabilit că pârâta, în calitate de vânzător, se obliga să livreze marfa cu transport propriu, în spaţiile de depozitare proprietatea C. S.A. din Portul Constanţa, în perioada 15 iulie -25 august 2016, urmând ca, de comun acord, cele două părţi contractante să stabilească datele efective de livrare în perioada contractuală (art. 5 din contract) .

Potrivit art. 12 din contract, în cazul în care oricare din părţi nu îşi îndeplineşte obligaţiile, le îndeplineşte necorespunzător sau cu întârziere, cealaltă parte va putea rezilia contractul prin notificare scrisă adresată celeilalte părţi cocontractante. Rezilierea urma să se producă de la data notificării, de drept, fără a fi necesară îndeplinirea unei alte formalităţi şi fără intervenţia instanţei de judecată.

La art. 14 din contract s-a mai stipulat:

"Pentru cantitatea de marfă nelivrată în termenul stabilit sau refuzată justificat la preluare conform art. 13, Cumpărătorul are dreptul să o achiziţioneze de la terţi, la preţul la care aceştia comercializează marfa, preţ care poate fi mai mare decât cel stabilit prin prezentul contract. Cumpărătorul va notifica Vânzătorului cuantumul daunelor suferite constând diferenţa dintre preţul la care a fost nevoit să achiziţioneze diferenţa de marfă şi preţul stabilit prin prezentul contract şi va prezenta documente justificative. Vânzătorul este obligat ca în termen de 3 zile de la primirea notificării să achite către cumpărător daune în cuantum egal cu diferenţa dintre preţul de achiziţie de la terţii comercianţi şi preţul stabilit în prezentul contract la care se adaugă orice altă cheltuială suplimentară efectată de Cumpărător pentru suplinirea cantităţii lipsă".

La data de 12 septembrie 2016 reclamanta A. S.R.L. a transmis pârâtei o declaraţie de rezoluţiune unilaterală a contractului, în temeiul art. 12 din contract, urmare a neexecutării obligaţiei de livrare a mărfii în termenul stipulat în cadrul contractului (15 iulie -25 august 2016).

Prin cererea ce face obiectul prezentei cauze reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 760.102 euro, (ulterior a precizat-o ca fiind 3.966.000 RON) reprezentând beneficiul nerealizat, respectiv câştigul pe care l-ar fi obţinut în urma valorificării cantităţii de grâu ce a făcut obiectul contractului, în aceleaşi condiţii sau condiţii similare în care a valorificat alte cantităţi de grâu achiziţionat de la alţi furnizori în acea perioadă.

În ceea ce priveşte natura clauzei inserate la art. 14 din contract, ambele instanţe au stabilit că aceasta reprezintă o clauză penală agreată de părţi în condiţiile art. 1538 alin. (1) C. civ., pentru evaluarea anticipată a prejudiciul suferit de creditor prin neexecutarea obligaţiei principale de către debitor (livrarea cantităţii de 25.000 tone grâu), chestiune litigioasă rămasă definitivă prin contestarea de către părţi în cuprinsul căilor de atac.

De asemenea, necontestat este şi faptul că reclamanta nu a susţinut achiziţionarea de cereale de la terţi pentru acoperirea cantităţii nelivrate de către pârâtă şi nu a urmat procedura instituită de art. 14 din contract, ci, după notificarea rezoluţiunii contractului, a investit instanţele de judecată cu o acţiune având ca obiect plata unor daune interese calculate prin raportare la pretinsul beneficiu nerealizat ca urmare a nelivrării unei cantităţi de marfă. În raport de obiectul acţiunii, ca modalitate de determinare a acestuia, propusă în mod expres de reclamantă, instanţele s-au raportat exclusiv la aceasta în virtutea principiului disponibilităţii specific procesului civil.

Pentru a justifica acordarea daunelor interese solicitate de reclamantă, cu excluderea aplicabilităţii clauzei penale, instanţa de apel a reţinut că, potrivit art. 1531 C. civ., creditorul este îndreptăţit la repararea integrală a prejudiciului suferit, având dreptul la daune interese cuprinzând atât prejudiciul suferit, cât şi beneficiul nerealizat, iar clauza penală inserată în contract acoperea doar pierderea efectivă suferită de creditor în urma neexecutării, nu şi beneficiul de care acesta a fost lipsit.

În raport de cele reţinute şi criticile formulate pe calea prezentului recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată caracterul incontestabil al principiului reparării integrale a prejudiciului în materia răspunderii civile, concomitent cu libertatea părţilor de a contracta, care permite părţilor şi să insereze clauze cu un conţinut agreat ce nu contravine legii, ordinii publice sau bunelor moravuri, potrivit art. 1169 C. civ.. Contractul astfel încheiat se impune părţilor şi instanţei în virtutea principiului forţei obligatorii a contractului prevăzut de art. 1270 C. civ.

În acest sens, părţile şi-au asumat în mod liber inserarea în cuprinsul contractului a unei clauze penale, al cărei scop a fost, potrivit art. 1538 C. civ., evaluarea anticipată a prejudiciului suferit de creditoarea reclamantă ca urmare a neexecutării de către debitoarea pârâtă a obligaţiei principale de livrare a cantităţii determinate de grâu în perioada agreată. În virtutea aceleeaşi libertăţi contractuale, părţile au stabilit şi modalitatea concretă de determinare ulterioară a acestuia, rezumându-se la suportarea de către debitoare a diferenţei dintre preţul de achiziţie de la terţii comercianţi şi preţul stabilit în prezentul contract la care se adaugă orice altă cheltuială suplimentară efectată de Cumpărător pentru suplinirea cantităţii lipsă.

Odată agreată în mod liber această clauză, ea devine obligatorie ambelor părţi în ceea ce priveşte modalitatea de evaluare a prejudiciului suferit de cumpărător prin nelivrarea mărfii de către vânzător. Chiar dacă părţile ar fi avut posibilitatea să prevadă o modalitate de determinare a prejudiciului care să includă şi eventualul beneficiu nerealizat, acestea nu au stabilit o clauză corespunzătoare.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că reclamantei - creditoare i se impune obligativitatea clauzei penale inserate în contract, aceasta fiind ţinută exclusiv de modalitatea de determinare a prejudiciului anticipată pe cale conveţională, singurul pe care l-a apreciat ca fiind cert şi în legătură cu neexecutarea de către debitoare a obligaţiei principale. Din această perspectivă şi ţinând cont de limitele învestirii iniţiale a instanţelor de judecată, se impunea a fi analizată şi utilitatea probelor solicitate a fi administrate în cauză.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496-497 raportat la art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat, va casa decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleeşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 507/2020 din 21 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei nr. 507/2020 din 21 octombrie 2020 şi a încheierii din 16 septembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Casează încheierea şi decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Fără nicio cale de atac în ceea ce priveşte recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L..

Definitivă în ceea ce priveşte recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A..

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2022.