Cassation appeal nullity for failure to articulate valid grounds for cassation in a claim for contractual penalties and release of retention guarantees against a bankrupt contractor

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2021

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba la 27 septembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.A. şi C. S.A., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună obligarea pârâtei S.C. B. S.A. la plata sumei de 2.278.902,14 RON şi a pârâtei C. S.A. la deblocarea şi punerea la dispoziţia reclamantei a sumelor reţinute cu titlu de garanţie de bună execuţie, în sumă de 653.694,32 RON, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta S.C. B. S.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat suspendarea judecării dosarului faţă de dispoziţiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Alba şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

Pârâta C. S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

La termenul de judecată de la 28 februarie 2019, Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal şi de Insolvenţă a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii petitului I din cererea formulată de reclamantă şi excepţia de netimbrare a petitului al doilea din cerere.

Prin sentinţa nr. 10/COM/2019 din 28 februarie 2019, Tribunalul Alba, secţia a II-A civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii invocată din oficiu şi a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. în insolvenţă, reprezentată prin lichidator judiciar Consorţiul format din D. S.P.R.L. şi C.I.I. E.. A admis excepţia de netimbrare invocată din oficiu şi a anulat ca netimbrată cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâta C. S.A. A obligat reclamanta S.C. A. S.A. să plătească pârâtei S.C. B. S.A. în insolvenţă, suma de 3.500 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta S.C. A. S.A.

Pârâta S.C. B. S.A. a depus întâmpinare prin care a solictat recalificarea căii de atac în recurs, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 101/2016. În practicaua deciziei nr. 375/2019 din 16 octombrie 2019, instanţa de apel a apreciat că hotărârea judecătorească pronunţată de instanţa de fond are deschisă calea de atac a apelului, având în vedere faptul că în litigiile care derivă din executarea contractelor încheiate în baza O.U.G. nr. 34/2006 soluţionate de instanţele de drept comun nu sunt incidente dispoziţiile art. 55 alin. (3) din acest act normativ, ci dispoziţiile art. 466 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 375/2019 din 16 octombrie 2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă a respins apelul formulat de reclamantă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A., solicitând admiterea căii de atac formulate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Recurenta-reclamantă arată că pârâta S.C. B. S.A. a avut calitatea de executant în contractul de lucrări x şi că, întrucât aceasta nu a executat în termen obligaţiile contractuale care îi reveneau, s-a procedat la calcularea de penalităţi în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere, conform prevederilor contractuale. Între timp, împotriva pârâtei s-a deschis procedura falimentului prin hotărârea nr. 700/2018 pronunţată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. x/2014, iar recurenta-reclamantă a solicitat înscrierea la masa credală cu suma de 2.278.902,14 RON.

Ca urmare a măsurii administratorului judiciar de a refuza înscrierea pe tabloul creditorilor a creanţelor solicitate de către reclamantă, instanţa de fond a considerat că acţiunea formulată în prezentul dosar este inadmisibilă.

În ceea ce priveşte inadmisibilitatea, recurenta consideră că aceasta nu se aplică prezentei cauze, în motivarea deciziei făcându-se referire la faptul că acţiunea trebuia să urmeze procedura specială instituită prin Legea nr. 85/2014, întrucât societatea debitoare se află în faliment, însă fiind vorba de un contract încheiat în baza O.U.G. nr. 34/2006, în prezenta cauză, procedura specială aplicabilă este Legea nr. 101/2016, şi nu Legea nr. 85/2014.

De asemenea, recurenta arată că cererea de înscriere la masa credală a fost formulată ulterior solicitării la plată a sumei de 2.278,902,14 RON, pe cale judecătorească, iar singura prevedere cuprinsă în Legea nr. 85/2014 şi aplicabilă este cea prevăzută la art. 102 alin. (6) din această lege.

Intimata-pârâtă C. S.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Pe baza cererii de recurs şi a întâmpinării depuse, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reţinut că soluţia preconizată este aceea de anulare a recursului.

Prin încheierea din 16 decembrie 2020, termenul stabilit la 13 ianuarie 2021 a fost preschimbat la 24 februarie 2021, în contextul adoptării unor măsuri de protecţie în scopul prevenirii unor eventuale situaţii generate de pandemia de COVID-19.

Prin încheierea din 24 februarie 2021 s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Prin punctul de vedere la raport, intimata-pârâtă C. S.A. a menţionat că este de acord cu concluziile raportului.

Analizând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în complet de filtru, reţine inexistenţa motivelor de nelegalitate, pentru următoarele argumente:

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ. rezultă că instanţa de recurs are obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurentă se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

În speţă, din memoriul de recurs rezultă că pe de o parte, partea nu a indicat temeiul cererii sale, iar pe de altă parte, criticile la adresa deciziei recurate reprezintă o reluare a argumentelor prezentate în faţa instanţei de apel şi care şi-au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată. Autoarea căii de atac nu formulează critici pertinente ale deciziei ce formează obiectul recursului.

Aspectele legate de succesiunea cererilor formulate de recurenta-reclamantă şi de acordul părţilor privind continuarea relaţiilor contractuale ulterior deschiderii procedurii de insolvenţă sunt aspecte de netemeinicie care nu pot fi analizate în calea extraordinară de atac a recursului.

Faţă de cele de mai sus, instanţa supremă reţine că recurenta nu şi-a respectat obligaţia impusă de lege de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în acest caz intervenind sancţiunea nulităţii căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va da eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi, în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. împotriva deciziei 375/2019 din 16 octombrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. împotriva deciziei 375/2019 din 16 octombrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 iunie 2021.