Cassation appeal nullity: failure to distinguish between inadmissible merits arguments and valid cassation grounds in personal injury damages

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2021

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la 14 iulie 2017, sub nr. x/2017, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J. au solicitat obligarea pârâtei K. S.A. la plata daunelor morale şi materiale ca urmare a prejudiciului suferit prin decesul numitului L., astfel: pentru B., mama victimei decedate, daune morale în cuantum de 150.000 euro şi daune materiale în cuantum de 14.861,16 RON; pentru A., tatăl victimei decedate, daune morale în cuantum de 150.000 euro; pentru C., fratele victimei decedate, daune morale în cuantum de 75.000 euro; pentru D., sora victimei decedate, daune morale în cuantum de 75.000 euro; pentru E., bunicul victimei decedate, daune morale în cuantum de 75.000 euro; pentru F., bunica victimei decedate, daune morale în cuantum de 75.000 euro; pentru G., bunica victimei decedate, daune morale în cuantum de 75.000 euro. Au mai solicitat obligarea pârâtei K. S.A. la plata daunelor materiale şi morale ca urmare a propriilor vătămări, astfel; pentru H., prin mama J., daune morale în cuantum de 500.000 euro; pentru I., prin mama J. daune morale în cuantum de 2.000.000 euro, daune patrimoniale constând în cheltuielile rezultate ca urmare a sporirii nevoilor de viaţă ale reclamantei în cuantum de 65.000 euro, daune materiale constând în plata însoţitorilor permanenţi în cuantum de 2.900 RON/lunar, pe perioada incapacităţii de muncă, daune materiale constând în plata unei sume egale cu salariul minim pe economie, respectiv 1.450 RON/lunar, de la momentul la care ar trebui să termine pregătirea profesională, cu titlu de despăgubiri pentru nerealizarea câştigului din muncă şi daune materiale în cuantum de 6.676,15 RON pentru J..

Prin sentinţa civilă nr. 2696/2018 din 8 octombrie 2018, Tribunalul Ilfov, secţia Civilă a admis în parte cererea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J., a obligat pârâta la plata către reclamanta B. a sumei de 14.861,16 RON cu titlu de despăgubiri materiale şi la plata sumei de 200.000 RON către reclamanta B., la plata sumei de 200.000 RON către reclamantul A., la plata sumei de 100.000 RON către reclamantul C., la plata sumei de 100.000 RON către reclamantul D., la plata sumei de 50.000 RON către reclamantul E., la plata sumei de 50.000 RON către reclamantul F. şi la plata sumei de 50.000 RON către reclamanta G., cu titlu de daune morale. A obligat pârâta la plata sumei de 150.000 RON cu titlu de daune morale către reclamanta H. şi la plata sumei de 200.000 RON cu titlu de daune morale către reclamanta I.. A obligat pârâta la plata sumei de 1.450 RON/lunar, începând cu 18 iunie 2019, către reclamanta I. reprezentând despăgubiri pentru nerealizarea câştigului din muncă, la plata sumei de 6.676,15 RON cu titlu de daune materiale către reclamanta J. şi a respins în rest cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantele H. şi I. şi pârâta K. S.A.

Prin decizia nr. 997/2019 din 3 iunie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins ca nefondat apelul formulat de pârâta K. S.A., a admis apelul formulat de reclamantele H. şi I., a schimbat în parte sentinţa apelată, şi, în rejudecare, a obligat pârâta la plata către reclamanta H. a sumei de 400.000 RON cu titlu de daune morale şi la plata către reclamanta I. a sumei de 450.000 RON cu titlu de daune morale. A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta I. prin J., solicitând admiterea căii de atac formulate, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Recurenta-reclamantă arată că decizia nu este motivată conform exigenţelor impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. deoarece curtea de apel nu a procedat la un examen propriu al materialului probator şi că hotărârea atacată conţine considerente contradictorii în ceea ce priveşte stabilirea prejudiciului material şi a necesităţilor recurentei-reclamante. Autoarea căii de atac critică soluţia de respingere a probei cu o nouă expertiză medicală şi susţine că la evaluarea daunelor morale nu s-a ţinut cont de toate solicitările părţii, cu încălcarea dispoziţiilor art. 476 C. proc. civ., întrucât s-a acordat un cuantum disproporţionat în raport de prejudiciul suferit.

Aceeaşi parte invocă şi aplicarea greşită a prevederilor art. 1385 C. civ., arătând că daunele patrimoniale solicitate sunt certe şi că nu este vorba de un prejudiciu care să nu poate fi evaluat raportat la probele din dosar. Arată că soluţia curţii de apel este eronată întrucât nu a avut în vedere gravitatea prejudiciului suferit de recurentă, vârsta acesteia la momentul producerii accidentului, handicapul dobândit în urma evenimentului rutier, consecinţele asupra familiei recurentei, mama acesteia fiind nevoită să renunţe la serviciu şi să fie însoţitor permanent.

În opinia recurentei, curtea de apel nu a aplicat corect nici textele de lege relative la stabilirea cuantumului daunelor materiale întrucât nu a ţinut cont de probele din care reieşea că toate solicitările reclamantei referitoare la achiziţionarea unui scaun rulant, a unui scuter, a unui imobil adaptat la nevoile unei persoane cu handicap se circumscriu scopului de a beneficia de îngrijiri medicale de calitate şi de a îmbunătăţi condiţiile de viaţă ale victimei şi nu reprezintă o îmbogăţire fără just temei.

Autoarea căii de atac susţine că nu au fost aplicate corect prevederile art. 49 pct. 2 lit. d) din Ordinul CSA nr. 14/2011 deoarece instanţa de apel, deşi a admis apelul formulat de recurentă, nu a ţinut cont de jurisprudenţa naţională în materie şi a acordat daune derizorii în raport de prejudiciul suferit. Menţionează că a suferit o traumă psihică accentuată şi că modul de viaţă i-a fost grav afectat şi apreciază că instanţa de apel trebuia să aibă în vedere împrejurările concrete ale cauzei, criteriul echităţii şi principiul proporţionalităţii dintre daună şi prejudiciu.

Recurenta-reclamantă şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă K. S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului raportat la prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pe baza cererii de recurs şi a întâmpinării depuse, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reţinut că soluţia preconizată este aceea de anulare a recursului.

Prin încheierea din 24 februarie 2021 s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Prin punctul de vedere la raport, recurenta-reclamantă a menţionat că nu este de acord cu concluziile raportului.

Analizând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în complet de filtru, reţine inexistenţa motivelor de nelegalitate, pentru următoarele argumente:

Conform dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura cauzei.

Înalta Curte constată că, deşi recurenta critică decizia curţii de apel din perspectiva lipsei motivării şi a motivării contradictorii, susţinerile acesteia vizează aspecte de netemeinicie. Astfel, autoarea căii de atac afirmă că instanţa de apel a reţinut considerente contradictorii în ceea ce priveşte stabilirea prejudiciului material şi a necesităţilor recurentei-reclamante şi este nemulţumită de faptul că instanţa de apel a respins solicitarea sa cu privire la o nouă expertiză medicală, dar în realitate critică soluţia curţii de apel din perspectiva modului în care au fost analizate mijloacele de probă şi a fost stabilită valoarea daunelor acordate.

Susţinerile recurentei subsumate cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu constituie critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce se reiau afirmaţiile din memoriul de apel referitoare la aplicarea greşită a prevederilor art. 1385 C. civ. şi ale art. 49 pct. 2 lit. d) din Ordinul CSA nr. 14/2011, aspecte care şi-au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată.

Recurenta-reclamantă invocă aplicarea greşită a prevederilor art. 1385 C. civ. şi ale art. 49 pct. 2 lit. d) din Ordinul CSA nr. 14/2011, formulând critici referitoare la nerespectarea de către instanţa de apel a jurisprudenţei privind stabilirea cuantumului daunelor morale şi solicitând instanţei de recurs să reanalizeze susţinerile sale în ceea ce priveşte consecinţele accidentului asupra vieţii şi sănătăţii recurentei-reclamante şi referitor la raportul de proporţionalitate dintre daună şi prejudiciu. Aspectele invocate de către recurentă, respectiv gravitatea traumei psihice suferite, cuantumul daunelor materiale şi morale, caracterul cert al prejudiciului, modul în care a fost afectată viaţa familiei sale, readuc în discuţie situaţia de fapt şi tind la o nouă analiză asupra probatoriului, ignorând caracterul extraordinar al căii de atac a recursului, în cadrul căruia nu se poate rejudeca fondul şi se pot analiza exclusiv aspecte de nelegalitate, nu şi cele de netemeinicie.

Faţă de cele de mai sus, instanţa supremă reţine că recurenta-reclamantă nu şi-a respectat obligaţia impusă de lege de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în acest caz intervenind sancţiunea nulităţii căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va da eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi, în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă I. prin J. împotriva deciziei nr. 997/2019 din 3 iunie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă I. PRIN J. împotriva deciziei nr. 997/2019 din 3 iunie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 iunie 2021.