Non-payment of judicial stamp duties renders extraordinary appeal inadmissible in debt collection proceeding

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2021

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov la 18 iulie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 70.748,20 Euro, reprezentând debit datorat şi la plata dobânzii legale datorate şi calculate până la momentul introducerii cererii de chemare în judecată în cuantum de 117.571,399 RON şi în continuare până la plata efectivă a debitului datorat, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta S.C. A. S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, excepţia de neexecutare şi excepţia nulităţii parţiale a cererii de chemare în judecată.

Prin încheierea de şedinţă din 31 ianuarie 2019, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins proba cu expertiza de specialitate, solicitată de pârâtă, şi a reţinut cauza spre soluţionare.

Prin sentinţa civilă nr. 147/C din 14 februarie 2019, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile invocate de pârâtă, a admis cererea de chemare în judecată, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 70.748,20 Euro, reprezentând debit datorat, în echivalent RON la data plăţii şi dobânda legală datorată aferentă sumelor restante, calculată de la scadenţă şi până la plata efectivă, precum şi suma de 10.276 RON cheltuieli de judecată.

Pârâta S.C. B. S.R.L. a formulat apel împotriva încheierii din 31 ianuarie 2019 şi a sentinţei civile nr. 147/C din 14 februarie 2019.

Prin încheiere de şedinţă din 28 noiembrie 2019, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a respins probele solicitate de pârâta S.C. B. S.R.L. şi a reţinut că cererea pârâtei privind efectuarea în cauză a unei expertize de specialitate va fi analizată odată cu fondul apelului.

Prin decizia civilă nr. 1685/Ap. din 10 decembrie 2019, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a respins cererea de apel formulată de către pârâtă împotriva încheierii de şedinţă din 31 ianuarie 2019 şi a sentinţei civile nr. 147/C din 14 februarie 2019 pronunţate de Tribunalul Braşov, pe care le-a păstrat.

Pârâta S.C. B. S.R.L. a formulat recurs împotriva încheierii din 28 noiembrie 2019 şi a deciziei civile nr. 1685/Ap. din 10 decembrie 2019, solicitând casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Recurenta-pârâtă susţine că instanţa de apel ar fi trebuit să argumenteze de ce nu se aplică o anume instituţie de drept şi apreciază că a fost limitată în a propune şi administra probe. Afirmă că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra excepţiei de neexecutare şi a reţinut în mod greşit că această excepţie ar fi trebuit invocată printr-o cerere reconvenţională, şi nu prin întâmpinare.

Autoarea căii de atac arată că au fost încălcate dispoziţiile art. 706 alin. (1) Cod procedură civilă şi ale art. 2539 C. civ. deoarece curtea de apel a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

Apreciază că decizia recurată nu este motivată conform prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) Cod procedură civilă şi că nu datorează debitul la plata căruia este obligată şi nici dobânzile aferente.

Recurenta-pârâtă şi-a întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă nu a depus întâmpinare.

Recurenta-pârâtă a formulat cererea de acordare facilităţi la plata taxei de timbru, care a fost respinsă prin încheierea din 18 martie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2017.

Prin încheierea din 11 iunie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2017.1, a fost respinsă cererea de reexaminare formulată împotriva încheierii din 18 martie 2020.

Pe baza cererii de recurs, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reţinut că recursul este admisibil în principiu, sub condiţia achitării taxei judiciare de timbru.

Prin încheierea din 16 decembrie 2020, termenul stabilit la 13 ianuarie 2021 a fost preschimbat la 24 februarie 2021, în contextul adoptării unor măsuri de protecţie în scopul prevenirii unor eventuale situaţii generate de pandemia de COVID-19.

Prin încheierea din 24 februarie 2021 s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Examinând cu prioritate aspectele legate de timbrarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în complet de filtru, reţine următoarele:

Recurenta-pârâtă şi-a întemeiat cererea pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. astfel că recursul formulat în prezenta cauză este supus obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 3.588 de RON, în temeiul dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menţionat, taxele fiind datorate atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice, iar conform art. 32 şi art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege, fiind datorate atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac.

Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. a ataşat cererii de recurs o taxă de timbru în cuantum de 20 de RON şi că i s-a pus în vedere să achite o taxă judiciară de timbru în sumă de 3.568 de RON, astfel cum reiese din adresa de la dosar, comunicate părţii conform dovezii aflate la fila x.

Recurenta-pârâtă a formulat cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, cerere care a fost respinsă prin încheierea din 18 martie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2017. Prin încheierea din 11 iunie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2017.1, a fost respinsă cererea de reexaminare formulată de aceeaşi parte împotriva încheierii din 18 martie 2020.

Obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru a fost reţinută şi în raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, raport care a fost comunicat recurentei-pârâte conform procesului-verbal aflat la dosar.

Faţă de cele de mai sus, şi văzând că până la data soluţionării căii de atac formulate, recurenta-pârâtă nu şi-a îndeplinit obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dând eficienţă prevederilor art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, va anula, ca insuficient timbrat, recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva încheierii din 28 noiembrie 2019 şi a deciziei civile nr. 1685/Ap. din 10 decembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca insuficient timbrat, recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva încheierii din 28 noiembrie 2019 şi a deciziei civile nr. 1685/Ap. din 10 decembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 iunie 2021.