Contractual penalty award upheld after defendant's appeal annulled as unfiled for non-payment of stamp duty.

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2021

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureş la 7 august 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 251.216,39 RON, reprezentând dobândă penalizatoare/penalităţi contractuale pentru executarea cu întârziere a obligaţiei de plată a debitelor, calculate conform contractului de vânzare cumpărare produse petroliere nr. 93 din 10 iunie 2016, de la data scadenţei şi până la data plăţii debitului principal pentru fiecare factură, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta S.C. B. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

Prin sentinţa civilă nr. 355 din 20 martie 2020, Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile invocate de pârâta S.C. B. S.R.L., a admis acţiunea promovată de reclamanta A. S.R.L., şi în consecinţă, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 251.216,39 RON, reprezentând dobândă penalizatoare/penalităţi contractuale pentru executarea cu întârziere a obligaţiei de plată a debitelor, calculate contractului de vânzare cumpărare produse petroliere nr. 93 din 10 iunie 2016, de la data scadenţei facturilor şi până la data plăţii debitului principal pentru fiecare factură. A respins cererea pârâtei privind reducerea clauzei penale prin raportare la faptul că penalităţile solicitate sunt vădit excesive. A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 9.617 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta S.C. B. S.R.L.

Prin decizia nr. 427/2020 din 21 septembrie 2020, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă a respins apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei civile nr. 355 din 20 martie 2020 a Tribunalului Maramureş, pe care a păstrat-o în întregime. A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 4.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Cluj.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Recurenta-pârâtă susţine că decizia curţii de apel a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 64 din Legea nr. 58/1934 şi a pct. 332 şi urm. din Norma cadru BNR nr. 6/1994, în temeiul cărora ar fi trebuit analizată admisibilitatea cererii de chemare în judecată.

Mai susţine că soluţia instanţei de apel are la bază o aplicare greşită a prevederilor art. 1270, art. 1350 şi art. 1650 şi urm. C. civ. şi că soluţia nu este motivată deoarece nu au fost analizate condiţiile necesare atragerii răspunderii recurentei.

Autoarea căii de atac apreciază că nu poate fi reţinută autoritatea de lucru judecat a celor statuate în dosarul nr. x/2018 şi că au fost greşit aplicate dispoziţiile art. 1541 alin. (1) C. civ. în ceea ce priveşte reducerea cuantumului penalităţilor.

Recurenta-pârâtă şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.

Examinând cu prioritate aspectele legate de timbrarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, intimata-reclamantă A. S.R.L. a solicitat obligarea recurentei-pârâte S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 251.216,39 RON, reprezentând dobândă penalizatoare/penalităţi contractuale pentru executarea cu întârziere a obligaţiei de plată a debitelor.

Prin decizia recurată, Curtea de Apel Cluj, secţia a-II-a civilă a respins apelul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. şi a păstrat în întregime sentinţa civila nr. 355 din 20 martie 2020 prin care Tribunalul Maramureş a admis cererea de chemare în judecată şi a obligat pârâta la plata către reclamanta A. S.R.L. a sumei de 251.216,39 RON.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 C. proc. civ., iar conform dispoziţiilor art. 24 alin. (2) teza I coroborate cu cele ale art. 3 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013, în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON.

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menţionat, taxele fiind datorate atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice, iar conform art. 32 şi art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege, fiind datorate atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile legii.

Înalta Curte constată că prin adresa emisă la 9 decembrie 2020 şi comunicată conform procesului-verbal aflat la fila x, recurentei-pârâte i s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 3.158,58 RON, calculată conform dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013. Din actele dosarului nu rezultă că recurenta ar fi solicitat reexaminarea taxei judiciare de timbru sau că ar fi promovat o cerere de acordare facilităţi la plata taxei de timbru.

Pentru aceste considerente şi văzând că până la data soluţionării căii de atac formulate, recurenta-pârâtă nu şi-a îndeplinit obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dând eficienţă prevederilor art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., şi, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a III-a din acelaşi cod, va anula, ca netimbrat, recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 427/2020 din 21 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Faţă de soluţia de anulare a recursului, în temeiul art. 494, raportat la art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va obliga recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. la plata către intimata-reclamantă A. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 RON, reprezentând onorariu avocat, conform dovezii aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 427/2020 din 21 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Obligă recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. la plata către intimata-reclamantă A. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 RON.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 iunie 2021.