Recurs inadmissible împotriva deciziei privind revizuirea într-un conflict de muncă: lipsa căii de atac legale (art. 483 alin. 2 C. proc. civ. și art. 513 alin. 5 C. proc. civ.)

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2021

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1103 din 14 noiembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia tardivităţii apelului şi a respins apelul declarat de către reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1021 din 4 octombrie 2019, a Tribunalului Timiş, ca tardiv formulat.

Împotriva acestei decizii, A. a formulat cerere de revizuire, care a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2019.

Prin decizia civilă nr. 829 din 14 octombrie 2020, Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a respins cererea de revizuire formulată de A..

Împotriva acestei decizii revizuentul A. a declarat recurs, solicitând admiterea căii de atac formulate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Recurentul-revizuent apreciază că în mod greşit s-a reţinut că nu îndeplineşte condiţiile pentru a primi o pensie calculată pe baza certificatului de handicap pe care îl deţine.

Intimata nu a depus întâmpinare.

Examinând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Recursul formulat în cauză vizează decizia civilă nr. 829 din 14 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, prin care a fost respinsă cererea de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 1103 din 14 noiembrie 2019, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2019.

Înalta Curte reţine că decizia atacată cu revizuire a fost pronunţată într-un litigiu de muncă, în calea de atac a apelului. Potrivit dispoziţiilor art. 208 din Legea nr. 62/2011, conflictele individuale de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal, hotărârile instanţei de fond fiind supuse numai apelului, astfel cum dispune art. 214 din acelaşi act normativ. Art. 216 din Legea nr. 62/2011 statuează că prevederile acestui act normativ, referitoare la procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncă, se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ.. În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cauze având ca obiect conflicte de muncă şi de asigurări sociale, precum şi hotărârile date de instanţele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului. Ca urmare, decizia împotriva căreia s-a exercitat calea extraordinară de atac de retractare, respectiv decizia civilă nr. 1103 din 14 noiembrie 2019, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Văzând dispoziţiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ. potrivit cărora hotărârea dată asupra revizuirii (decizia civilă nr. 829 din 14 octombrie 2020) este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită (decizia civilă nr. 1103 din 14 noiembrie 2019), Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 829 din 14 octombrie 2020) nu poate fi supusă controlului judiciar pe calea recursului.

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, prevăzut de art. 457 C. proc. civ., regulă ce are şi valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, văzând dispoziţiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 496 alin. (1) teza a II-a din acelaşi cod, va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva deciziei civile nr. 829 din 14 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva deciziei civile nr. 829 din 14 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 iunie 2021.