Annulment of arbitral award barred by res judicata and extinguishment of debts via successful reorganization plan

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2021

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Galaţi la 1 noiembrie 2007, sub nr. x/2007, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumei totale de 2.527.783,30 RON reprezentând penalităţi de întârziere, contravaloare închiriere locomotive de tracţiune şi manevră, contravaloare închiriere vagoane, contravaloare lucrări de amenajare, cheltuieli de amortizare şi rate asigurare. Ulterior, reclamanta şi-a majorat pretenţiile la suma de 10.812.190,06 RON.

Prin hotărârea nr. 71 din 31 octombrie 2008, Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Galaţi a admis acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. şi în consecinţă a obligat pârâta să plătească reclamantei suma totală de 11.339.556,56 RON, compusă din 1.927.376,86 RON, reprezentând prejudiciu suferit de reclamantă prin neexecutarea de către pârâtă a obligaţiilor asumate prin contractul de transport nr. 625 din 6 martie 2007; 9.289.928 RON, reprezentând penalităţi pentru neexecutarea obligaţiilor contractuale; 80.751,70 RON, reprezentând taxa arbitrală achitată de către reclamantă (plus TVA aferent); 1.500 RON, reprezentând onorariu expert achitat de reclamantă şi 40.000 RON, reprezentând onorarii avocaţi.

Împotriva acestei hotărâri arbitrale a formulat acţiune în anulare B. S.R.L., prin care a solicitat anularea acestei hotărâri şi obligarea intimatei A. la plata cheltuielilor de judecată aferente atât procedurii arbitrale, cât şi a celor efectuate în cursul judecăţii acţiunii în anulare.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială (actuala secţie a II-a Civilă) sub nr. x/2009.

Au fost invocate dispoziţiile art. 364 lit. g) şi h) C. proc. civ. din 1865, arătându-se că hotărârea arbitrală nu cuprinde motivele pe care se sprijină, şi că prin aceeaşi hotărâre au fost încălcate normele imperative ale legii care reglementează angajarea răspunderii contractuale şi administrarea probatoriilor şi că au fost încălcate principiile dreptului la apărare şi al contradictorialităţii.

Prin încheierea de şedinţă din 4 martie 2009, Curtea de Apel Galaţi a dispus suspendarea judecării cauzei având ca obiect acţiunea în anulare a hotărârii arbitrale, formulată de reclamanta B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta A., în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006.

La 1 octombrie 2019 pârâta A. prin C. a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, arătând că în BPI nr. 11954 din 13 iunie 2019 a fost publicată sentinţa nr. 632 din 8 aprilie 2019 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2008, prin care în temeiul art. 132 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 s-a dispus închiderea procedurii de reorganizare prin continuarea activităţii faţă de debitoarea B. S.R.L.

D. S.R.L., prin reprezentant legal E. şi convenţional prin Ovanesian şi F., a depus la dosarul cauzei note de şedinţă, asupra cererii de repunere pe rol a cauzei, prin care a invocat excepţia lipsei de interes a cererii de reluare a judecăţii cauzei.

Prin încheierea de şedinţă din 27 noiembrie 2019 a fost respinsă excepţia lipsei de interes a cererii de reluare a judecăţii cauzei, s-a admis cererea formulată de C. SPRL, lichidator judiciar al societăţii A., s-a dispus repunerea pe rol a cauzei şi citarea reclamantei la sediul social şi la cel ales pentru comunicarea actelor de procedură şi a pârâtei prin lichidator judiciar pentru termenul de judecată de la 22 ianuarie 2020.

Prin sentinţa nr. 5/F din 18 martie 2020, Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă a respins acţiunea în anulare a hotărârii arbitrale, ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că reclamanta B. S.R.L. (pârâtă în litigiul arbitral) a solicitat anularea hotărârii arbitrale nr. 71 din 31 octombrie 2008 în temeiul art. 364 lit. g) şi h) C. proc. civ. din 1865. Raportat la temeiul indicat şi la considerentele Deciziei nr. V din 25 iunie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie - Secţiile Unite, pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, prin s-a statuat că, în accepţiunea legiuitorului soluţionarea litigiului tribunalului arbitral constituie o judecată în fond, iar acţiunea în anulare, fiind o cale de atac, nu poate determina o reexaminare cu caracter devolutiv, curtea de apel a reţinut că nu poate fi atacată pe motiv de nulitate o hotărâre arbitrală decât în cazurile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 364 C. proc. civ. din 1865, nulităţile enumerate fiind de ordine publică, părţile neputând deroga de la acestea prin compromisul încheiat.

Referitor la criticile aduse hotărârii arbitrale, instanţa a constatat că acestea exced celor două cazuri de nulitate prevăzute de lege întrucât reclamanta B. S.R.L. a încercat să repună în discuţia instanţei chestiuni ce ţin exclusiv de modalitatea în care tribunalul arbitral a analizat fondul raporturilor dintre părţi şi probatoriile administrate, precum şi dezlegările date de instanţa arbitrală. Totodată, în raport de dispoziţiile legale pe care reclamanta şi-a întemeiat acţiunea, s-a constatat că hotărârea arbitrală cuprinde dispozitivul şi motivele, data şi locul pronunţării, semnăturile arbitrilor, iar dispozitivul nu cuprinde dispoziţii care nu se pot aduce la îndeplinire.

Prin notele de şedinţă depuse la dosarul cauzei la 22 ianuarie 2020, reclamanta a invocat puterea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 1092 din 5 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1112 din 4 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa (dosar nr. x/2009) şi a susţinut incidenţa dispoziţiilor art. 364 lit. i) C. proc. civ. din 1865, arătând că hotărârea arbitrală a fost pronunţată cu încălcarea ordinii publice şi a dispoziţiilor imperative ale legii. Din această perspectivă, curtea de apel a reţinut că modificarea temeiului acţiunii nu poate fi realizată decât în interiorul termenului prevăzut de lege pentru declararea acestei căi de atac şi nu prin notele scrise depuse anterior dezbaterilor şi că nu poate fi analizată incidenţa art. 364 lit. i) C. proc. civ. din 1865 prin raportare la o situaţie intervenită ulterior pronunţării hotărârii arbitrale în discuţie.

Împotriva acestei hotărâri, precum şi împotriva încheierii din 27 noiembrie 2019, a declarat recurs reclamanta B. S.R.L.

Prin decizia nr. 1826 din 6 octombrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins recursul declarat de recurenta B. S.R.L. împotriva încheierii din 27 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, ca nefondat, a admis recursul declarat de recurenta B. S.RL. împotriva sentinţei civile nr. 5/F din 18 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, a casat decizia atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Pentru a decide astfel, instanţa supremă a reţinut, în esenţă, că recursul declarat împotriva încheierii din 7 noiembrie 2019 nu este fondat întrucât, contrar celor susţinute prin cererea de recurs, soluţia adoptată de prima instanţă, de respingere a excepţiei lipsei de interes a pârâtei A. în formularea cererii de redeschidere a judecăţii şi de repunere pe rol a cauzei la cererea acestei părţi nu este nici nemotivată şi nici nu se fundamentează pe motive contradictorii. Instanţa de recurs a concluzionat că în promovarea cererii de redeschidere a judecăţii cauzei suspendate au interes toate părţile implicate în litigiul judiciar, nu numai cel care a declanşat litigiul, prin formularea unei cereri introductive de instanţă sau, după caz, titularul căii de atac, atunci când procesul se află în această fază. Astfel, cererea urmăreşte încetarea unei anumite stări de incertitudine, de nesiguranţă determinate de oprirea temporară a cursului judecăţii, astfel că toate părţile au interes să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului şi la finalizarea acestuia.

Înalta Curte a apreciat că recursul declarat împotriva sentinţei nr. 5 din 18 martie 2020 este fondat, pentru anumite considerente reţinute în mod expres de instanţa de recurs în sensul că este întemeiat motivul de recurs referitor la refuzul primei instanţe de a analiza apărarea relativă la incidenţa puterii de lucru judecat a sentinţei nr. 1092/2013 a Tribunalului Constanţa, rămasă definitivă prin decizia nr. 1112/2013 a Curţii de Apel Constanţa. Prima instanţă a încălcat prevederile art. 166 C. proc. civ. din 1865, potrivit cărora puterea de lucru judecat se poate ridica şi înaintea instanţelor de recurs, în sensul că puterea de lucru judecat este o instituţie de ordine publică, destinată să asigure stabilitatea raporturilor juridice şi să dea eficienţă întregii activităţi judiciare. Or, atâta vreme cât aceasta putea fi pusă în discuţie, pentru prima dată, chiar şi în etapa recursului, cu atât mai mult nu putea fi exclusă de la analiza instanţei învestite cu o acţiune întemeiată pe prevederile art. 364 C. proc. civ. din 1865, care soluţiona cauza în primă instanţă, conform art. 365 alin. (1) din acelaşi cod. În consecinţă, în condiţiile în care prima instanţă a omis a analiza lucrul judecat, ca o prezumţie legală absolută şi irefragabilă de conformitate a hotărârii cu adevărul, astfel cum era reglementat de C. civ. din 1864 (art. 1201) sau ca o excepţie de fond, peremptorie şi absolută, conform C. proc. civ. din 1865, s-a concluzionat că instanţa de recurs nu poate analiza pentru prima dată în calea extraordinară de atac, dacă sunt îndeplinite elementele puterii de lucru judecat sau efectele sale asupra hotărârii ce face obiectul acţiunii în anulare.

A mai reţinut instanţa de recurs că instanţa de fond a omis a analiza împrejurarea că a fost dispusă suspendarea soluţionării acţiunii în anulare, conform art. 36 din Legea nr. 85/2006, text de lege prin care legiuitorul a urmărit ca realizarea tuturor creanţelor împotriva unui debitor să aibă loc în cadrul procedurii colective a insolvenţei. Or, trecând peste faptul că pretenţiile A. împotriva recurentei, valorificate pe calea arbitrajului în prezenta cauză, au fost supuse cenzurii judecătorului-sindic, pe calea contestaţiei la tabelul preliminar şi, ulterior, realizate în cadrul procedurii insolvenţei, prima instanţă a ignorat în totalitate dispoziţiile art. 137 alin. (2) din Legea nr. 85/2006. Cu alte cuvinte, atunci când un debitor, cum este recurenta de faţă, a făcut obiectul unei proceduri de reorganizare pe bază de plan şi s-a dispus închiderea procedurii, în urma îndeplinirii tuturor obligaţiilor de plată asumate prin planul confirmat, acesta este descărcat de orice obligaţii anterioare. Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie a concluzionat că prima instanţă avea obligaţia să verifice dacă reclamanta arbitrală (intimată în cadrul acţiunii în anulare), mai justifică vreun interes în cadrul procedurii judiciare de a obţine şi a conserva un titlu ce îi constată o creanţă stinsă prin efectul legii.

Instanţa de recurs a apreciat ca fiind neîntemeiată critica potrivit căreia curtea de apel ar fi omis cercetarea motivului prevăzut de art. 364 alin. (1) lit. k), reţinând pe de o parte că acest text de lege se opreşte la lit. i), împrejurare în care a concluzionat că recurenta încearcă să îndrepte o pretinsă eroare printr-o altă greşeală materială. Pe de altă parte, a reţinut că, din motivarea hotărârii atacate rezultă că prima instanţă a abordat în mod judicios interdependenţa dintre principiul disponibilităţii şi cel al rolului activ al judecătorului, în sensul că nu a exclus de la analiză considerentele propriu-zise ale acţiunii în anulare, referitoare la încălcarea normelor relative la răspunderea contractuală, administrarea probatoriilor sau pretinsa încălcare a principiului contradictorialităţii sau dreptului la apărare, pe considerentul că nu s-a invocat motivul prevăzut de art. 364 alin. (1) lit. i) C. proc. civ.. Ceea ce a reţinut prima instanţă este faptul că aceste critici repun în discuţie aspecte de netemeinicie şi nu se subscriu vreunui motiv de anulare, dintre cele expres şi limitativ prevăzute de lege.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă sub nr. x/2009*.

Prin sentinţa civilă nr. 11/F din 11 februarie 2021, Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă a admis acţiunea în anularea hotărârii arbitrale nr. 71 din 31 octombrie 2008, pronunţată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Galaţi, a anulat această hotărâre arbitrală şi a admis excepţia puterii de lucru judecat, invocată de D. S.R.L., prin raportare la sentinţa civilă nr. 1092 din 5 aprilie 2013 a Tribunalului Constanţa, definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 1112 din 4 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa. A respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. şi a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 36.215,585 de RON, reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu de avocat în acţiunea în anulare şi în recurs, şi taxă de timbru şi timbru judiciar în recurs, diferenţa de 36.215,585 de RON urmează a fi suportată de pârâtă.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că potrivit art. 166 C. proc. civ. din 1865 "Excepţia puterii lucrului judecat se poate ridica, de părţi sau de judecător, chiar înaintea instanţelor de recurs.", iar conform art. 163 din acelaşi cod "Nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi de aceeaşi parte înaintea mai multor instanţe."

A constatat că cele două părţi, respectiv B. S.R.L. şi G. S.A. au mai sesizat instanţele de judecată pentru creanţa de 11.339.556,56 de RON, care rezultă din contractul de transport nr. x/2007, cerere care a fost soluţionată prin sentinţa civilă nr. 1092 din 5 aprilie 2013 a Tribunalului Constanţa, definitivă prin decizia civilă nr. 1112 din 4 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa. Astfel, reţine curtea, s-a stabilit cu putere de lucru judecat, că D. S.R.L. datorează societăţii A. penalităţi de întârziere de 0,1 % pe zi de întârziere calculate la valoarea mărfii nelivrate, în cantitate de 14.813 tone, valoare egală cu preţul de livrare a mărfii către societatea H. S.A. pentru perioada 30 aprilie - 10 iulie 2007. G. S.A. a fost înscrisă în tabelul de creanţe al societăţii debitoare B. S.R.L. cu această creanţă.

Curtea a mai reţinut că, prin sentinţa civilă nr. 632 din 8 aprilie 2019 a Tribunalului Constanţa, publicată în BPI nr. 11954 din 13 iunie 2019, s-a închis procedura de reorganizare prin continuarea activităţii de către debitoarea B. S.R.L., reţinându-se că au fost achitate atât creanţele chirografare, cât şi creanţele bugetare înscrise în tabelul de creanţe, precum şi cele curente, astfel că s-au îndeplinit toate obligaţiile stabilite prin planul de reorganizare.

Faţă de aceste aspecte, curtea de apel a constatat că excepţia puterii de lucru judecat invocată de D. S.R.L. este întemeiată deoarece în ambele cauze părţile sunt aceleaşi, respectiv B. S.R.L. şi A., prin reprezentanţii lor legali, obiectul este identic în ambele cauze, litigiul fiind cauzat de pretenţiile societăţii A. faţă de D. S.R.L., întemeiate pe răspunderea civilă contractuală, izvorâtă din contractul de transport nr. x/2007, reclamanta pretinzând un drept de creanţă, iar în ambele cauze reclamanta pretinde obligarea pârâtei la plata unei sume de bani, invocând neexecutarea unei obligaţii contractuale de către pârâtă.

În ceea ce priveşte scopul urmărit de reclamantă, instanţa a constatat că acesta este identic deoarece prin promovarea cererii de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Galaţi, reclamanta a urmărit obţinerea unui titlu executoriu pe care să-l poată pună în executare silită individuală ulterior. Pe de altă parte, prin depunerea cererii de creanţă în procedura de insolvenţă, creditoarea a urmărit, primordial recunoaşterea creanţei sale, înscrierea sa în tabelul de creanţe, dar şi consecinţele acestui demers judiciar, respectiv participarea la procedura de reorganizare a debitorului, cu scopul îndestulării creanţei sale.

A mai constatat că deşi sentinţa civilă nr. 1092 din 5 aprilie 2013 a Tribunalului Constanţa a fost pronunţată după hotărârea nr. 71 din 31 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Galaţi, totuşi aceasta a devenit definitivă prima, dobândind astfel autoritate de lucru judecat înainte de soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare a hotărârii arbitrale.

Faţă de dispoziţiile art. 163 şi art. 166 C. proc. civ. din 1865, curtea a reţinut că excepţia puterii de lucru judecat invocată de D. S.R.L. este o excepţie de fond, peremptorie şi absolută, care poate fi invocată inclusiv în faţa instanţei de recurs, şi că aceasta este întemeiată. A mai reţinut că de vreme ce debitoarea a supravieţuit procedurii de reorganizare, toate datoriile anterioare, menţionate în plan, s-au stins prin plată, reclamanta nemaiputând invoca pretenţii anterioare acestei proceduri.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, instanţa a constatat că ambele părţi sunt în mod egal responsabile de promovarea şi menţinerea cererii ce a făcut obiectul prezentei cauze şi că admiterea acţiunii în anuare de faţă nu se datorează vreunei cauze de nelegalitate a hotărârii arbitrale, ci intervenirii sentinţei civile nr. 1092 din 5 aprilie 2013 a Tribunalului Constanţa şi, prin urmare, a soluţionării definitive a litigiului dintre părţi, inclusiv a executării obligaţiilor debitoarei aşa cum au fost stabilite în procedura insolvenţei. Având în vedere pasivitatea pârâtei, dar şi admiterea doar în parte a pretenţiilor reclamantei şi împrejurarea că motivul admiterii acţiunii în anulare îl constituie admiterea excepţiei puterii de lucru judecat, curtea a constatat că ambele părţi trebuie să suporte în mod egal cheltuielile de judecată, atât taxele de timbru, cât şi onorariul avocaţial.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs A. prin C., solicitând casarea sentinţei atacate şi rejudecarea cauzei în sensul respingerii acţiunii în anulare.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Recurenta susţine că au fost încălcate formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii şi că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii. Arată că nu există identitate de cauză şi de obiect între litigiile care au fost soluţionate prin sentinţa civilă nr. 1092 din 5 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa şi prin hotărârea arbitrală nr. 71 din 31 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Galaţi întrucât primul a avut ca obiect contestaţia împotriva tabelului preliminar, iar al doilea o acţiune în răspundere civilă contractuală. Arată că, faţă de condiţiile reglementate de art. 1201 C. civ. din 1864, a doua cerere este cea soluţionată de Tribunalul Constanţa prin sentinţa civilă nr. 1092 din 5 aprilie 2013, şi susţine că nu sunt îndeplinite cerinţele textului de lege invocat, acesta fiind greşit aplicat de curtea de apel.

Autoarea căii de atac apreciază că instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare nu a ţinut cont de dispoziţiile art. 363 alin. (3) C. proc. civ. din 1865 care prevede că hotărârea arbitrală comunicată părţilor are efectele unei hotărâri judecătoreşti definitive, şi a reţinut, în mod eronat, că sentinţa civilă nr. 1092 din 5 aprilie 2013 are autoritate de lucru judecat faţă de hotărârea nr. 71 din 31 octombrie 2008 pentru că a devenit definitivă prima, înainte de soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare. Susţine că hotărârea arbitrală se bucură de putere de lucru judecat de la comunicarea acesteia către părţi, iar nu de la soluţionarea recursului.

Recurenta şi-a întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ. din 1865.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. din 1865, modificarea sau casarea unei hotărâri se poare cere numai pentru motive de nelegalitate când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.

Criticile subsumate de autoarea căii de atac acestui motiv de recurs, prin care aceasta invocă aplicarea prevederilor art. 1201 C. civ. din 1864 vor fi înlăturate. Curtea de apel a analizat efectele lucrului judecat, ţinând cont de indicaţiile instanţei de recurs care a casat sentinţa pronunţată în soluţionarea acţiunii în anulare în primul ciclu procesual, din perspectiva unei excepţii de fond, peremptorii şi absolute, conform C. proc. civ. din 1865.

Potrivit art. 163 C. proc. civ. din 1865, "nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi de aceeaşi parte în faţa mai multor instanţe."

Curtea de apel a constatat că între intimata A. şi recurenta B. S.R.L. s-au desfăşurat două acţiuni judiciare, prin care intimata A., în calitate de reclamantă, a solicitat obligarea recurentei B. S.R.L., în calitate de pârâtă, la plata despăgubirilor şi penalităţilor de întârziere decurgând din neexecutarea de către recurentă a obligaţiilor născute în temeiul contractului de transport nr. x/2007. A mai constatat că există identitate de părţi şi de obiect între cele două litigii întrucât prin ambele cereri, reclamanta a pretins un drept de creanţă, urmărind obligarea pârâtei la plata unei sume de bani decurgând din acelaşi contract, iar scopul urmărit este acelaşi.

Aplicând în mod corect norma edictată de art. 163 C. proc. civ. din 1865 şi cu respectarea limitelor de casare, curtea a apreciat că este întemeiată excepţia puterii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 1092 din 5 aprilie 2013 a Tribunalului Constanţa faţă de hotărârea arbitrală nr. 71 din 31 octombrie 2008, cu atât mai mult cu cât recurenta A. s-a înscris în tabelul preliminar al creanţelor împotriva debitoarei B. S.R.L. în temeiul hotărârii arbitrale nr. 71 din 31 octombrie 2008, iar prin sentinţa civilă nr. 1092 din 5 aprilie 2013 a fost soluţionată contestaţia formulată de B. S.R.L. la tabelul preliminar de creanţe al debitoarei B. S.R.L., rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1112 din 4 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa.

Potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ. din 1865, modificarea sau casarea unei hotărâri se poare cere numai pentru motive de nelegalitate atunci când instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii prevăzute de art. 105 alin. (2) din acelaşi cod.

Înalta Curte va înlătura criticile prin care recurenta susţine că instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare nu a ţinut cont, în rejudecare, de dispoziţiile art. 363 alin. (3) C. proc. civ. din 1865 întrucât analiza curţii de apel s-a concentrat asupra raportului dintre cele două hotărâri în scopul de a stabili dacă sunt îndeplinite elementele puterii de lucru judecat şi efectele sale asupra hotărârii ce face obiectul acţiunii în anulare, precum şi asupra interesului recurentei de a îşi conserva creanţa, astfel cum a stabilit instanţa supremă prin decizia de casare din primul ciclu procesual.

Stabilind situaţia de fapt, curtea de apel a observat că recurenta a fost inclusă în planul de reorganizare al intimatei cu creanţa înscrisă la masa credală, în temeiul hotărârii arbitrale nr. 71 din 31 octombrie 2008 şi că prin sentinţa civilă nr. 632 din 8 aprilie 2019, Tribunalul Constanţa a dispus închiderea procedurii de reorganizare şi reintegrarea intimatei în circuitul economic, constatând totodată că au fost îndeplinite toate obligaţiile din plan.

Raportat la dispoziţiile art. 137 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, instanţa supremă a statuat că atunci când un debitor, cum este intimata de faţă, a făcut obiectul unei proceduri de reorganizare pe bază de plan şi s-a dispus închiderea procedurii, în urma îndeplinirii tuturor obligaţiilor de plată asumate prin planul confirmat, operează o extincţie ope legis a tuturor obligaţiilor pe care le-a avut debitorul care, ca urmare a succesului planului de reorganizare, este repus în circuitul economic

Având în vedere că dezlegarea problemelor de drept de către instanţa de recurs este obligatorie pentru judecătorii fondului, conform prevederilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, curtea de apel a reţinut că recurenta nu mai poate invoca pretenţii anterioare procedurii de reorganizare.

Faţă de dispoziţiile art. 363 alin. (3) C. proc. civ. din 1865 în sensul că "hotărârea arbitrală comunicată părţilor are efectele unei hotărâri judecătoreşti definitive.", Înalta Curte apreciază că susţinerile recurentei nu sunt de natură a justifica reformarea hotărârii atacate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A. prin C. împotriva sentinţei civile nr. 11/F din 11 februarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă.

Faţă de soluţia de respingere, ca nefondat, a recursului, în temeiul art. 274 alin. (1), raportat la art. 316 C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va obliga recurenta A. prin C. la plata către intimata B. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.950 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A.. PRIN C. împotriva sentinţei civile nr. 11/F din 11 februarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă.

Obligă recurenta A. PRIN C. la plata către intimata B. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.950 RON.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 iunie 2021.