Cassation appeal dismissed; cross-appeal upheld to remand EU agricultural training contract dispute for retrial.

Şedinţa publică din data de 10 iunie 2021

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 2 aprilie 2018 sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. - în insolvenţă, prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâtul Centrul pentru Formare Profesională şi C. a solicitat instanţei:

1. Într-o primă teză a cererii de chemare în judecată:

a) să constate reziliat din culpa pârâtei Contractul de prestări servicii nr. x/23.02.2015, încheiat de părţi, având ca obiect prestarea serviciilor de instruire a fermierilor care au accesat măsura 141 pentru sprijinirea fermelor agricole de subzistenţă în Regiunea Sud Vest;

b) să constate reziliat din culpa pârâtei Contractul de prestări servicii nr. x/25.02.2015, încheiat de părţi, având ca obiect prestarea serviciilor de instruire a fermierilor care au accesat măsura 141 pentru sprijinirea fermelor agricole de subzistenţă în Regiunea Vest;

c) să constate reziliat din culpa pârâtei Contractul de prestări servicii nr. x/26.02.2015. încheiat de părţi, având ca obiect prestarea serviciilor de instruire a fermierilor care au accesat măsura 141 pentru sprijinirea fermelor agricole de subzistenţă în Regiunea Centru;

d) să dispună obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate cu titlu de avans în cuantum de 359.022,88 RON (fără TVA) sumă ce urmează a fi actualizată, după cum urmează:

- pentru perioada 30.03.2015 - 30.06.2015 cu penalităţile de întârziere stabile conform art. 7.3 şi art. 8.1 din contracte, respectiv 0,04% pe zi de întârziere din valoarea contractului;

- pentru perioada 01.07.2015 şi până la data restituirii efective cu dobânda legală penalizatoare de la data plaţii avansului (30.03.2015) şi până la data restituirii efective;

- obligarea pârâtă la plata cheltuielilor de judecată.

II. Într-o a doua teză a cererii de chemare în judecată:

a) să se constate rezoluţionat Contractul de prestări servicii nr. x/23.02.2015, încheiat de părţi, având ca obiect prestarea serviciilor de instruire a fermierilor care au accesat măsura 141 pentru sprijinirea fermelor agricole de subzistenţă în Regiunea Sud Vest;

b) să se constate rezoluţionat Contractul de prestări servicii nr. x/25.02.2015, încheiat de părţi, având ca obiect prestarea serviciilor de instruire a fermierilor care au accesat măsura 141 pentru sprijinirea fermelor agricole de subzistenţă în Regiunea Vest;

c) să se constate rezoluţionat Contractul de prestări servicii nr. x/26.02.2015, încheiat de părţi, având ca obiect prestarea serviciilor de instruire a fermierilor care au accesat măsura 141 pentru sprijinirea fermelor agricole de subzistenţă în Regiunea Centru;

d) să se repună părţile în situaţia anterioară, în sensul obligării pârâtei la restituirea sumelor încasate cu titlu de avans în cuantum de 359.022,88 RON (fără TVA) sumă ce urmează a fi actualizată astfel:

- pentru perioada 30.03.2015 şi până la data dată plăţii efective cu penalităţile de întârziere stabile conform art. 7.3 şi art. 8.1 din contracte, respectiv 0,04% pe zi de întârziere din valoarea contractului;

e) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta D., a formulat cerere reconvenţională faţă de cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, prin care a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să respingă acţiunea formulată de reclamantă şi să o oblige la plata sumelor de bani pe care aceasta le datorează către D. şi C. din derularea diferitelor contracte, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta susţine că îşi îndreaptă acţiunea şi pretenţiile şi împotriva următoarelor instituţii publice, pe care le consideră responsabile, în solidar cu S.C. A. S.R.L., reprezentată legal prin administrator judiciar B., pentru sumele de bani pe care le are de achitat şi pe care refuză cu rea credinţa să-i achite către D. şi C., după cum urmează:

1. CNDIPT - OIPOSDRU, este instituţia care a efectuat plăţi către S.C. A. S.R.L. (lider de parteneriat), în cadrul proiectului cu finanţare europeană, contract x, aceasta din urma refuzând încă din momentul primirii banilor în cont să-şi respecte obligaţiile contractuale şi să facă plăţile către D. şi C. (partener in proiect), acest litigiu fiind consemnat in minuta încheiata in data de 12 octombrie 2016 la sediul CNDIPT - OIPOSDRU din Bucureşti cu obligaţia acesteia de a supraveghea efectuarea plaţilor in suma de peste 400.000 RON către D. şi C., lucru care nu a avut loc pana in prezent.

2. Direcţia Generală de Dezvoltare Rurală (DGDR) din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltare Rurală este beneficiarul direct al tuturor contractelor încheiate cu terţii şi instituţia care a accesat fondurile europene aferente cheltuielilor din cele patru contracte pe care D. şi C. le-a încheiat cu S.C. A. S.R.L., DGDR care trebuia să ştie de toate celelalte contracte de subcontractare încheiate de prestatorii din contractile principale, astfel in cazul de fată S.C. A. S.R.L. a încheiat cele 4 contracte de prestări servicii cu CFPDR, pentru ca ulterior să ceară în mod fraudulos despăgubiri cu toate ca S.C. A. S.R.L. nu şi-a îndeplinit nici-o obligaţie contractuala care-i reveneau din cele 4 contracte.

Pârâta-reclamantă solicită admiterea cererii reconvenţionale, iar prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea reclamantei S.C. A. S.R.L. să plătească, în solidar, cu CNDIPT-Olposdru si DGDR către D. si C. următoarele sume de buni restante după cum urmează:

1. Suma de 349.077,88 RON reţinuta din fonduri europene din Contractul x care împreuna cu penalităţi si dobânda aferenta ajunge la valoarea totala de 449.955,88 RON;

2. Suma de 290.977,12, din contractul nr. x/23.02.2015, conform factura seria x nr. x/26.03.2015, care împreuna cu penalităţi si dobânda aferenta ajunge la valoarea totala de 378.786,83 RON.

Pârâta-reclamantă D., a formulat cerere modificatoare şi precizatoare la cererea reconvenţionala, prin care a solicitat instanţei următoarele:

l. Să se ia act de voinţa pârâtei-reclamante de renunţarea la judecată faţă de pârâţii reconvenienţi:

- Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generala de Dezvoltare Rurala - Autoritatea de Management pentru Programul Naţional de Dezvoltare Rurala;

- Ministerul Educaţiei Naţionale - Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman.

Pârâta-reclamantă arată ca înţelege să menţină cererea reconvenţionala numai în contradictoriu cu reclamanta-parata A. S.R.L..

2. Micşorarea câtimii obiectului cererii reconvenţionale la o cota parte din sumele datorate pârâtei-reclamante de către reclamanta-parata A. S.R.L., cota determinată de necesitatea de a se încadra la nivelul valorii taxei judiciare de timbru de 10.000 RON achitată deja de pârâtă, conform dovezii depuse la dosar.

În consecinţa, pârâta-reclamantă solicită instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea reclamantei-parate A. S.R.L. la plata parţială a clauzei penale prevăzute de art. 8.4 din Contractele nr. x/23.02.2015, nr. y/23.02.2015, nr. z/25.02.2015 şi nr. 97/26.02.2015, pentru executarea necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale, în temeiul art. 1.270 şi 1.538 C. civ., după cum urmează:

1 .Contractul de prestări servicii nr. x/23.02.2015 - suma pretinsa 144.750 RON cu titlul de clauza penala - pentru care a calculat taxa de timbru la valoarea de 4.000 RON.

2. Contractul de prestări servicii nr. x/23.02.2015 - suma pretinsa 46.500 RON cu titlul de clauza penala - pentru care a calculat taxa de timbru la valoarea de 2.000 RON.

3. Contractul de prestări servicii nr. x/25.02.2015 - suma pretinsa 40.000 RON cu titlul de clauza penala - pentru care a calculat taxa de timbru la valoarea de 1.805 RON.

4. Contractul de prestări servicii nr. x/26.02.2015 - suma pretinsa 50.000 RON cu titlul de clauza penala - pentru care a calculat taxa de timbru la valoarea de 2.105 RON.

Valoarea integrala a clauzei penale astfel cum este prevăzuta la art. 8.4 din contract, este egala cu valoarea totala a fiecărui contract în parte, respectiv: contractul nr. x/23.02.2015 - 727.442,79 RON, contractul nr. x/23.02.2015 - 260.030,07 RON, contractul nr. x/25.02.2015 - 195.089,36 RON, contractul nr. x/26.02.2015 - 417.437,78 RON.

La 28 noiembrie 2018, pârâta-reclamantă D., a formulat cerere de rectificare a cererii modificatoare şi precizatoare la cererea reconvenţională, prin care pârâta-reclamantă revine pentru îndreptarea unei erori intervenită la prezentarea situaţiei de fapt descrisă la "punctul 4 privind contractul nr. x/23.02.2015" din cererea reconvenţionala modificatoare şi precizatoare, ca urmare a unei neînţelegeri a împrejurărilor de fapt de către apărătorul paratei-reclamante.

Pârâta-reclamantă D. a formulat cerere completatoare a cererii reconvenţionale, prin care a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa sa dispună:

1. Obligarea reclamantei-parate A. S.R.L. la plata sumei de 349.022,87 RON - suma cuvenita pârâtei şi reţinuta de reclamanta-parata cu titlul de compensare unilaterala operata în contul unei presupuse datorii a subscrisei către reclamanta-parata, cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 1617 alin. (1) C. civ.. Totodată motivează prezenta cererea reconvenţionala si pe neîndeplinirea obligaţiei contractuale de plata a cererii de rambursare a cheltuielilor, obligaţie prevăzuta de art. 5 lit. D) pct. 4 şi 9 din Contractul de Finanţare POSDRU nr. x încheiat intre Organismul Intermediar Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic, pe scurt OIPOSDRU-CNDIPT, pe de o parte şi reclamanta-parata A. S.R.L., pe de alta parte, contract în baza căruia s-a încheiat Acordul de Parteneriat, în care reclamanta-parata are calitatea de lider de parteneriat, iar pârâta-reclamantă calitatea de partener 1, astfel cum rezulta din copiile acestor înscrisuri depuse la dosar, la filele indicate.

2. În subsidiar, solicită obligarea reclamantei-parate A. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată.

La 27 decembrie 2018, reclamanta-pârâtă A. a formulat întâmpinare la cererea completatoare a cererii reconvenţionale prin care a solicitat instanţei să dispună:

1. Decăderea pârâtului-reclamant CFPDR din dreptul a-şi modifica cererea reconvenţională, cererea completatoare a cererii reconvenţionale depusă la termenul de judecată din data de 10.12.2018 fiind depusă tardiv;

2. Respingerea pretenţiei pârâtului-reclamant CFPDR constând în obligarea reclamantei-pârâte la plata parţială a clauzei penale prevăzută la art. 8.4 din Contractele de prestări servicii, în cuantum total de 281.250 RON, ca fiind prescrisă.

Reclamanta-pârâtă A. S.R.L. a formulat cerere de renunţare la judecata următoarelor capete de cerere ale cererii de chemare în judecată formulate de către reclamanta-pârâtă A., respectiv:

1. capetele de cerere privind constatarea rezilierii din culpa CFPDR a Contractului nr. x/23.02.2015, a Contractului nr. x/25.02.2015, precum şi a Contractului nr. x/26.02.2015, toate încheiate între reclamanta-pârâtă A. şi CFPDR (petitele I.a), I.b) şi I.c) din cererea de chemare în judecată).

2. capetele de cerere privind constatarea rezoluţiunii Contractului nr. x/23.02.2015, a Contractului nr. x/25.02.2015, precum şi a Contractului nr. x/26.02.2015, toate încheiate între subscrisa A. şi CFPDR (petitele II.a), II.b) şi II.c) din cererea de chemare în judecată).

Reclamanta-pârâtă precizează faptul că există o eroare materială cu privire la suma de 359.022,88 RON menţionată la pct. I.d) şi II.d), în realitate cuantumul avansurilor achitate este de 349.022,88 RON, cuantum pe care reclamanta-pârâtă l-a indicat în cuprinsul adresei depusă la dosar în procedura regularizării.

Prezenta cerere de renunţare la judecata capetelor de cerere I.a), I.b) şi I.c) şi II.a), II..b) şi II.c) din cererea de chemare în judecată este motivată de faptul că, deşi prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze situaţia de fapt a fost prezentată şi încadrată în mod corect, încadrarea juridică aleasă nu este una specifică situaţiei de fapt prezentate.

Reclamanta-pârâtă A. S.R.L. a formulat cerere precizatoare prin care a precizat următoarele capete de cerere ale cererii de chemare în judecată formulate de către A., ce face obiectul prezentei cauze, respectiv capetele de cerere privind obligarea pârâtei CFPDR la restituirea sumei în cuantum de 349.022,88 RON (fără TVA) încasate cu titlu de avans potrivit Contractului nr. x/23.02.2015, a Contractului nr. x/25.02.2015, precum şi a Contractului nr. x/26.02.2015, toate încheiate între reclamanta-pârâtă A. şi CFPDR.

Prin sentinţa civilă nr. 1471 din 30 mai 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de reclamanta-pârâtă A. S.R.L., a constatat prescris dreptul la acţiune al pârâtei-reclamante CFPDR, pentru pretenţiile formulate prin cererea reconvenţională în contradictoriu cu CNDIPT - OIPOSDRU, Direcţia Generală de Dezvoltare Rurală, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală de Dezvoltare Rurală - Autoritatea de Management pentru Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, a respins cererea de chemare în judecată a reclamantei A. S.R.L. ca nefondată, a luat act că reclamanta şi-a rezervat dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată, a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pârâta D. a formulat apel împotriva acestei sentinţe, solicitând schimbarea sentinţei atacate, respectiv partea din dispozitiv privind admiterea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune pentru pretenţiile formulate prin cererea reconvenţională, invocată de intimata-reclamanta A. S.R.L., soluţie pe care consideră netemeinică şi nelegală, motiv pentru care solicită instanţei de apel să dispună respingerea ca neîntemeiată şi nefondată a excepţiei, admiterea cererii reconvenţionale astfel cum a fost modificata, rectificată şi completată în termen legal şi obligarea intimatei-reclamante A.

S.R.L. la plata parţială a clauzei penale prevăzute de art. 8.4 din Contractele nr. x/23.02.2015, nr. y/23.02.2015, nr. z/25.02.2015 şi nr. 97/26.02.2015, în valoare totala de 281.250 RON, pentru executarea necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale, în temeiul art. 1.270 şi 1.538 C. civ., după cum urmează: Contractul de prestări servicii nr. x/23.02.2015 - suma pretinsa 144.750 RON cu titlul de clauza penala - pentru care a calculat taxa de timbru la valoarea de 4.000 RON; Contractul de prestări servicii nr. x/23.02.2015 - suma pretinsa 46.500 RON cu titlul de clauza penala - pentru care a calculat taxa de timbru la valoarea de 2.000 RON;

Contractul de prestări servicii nr. x/25.02.2015 - suma pretinsa 40.000 RON cu titlul de clauza penala - pentru care a calculat taxa de timbru la valoarea de 1.805 RON; Contractul de prestări servicii nr. x/26.02.2015 - suma pretinsa 50.000 RON cu titlul de clauza penala - pentru care a calculat taxa de timbru la valoarea de 2.105 RON; obligarea intimatei-reclamante A. S.R.L. la plata sumei de 349.022,87 RON - suma cuvenita pentru prestaţii executate în baza Contractului de Finanţare POSDRU nr. x şi reţinuta în mod ilegal de intimata-reclamanta, cu titlul de compensare unilaterala operata în contul unei presupuse datorii a apelantei către intimata-reclamanta, cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 1617 alin. (1) C. civ.

şi pe neîndeplinirea de către intimata-reclamanta a obligaţiei contractuale de plată a cererii de rambursare a cheltuielilor, obligaţie prevăzută de art. 5 lit. D) pct. 4 şi 9 din Contractul de Finanţare POSDRU nr. x încheiat intre Organismul Intermediar Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic, pe scurt OIPOSDRU-CNDIPT, pe de o parte şi intimata-reclamanta, pe de alta parte, contract în baza căruia s-a încheiat Acordul de Parteneriat, în care intimata-reclamanta are calitatea de lider de parteneriat, iar subscrisa calitatea de partener 1, astfel cum rezulta din copiile acestor înscrisuri depuse la dosar, la filele indicate;

în subsidiar solicită obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru şi onorariu de avocat, atât cele din prezentul proces de apel cât şi cele de la dosarul de fond.

Reclamanta A. S.R.L. a formulat apel incident împotriva încheierii de şedinţă din 11 martie 2019, precum şi împotriva sentinţei civile nr. 1471 din 30 mai 2019, ambele pronunţate de către Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2018, prin care solicită schimbarea în parte a încheierii de şedinţă din data 11 martie 2019, în sensul admiterii excepţiei decăderii apelantei-pârâte-reclamante CFPDR din dreptul a-şi modifica cererea reconvenţională, cererea completatoare a cererii reconvenţionale depusă la termenul de judecată din data de 10 decembrie 2018 fiind depusă tardiv; schimbarea în parte a sentinţei civile nr. 1471/30.05.2019 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2018, admiterea cererii de chemare în judecată formulată de către A., în sensul obligării apelantei-pârâte-reclamante CFPDR la plata sumelor pe care le-a achitat cu titlu de avans, în cuantum total de 349.022,88 RON (fără TVA), reprezentând repararea prejudiciului suferit din faptul neexecutării culpabile a CFPDR, întemeiată pe dispoziţiile art. 1531 C. civ., sumă ce urmează a fi actualizată după cum urmează: în principal, pentru perioada 30.03.2015 - 30.06.2015 cu penalităţile de întârziere stabilite conform art. 7.3 şi art. 8.1 din contracte, respectiv 0,04% pe zi de întârziere din valoarea fiecărui contract, iar pentru perioada 01.07.2015 şi până la data restituirii efective cu dobânda legală penalizatoare de la data plăţii avansului (30.03.2015) şi până la data restituirii efective; în subsidiar, pentru perioada 30.03.2015 şi până la data plăţii efective cu penalităţile de întârziere stabile conform art. 7.3 şi art. 8.1 din contracte, respectiv 0,04% pe zi de întârziere din valoarea fiecărui contract; schimbarea în parte a sentinţei civile nr. 1471/30.05.2019 pronunţate de către Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2018 în sensul respingerii cererii având ca obiect plata cheltuielilor de judecată; obligarea apelantei - pârâte - reclamante CFPDR la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea prezentului litigiu.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 694A din 2 iulie 2020 a respins excepţia inadmisibilităţii apelului incident.

A admis apelurile formulate de apelanta D. împotriva sentinţei civile nr. 1471 din 30 mai 2019 şi de apelanta A. S.R.L. împotriva încheierii din 11 martie 2019 şi a sentinţei civile nr. 1471 din 30 mai 2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

A schimbat încheierea din 11 martie 2019, în sensul că a constatat tardivitatea modificării cererii reconvenţionale din 29 octombrie 2018.

A anulat sentinţa apelată şi a dispus trimiterea cauzei instanţei de fond spre soluţionare.

Împotriva deciziei civile nr. 694A din 02 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a Civilă a declarat recurs pârâta D..

Recurenta-pârâtă şi-a întemeiat recursul pe motivele de casare reglementate de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a deciziei recurate, respectiv a părţii privind apelul incident în integralitatea lui, iar în subsidiar casarea părţii din apelul incident care se referă la admiterea apelului incident împotriva soluţiei de respingere ca neîntemeiată a cererii principale formulată de intimata-reclamantă A. S.R.L. şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, numai cu privire la cererea reconvenţională formulată de pârâtă.

Sub un prim aspect, se susţine nelegalitatea respingerii excepţiei inadmisibilităţii apelului incident invocată de pârâtă şi a admiterii apelului incident formulat de reclamantă, acestea fiind pronunţate cu încălcarea dispoziţiilor art. 472 alin. (2) coroborat cu art. 481 C. proc. civ.

Se arată că excepţia inadmisibilităţii apelului incident a fost în mod greşit respinsă, fără ca instanţa de apel să aibă în vedere următoarele aspecte:

Caracterul accesoriu al apelului incident în raport cu apelul principal astfel cum este reglementat de art. 472 alin. (2) C. proc. civ., astfel încât în baza principiului "accesorium sequitur principale" apelul incident trebuie să se menţină în limitele apelului principal din toate punctele de vedere.

Conform art. 481 C. proc. civ., apelantului nu i se poate înrăutăţi situaţia în cadrul propriei căi de atac, împotriva voinţei sale, ori în cauza de faţă prin admiterea apelului incident, în privinţa altor aspecte din hotărârea atacată, care îi erau favorabile apelantului principal s-a creat această situaţie.

Prin admiterea apelului incident asupra altor aspecte din hotărârea primei instanţe, altele decât cele invocate în apelul principal, se creează o situaţie de inegalitate nedreaptă între părţile din cauza dedusă judecăţii, în favoarea autorului apelului incident. Asupra apelantului principal, după împlinirea termenului de exercitare a căii de atac, nu mai poate apela ulterior şi alte părţi ale hotărârii, întrucât la acel moment acestea sunt considerate sub putere de lucru judecat, în vreme ce partea adversă poate ca pe calea apelului incident să atace orice parte a hotărârii fără să i se opună puterea lucrului judecat. Apelantul principal este decăzut din dreptul de a formula noi capete de cerere în apel, dar partea adversă are în continuare acest drept până la depunerea întâmpinării.

Recurenta face trimitere la jurisprudenţa Înaltei Curţi, secţia I civilă, respectiv decizia nr. 1399/2018, care s-a pronunţat într-o speţă similară.

A doua critică adusă deciziei recurate, se referă la admiterea apelului incident împotriva soluţiei de respingere a cererii principale formulată de reclamantă, urmată de trimiterea spre rejudecare la instanţa de fond, în condiţiile în care obligaţia pretinsă de reclamantă s-a stins prin compensaţia operată de aceasta conform art. 1438 C. civ., împrejurare care face inutilă orice altă cercetare şi analiză a motivelor de fapt şi de drept invocate în cauză.

În fapt, instanţa de fond a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată, în principal pentru motivul că reclamanta şi-a recuperat această sumă prin compensare.

În concluzie, reclamanta deşi a încasat suma de 349.022,88 RON pe care o pretinde prin cererea de chemare în judecată, o reiterează apoi în apelul incident pentru a obţine aceeaşi sumă, plus penalităţi de întârziere.

Prin pronunţarea deciziei recurate, instanţa de apel a ignorat faptul că reclamanta şi-a recuperat suma pe care o pretinde prin compensare, astfel încât în mod eronat a dispus rejudecarea cauzei.

Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului, menţinerea soluţiei de rejudecare numai în ceea ce priveşte cererea reconvenţională, respectiv cererea completatoare şi modificatoare depusă de pârâtă la termenul de judecată din 29 octombrie 2018.

La 13 noiembrie 2020, intimata-pârâtă Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman în cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal să se menţină soluţia instanţei de fond în ceea ce priveşte scoaterea sa din cauză, aşa cum s-a dispus prin încheierea de şedinţă pronunţată la 10 decembrie 2018.

În subsidiar, în măsura în care nu va fi reţinută această solicitare, solicită instanţei să menţină soluţia instanţei în sensul de a respinge ca tardivă şi inadmisibilă cererea reconvenţională prin care se solicită pretenţii reprezentând sume de bani provenite din fonduri nerambursabile privind un contract de finanţare încheiat de reclamant.

La 15 decembrie 2020, intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiat a recursului declarat de recurenta-pârâtă şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de consiliu din 28 ianuarie 2021, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 10 februarie 2021, intimata-reclamantă depunând punct de vedere.

Prin încheierea din 8 aprilie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis în principiu recursul declarat de recurenta-pârâtă D. ŞI C. ŞI C. împotriva deciziei civile nr. 694 A din 2 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă şi a acordat termen la data de 10 iunie 2021, cu citarea părţilor.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reţine că recursul declarat de recurenta-pârâtă D. ŞI C. ŞI C. este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

În susţinerea recursului formulat, recurenta CFPDR a invocat motivele de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 şi 8 C. proc. civ., susţinând că în mod nelegal instanţa de apel a respins excepţia inadmisibilităţii apelului incident formulat de intimata-reclamantă A. S.R.L. şi a admis apelul incident, cu încălcarea dispoziţiilor art. 472 alin. (2) coroborat cu art. 481 C. proc. civ.

Totodată, a criticat faptul că în mod nelegal instanţa de apel a admis apelul incident formulat de către intimata-reclamantă A. S.R.L. faţă de soluţia primei instanţe de respingere a cererii de chemare în judecată, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare instanţei de fond, în condiţiile în care obligaţia pretinsă de reclamantă s-ar fi stins prin compensaţie, conform art. 1438 C. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 pct. 6 C. proc. civ., hotărârea poate fi casată când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Din perspectiva motivului invocat de recurentă nu se poate reţine că hotărârea instanţei de apel este nemotivată, întrucât, în legătură cu acest motiv se va reţine că apelul are caracter devolutiv ceea ce permite instanţei de apel să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, aşa încât, considerentele reprezintă analiza tuturor argumentelor care au constituit motive de apel, soluţia fiind motivată pe aspectele esenţiale care au format convingerea instanţei de apel.

Din motivarea explicită şi argumentele aduse în sprijinul soluţiei rezultă că s-au respectat circumstanţele cauzei, sens în care instanţa de apel a apreciat că nu a fost cercetat fondul cauzei prin analiza tuturor motivelor de fapt şi de drept ale cererii principale şi apărărilor părţilor formulate în legătură cu această cerere.

În acest context, se reţine că hotărârea curţii de apel cuprinde motivele pe care se sprijină şi care au format convingerea instanţei, precum şi pe cele pentru care au fost înlăturate cererile părţilor, instanţa nefiind ţinută (obligată) să răspundă fiecărui argument invocat de părţi, putând să sistematizeze susţinerile părţilor şi chiar să procedeze într-o altă ordine, decât cea prezentată de părţi, la examinarea acestora, atât timp cât motivarea unei soluţii clare şi convingătoare impune acest lucru şi cât nu sunt încălcate exigenţele dispoziţiilor art. 425 C. proc. civ. - ceea ce în speţă nu se regăseşte.

Simpla nemulţumire a recurentei cu privire la soluţia pronunţată, la argumentele care au format convingerea instanţei, neînsuşirea de către instanţa de control judiciar a apărărilor formulate de aceasta, sunt aspecte care nu pot fi asimilate unei nemotivări în sensul textului legal anterior evocat şi nici nu justifică invocarea motivului de recurs, instituit de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Critica întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., care vizează încălcarea autorităţii de lucru judecat se constată că este nefondată, având în vedere că din această perspectivă instanţa de apel, în mod corect a apreciat că nu poate reţine apărarea apelantei D. în sensul că apelul incident este inadmisibil, întrucât este declarat împotriva unor aspect din hotărâre care se bucură de putere de lucru judecat deoarece nu au fost atacate şi prin apelul principal, întrucât textul de lege care reglementează apelul incident nu prevede o asemenea condiţie.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărârii se poate cere atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, context în care, recurenta susţine nelegalitatea respingerii excepţiei inadmisibilităţii apelului incident şi a admiterii apelului incident formulat de reclamantă, acestea fiind pronunţate cu încălcarea dispoziţiilor art. 472 alin. (2) coroborat cu art. 481 C. proc. civ.

Conform dispoziţiilor art. 472 şi urm. C. proc. civ., apelul incident poate fi exercitat doar de către intimatul din apelul principal care justifică un interes în promovarea căii de atac, scopul urmărit fiind tocmai reformarea hotărârii instanţei de fond, aspect ce nu condiţionează admisibilitatea apelului incident de invocarea unor motive care să vizeze exclusiv dispoziţiile hotărârii atacate ce au fost criticate prin cererea de apel principală.

Aceasta deoarece, prin limitele de devoluţiune prevăzute în cuprinsul dispoziţiilor art. 477 C. proc. civ., legiuitorul a avut în vedere limitele rejudecării aferente fiecărei cereri de apel, respectiv verificarea legalităţii şi temeiniciei numai în limitele criticilor formulate prin fiecare cerere de apel, iar nu raportul dintre un apel principal şi unul incident.

Acest aspect a fost tranşat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 14 din 22 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 875 din 25 septembrie 2020, privind soluţionarea recursului în interesul legii referitor la aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 472, art. 473 şi art. 491 C. proc. civ., prin care a statuat faptul că "apelul sau recursul incident nu poate fi limitat la obiectul apelului sau recursului principal, ci poate viza orice alte soluţii cuprinse în dispozitivul hotărârii atacate şi/sau considerentele acesteia".

În ceea ce priveşte critica recurentei, prin care se susţine că prin admiterea apelului incident s-a adus atingere dispoziţiilor art. 481 C. proc. civ., prin prisma faptului că i s-a înrăutăţit situaţia în cadrul propriei căi de atac, se constată că aceasta nefondată.

Aceasta deoarece, situaţia recurentei nu s-a înrăutăţit în cadrul căii de atac pe care aceasta o promovase, ci urmare a căii de atac formulate de către intimata-reclamantă A., astfel că, apelul incident, deşi grefat pe apelul principal al recurentei, nu are caracter accesoriu, ci caracter incidental, soluţionarea acestuia fiind condiţionată de soluţionarea pe fond a apelului principal, iar din această perspectivă nu se poate reţine că decizia atacată a fost pronunţată cu nerespectarea dispoziţiilor art. 472 alin. (2) şi art. 481 C. proc. civ.

Într-o altă critică, recurenta se referă la admiterea apelului incident împotriva soluţiei de respingere a cererii principale formulată de reclamantă, urmată de trimiterea spre rejudecare la instanţa de fond, în condiţiile în care obligaţia pretinsă de reclamantă s-a stins prin compensaţia operată de aceasta conform art. 1438 C. civ., împrejurare care face inutilă orice altă cercetare şi analiză a motivelor de fapt şi de drept invocate în cauză.

În acest sens, se susţine că instanţa de fond a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată, în principal pentru motivul că reclamanta şi-a recuperat această sumă prin compensare.

Această critică este nefondată în ceea ce priveşte apelul incident formulat împotriva soluţiei primei instanţe de respingere a cererii principale, având în vedere că în mod legal instanţa de apel a constatat că hotărârea instanţei de fond este nemotivată, reţinând că soluţia dată cererii principale nu este suficient motivată prin raportare la argumentele şi susţinerile părţilor, respectiv probele administrate, în sensul că prima instanţă nu a intrat în analiza fondului, sens în care a dispus anularea sentinţei apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Aşadar, atât timp cât instanţa de apel nu a realizat o analiză a fondului cauzei, reţinând în mod legal faptul că hotărârea primei instanţe este nemotivată, precum şi faptul că nu a fost realizată o analiză a fondului, nici nu era posibilă analiza îndeplinirii condiţiilor privind operarea pretinsei compensaţii invocate de către recurentă, în condiţiile în care acest aspect este unul ce ţine de soluţionarea fondului cauzei.

Prin urmare, cu referire la motivele evocate se va reţine că recurenta s-a îndepărtat de la dispoziţiile menţionate de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sub aspectul conţinutului său, iar prin argumentele aduse s-a cerut instanţei de recurs să statueze asupra cauzei ca atare, judecând în fond şi nu doar să verifice decizia din apel în ce priveşte modul de aplicare a legii.

Din această perspectivă, criticile susţinute doar în mod formal şi circumscrise prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu corespund exigenţelor căii de atac a recursului în reglementarea sa legală, ce a fost concepută ca un mijloc procesual menit să asigure un control în legalitate asupra hotărârilor instanţei de apel.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă D. ŞI C. ŞI C. împotriva deciziei civile nr. 694 A din 2 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă D. ŞI C. ŞI C. împotriva deciziei civile nr. 694 A din 2 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2021.