Inadmissibility of appeal against rejection of arbitration annulation under pre-2017 procedural law

Şedinţa publică din data de 9 iunie 2021

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin hotărârea arbitrală nr. 53/15.09.2016, pronunţată în dosarul nr. x/2013, Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate a admis cererea de arbitrare formulată de S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu Casa de Asigurări de Sănătate Neamţ şi a obligat-o pe pârâtă la primirea şi înregistrarea facturilor ce conţin contravaloarea medicamentelor eliberate pe baza reţetelor gratuite în regim compensat şi gratuit şi a medicamentelor care se eliberează în cadrul programelor naţionale de sănătate; a obligat pârâta la plata sumelor de 4.540,80 RON, reprezentând contravaloarea medicamentelor eliberate în luna noiembrie 2010 şi de 861,47 RON, reprezentând contravaloarea medicamentelor eliberate în luna decembrie 2010.

Împotriva acestei hotărâri arbitrale, Casa de Asigurări de Sănătate Neamţ a formulat acţiune în anulare, întemeiată pe art. 608 lit. h) C. proc. civ., care a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la 10.09.2019, sub nr. x/2019.

Prin încheierea din 15.11.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 200 alin. (2) C. proc. civ., a trimis dosarul pentru repartizare aleatorie unui complet ce judecă litigii cu profesionişti.

Acţiunea în anulare a fost înregistrată astfel pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă la 19.12.2019, sub nr. x/2019.

Prin sentinţa civilă nr. 12/05.03.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis excepţia tardivităţii şi, ca o consecinţă, a respins ca tardivă acţiunea în anulare formulată de casa de Asigurări de Sănătate Neamţ împotriva hotărârii arbitrale nr. 53/15.09.2016, pronunţată de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.

Împotriva acestei sentinţe civile, Casa de Asigurări de Sănătate Neamţ a declarat recurs, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată curţii de apel.

În motivarea recursului, a susţinut că hotărârea arbitrală nr. 53/15.09.2016 i-a fost comunicată la 08.08.2020 şi acţiunea în anulare formulată împotriva acesteia, înregistrată în cadrul instituţiei sub nr. x/03.09.2019, a fost depusă la poştă în data de 06.09.2019, conform borderoului anexat recursului.

Prin urmare, a apreciat că dispoziţiile art. 183 C. proc. civ. au fost respectate.

La 10.08.2020 intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului; în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.

Prin încheierea din 17.02.2021, instanţa supremă, constituită în complet de filtru, a dispus completarea raportului în ceea ce priveşte incidenţa prevederilor art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în forma în vigoare la data înregistrării cererii de arbitrare; suplimentul la raportul asupra admisibilităţii în principiu a fost redactat şi comunicat părţilor.

Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

În speţă, recursul are ca obiect sentinţa civilă nr. 12/05.03.2020, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins ca tardiv formulată acţiunea în anulare promovată împotriva hotărârii arbitrale nr. 53/15.09.2016, pronunţată de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.

Potrivit art. 613 alin. (1) C. proc. civ., "Curtea de apel va judeca acţiunea în anulare în completul prevăzut de lege pentru judecata în primă instanţă", iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol "Admiţând acţiunea, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală: a) în cazurile prevăzute la art. 608 alin. (1) lit. a), b) şi e), va trimite cauza spre judecată instanţei competente să o soluţioneze, potrivit legii; b) în celelalte cazuri prevăzute la art. 608 alin. (1), va trimite cauza spre rejudecare tribunalului arbitral, dacă cel puţin una dintre părţi solicită expres acest lucru. În caz contrar, dacă litigiul este în stare de judecată, curtea de apel se va pronunţa în fond, în limitele convenţiei arbitrale. Dacă însă, pentru a hotărî în fond, este nevoie de noi probe, curtea se va pronunţa în fond după administrarea lor. În acest din urmă caz, curtea va pronunţa mai întâi hotărârea de anulare şi, după administrarea probelor, hotărârea asupra fondului, iar, dacă părţile au convenit expres ca litigiul să fie soluţionat de către tribunalul arbitral în echitate, curtea de apel va soluţiona cauza în echitate."

Conform art. 613 alin. (4) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. unic pct. 2 din Legea nr. 17/2017, "Hotărârea curţii de apel prin care se soluţionează acţiunea în anulare este suspusă recursului."

Anterior acestei modificări legislative, art. 613 alin. (4) C. proc. civ. avea următorul conţinut:

"Hotărârile curţii de apel, pronunţate potrivit alin. (3), sunt supuse recursului."

Această din urmă variantă a textului legal este cea aplicabilă în procesul de faţă, întrucât prevederile art. 27 C. proc. civ. stabilesc că hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea în vigoare la data la care a început procesul.

Interpretarea dispoziţiilor art. 613 alin. (4) C. proc. civ. relevă că în procesele începute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 17/2017, doar hotărârile curţii de apel, pronunţate potrivit alin. (3) - adică cele prin care acţiunile în anulare au fost admise - sunt supuse recursului, nu şi cele prin care a fost respinsă acţiunea în anulare.

În aceste condiţii, faţă de data declanşării procesului arbitral, 21.11.2013, în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în forma în vigoare anterioară publicării Legii nr. 17/2017 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196/21.03.2017.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că sentinţa civilă nr. 12/05.03.2020 este o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nesusceptibilă de exerciţiul căii de atac a recursului, chiar dacă, în speţă curtea de apel în mod greşit a statuat asupra posibilităţii atacării cu recurs a sentinţei civile pronunţate.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac consfinţit de art. 457 C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în baza art. 496 alin. (1), rap. la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta Casa de Asigurări de Sănătate Neamţ împotriva sentinţei civile nr. 12/05.03.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 iunie 2021.