Statute of limitations for annulment of heir certificates in state property succession disputes
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appellant's appeal, rendering the decision final and upholding the lower courts' dismissal of the case. The dispute involved a company's action to annul two heir certificates and remove defendants' property rights from the land registry, asserting that the real estate was state property transferred under specific legislation and thus outside the civil circuit at the time of succession. The decisive legal basis was the general three-year statute of limitations under Decree No. 167/1958, as the court held that the specific provision exempting property-related actions from prescription did not apply to the annulment of heir certificates; consequently, the right to sue was deemed prescribed because the claim was filed well after the three-year period elapsed from the date the appellant was notified of the defendants' status as heirs in a prior 1999 judgment.
Legislator headnote
AI generatedart. 29 din Legea nr. 18/1990, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Statute of limitations for annulment of heir certificates in state property succession disputes: Împotriva susmenționatei decizii a declarat recurs reclamanta, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și susținând, în esență că imobilul a fost trecut în proprietatea statului prin Decretul nr. 83/1949 și deci nu se afla în circuitul civil, că situația juridică a imobilului nu a fost cunoscută la data pronunțării deciziei nr. 420/R/1999 a Curții de Apel Târgu-Mureș și că dreptul său la acțiune nu era prescris, deoarece sunt aplicabile prevederile art. 21 din Decretul nr. 167/1958, potrivit cărora nu sunt supuse prescripției acțiunile privitoare la dreptul de proprietate uzufruct, uz, abitației, servitute și superficie.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cererii de revizuire de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SA S., cu sediul în comuna Cuci, județul Mureș a chemat în judecată pe pârâții T.V.M., T.M.A.D. și T.D.E., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să fie dispusă anularea certificatului de moștenitor nr. 389 din 25 martie 1991, emis de Notariatul de stat al județului Mureș, precum și a certificatului de moștenitor nr. 178 din 2 iulie 1996, emis de Biroul notarului public R.M.F. și radierea din C.F. nr. 322 Cuci a dreptului de proprietate al pârâților.
Motivându-și acțiunea, reclamanta a arătat că la data deschiderii succesiunii finalizată prin emiterea celor două certificate de moștenitor, imobilul înscris în C.F. Cuci la nr. 332 nu se află în circuitul civil, fiind proprietate de stat și trecut în folosința cooperativei agricole de producție, iar apoi preluat în proprietate de către reclamantă, în temeiul art. 29 din Legea nr. 18/1990.
Prin sentința civilă nr. 784 din 21 octombrie 2003, pronunțată de Judecătoria Luduș, acțiunea a fost respinsă, constatându-se că dreptul la acțiune este prescris.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 255A din 15 aprilie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș.
Împotriva susmenționatei decizii a declarat recurs reclamanta, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și susținând, în esență că imobilul a fost trecut în proprietatea statului prin Decretul nr. 83/1949 și deci nu se afla în circuitul civil, că situația juridică a imobilului nu a fost cunoscută la data pronunțării deciziei nr. 420/R/1999 a Curții de Apel Târgu-Mureș și că dreptul său la acțiune nu era prescris, deoarece sunt aplicabile prevederile art. 21 din Decretul nr. 167/1958, potrivit cărora nu sunt supuse prescripției acțiunile privitoare la dreptul de proprietate uzufruct, uz, abitației, servitute și superficie.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor urma și care vor fi limitate la soluția pronunțată de instanță, pe excepția prescripției dreptului la acțiune, neputând fi analizate în această situație și criticile vizând fondul litigiului.
Prin decizia nr. 420/R din 20 mai 1999, pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, a fost respins, ca nefondat recursul declarat de SA S. cu sediul în comuna Cuci, județul Mureș, împotriva deciziei civile nr. 1487/1998 a Tribunalului Mureș, (filele 18-21 dosar fond).
Din considerentele acestei decizii rezultă că, prin decizia tribunalului s-a constatat că imobilul ce formează obiectul prezentei cauze face parte din masa succesorală rămasă de pe urma defuncților T.S. și T.M., a fost dispusă intabularea dreptului de proprietate al succesorilor acestora asupra imobilului, respectiv al pârâților din cauza de față, precum și evacuarea SA S. din imobil.
Este evident că la data pronunțării deciziei susmenționate, 20 mai 1999, recurenta a avut cunoștință atât de calitatea de succesori a intimaților pârâți, cât și de situația juridică a imobilului menționat în cele două certificate de moștenitor a căror anulare a solicitat-o.
Conform art. 3 din Decretul nr. 167/1958 termenul general de prescripție este de 3 ani, iar prevederile art. 21 din același decret nu sunt aplicabile în speță, acțiunea în anularea certificatului de moștenitor nefiind menționată printre excepțiile la care se face referire în acest text de lege.
Cum termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă cel mai târziu de la data de 20 mai 1999 instanțele au procedat legal constatând că la data de 5 iunie 2003, data introducerii acțiunii, dreptul la acțiune era prescris.
În consecință, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SA S. Cuci împotriva deciziei civile nr. 255A din 15 aprilie 2004 a Curții de Târgu-Mureș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2005.