Loan recovery appeal nullified for failure to formulate specific illegality grounds in cassation

Şedinţa publică din data de 9 iunie 2021

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 22.01.2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 85.022,54 euro, în echivalent în RON la data plăţii, reprezentând împrumut acordat şi nerestituit, cu cheltuieli de judecată.

La 24.05.2019, pârâta a chemat în garanţie pe numitul C., pentru ca în situaţia în care s-ar admite acţiunea, acesta să fie obligat să-i plătească despăgubiri pentru depăşirea şi încălcarea mandatului de administrator.

Prin sentinţa nr. 858/10.07.2019, Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia netimbrării cererii de chemare în garanţie, a admis acţiunea şi a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 85.022,54 euro, în echivalentul în RON la data plăţii şi a sumei de 12.085 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată; a anulat cererea de chemare în garanţie, ca netimbrată.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta a declarat apel, care a fost respins ca nefondat, prin decizia nr. 93/04.03.2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.

Împotriva acestei decizii, pârâta a declarat recurs, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei, spre o nouă judecată, curţii de apel.

În motivare, recurenta a arătat că decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, respectiv că a fost dată cu încălcarea ori aplicarea greşită a legii; a invocat, astfel, motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Subsumat primului motiv de recurs, a susţinut că instanţa de apel a făcut o analiză superficială, neindicând toate motivele care sprijineau soluţia adoptată sau pentru care au fost înlăturate susţinerile sale. Recurenta a mai apreciat că menţiunea "hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază", cuprinsă în decizia atacată, echivalează cu nemotivarea hotărârii, atât timp cât lipseşte analiza în concret a tuturor criticilor.

Circumscris celui de-al doilea motiv de recurs, a susţinut că decizia atacată a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 309 C. proc. civ., fiind reţinută imposibilitatea morală a preconstituirii unui înscris, faţă de raporturile de familie dintre administrator şi împrumutător. Or, a susţinut recurenta, instanţa de apel a omis că împrumutul nu s-a încheiat între administrator şi împrumutător, ci între societatea reprezentată de administrator şi împrumutător. Aşadar, a arătat că în acest caz nu se poate invoca o imposibilitate morală de a preconstitui un înscris, iar art. 309 C. proc. civ. se referă la raporturile dintre două persoane fizice.

De altfel, a apreciat că dacă ar fi acceptat raţionamentul instanţei de fond, s-ar ajunge la concluzia că niciun asociat nu ar avea nevoie de un înscris pentru a proba diferite acte juridice încheiate cu societatea, ceea ce este absurd.

La 03.11.2020 intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., apreciind că argumentele recurentei-pârâte vizează exclusiv modul în care instanţele de fond au stabilit situaţia de fapt; în subsidiar, a solicitat respingerea recursului.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.

Analizând în mod prioritar, potrivit art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-reclamantă, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Aşadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor presupunând ca ele să poată fi încadrate într-unul dintre acestea.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Autoarea căii de atac a invocat în mod expres motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., potrivit cărora casarea hotărârii se poate cere atunci când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază şi a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Analiza memoriului de recurs relevă însă că nu au fost formulate critici concrete de nelegalitate împotriva deciziei din apel, ci numai că recurenta şi-a exprimat nemulţumirea faţă de interpretarea probelor administrate şi situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel.

Astfel, prin prisma primului motiv de recurs invocat, deşi a susţinut că decizia atacată nu cuprinde toate motivele pe care se sprijină şi pentru care au fost înlăturate afirmaţiile sale, recurenta nu a indicat criticile şi apărările care nu ar fi fost analizate sau asupra cărora instanţa de apel nu s-ar fi pronunţat, dar nici în ce a constat greşeala instanţei de apel din perspectiva criticii ce vizează lipsa menţionării "tuturor" motivelor.

De aceea, în lipsa unor astfel de critici, Înalta Curte reţine că argumentele expuse sunt doar formal invocate, că ele reflectă nemulţumirea părţii faţă de hotărârea pronunţată de instanţa de apel şi urmăresc numai o nouă verificare a susţinerilor sale. Simpla nemulţumire a părţii cu privire la decizia din apel nu este suficientă pentru exercitarea recursului, cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de nelegalitate a hotărârii atacate.

Totodată, considerentele deciziei recurate relevă că cerinţele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. au fost respectate, cu arătarea motivelor de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei de prim control judiciar şi pentru care au fost înlăturate afirmaţiile părţii, fiind de subliniat că instanţa de prim control judiciar a răspuns fiecărei critici, reţinând că în cauză s-a făcut dovada realităţii împrumutului şi, implicit, a datei scadenţei acestuia.

În continuare, subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., autoarea căii de atac a invocat încălcarea dispoziţiilor art. 309 alin. (4) pct. 1 C. proc. civ., arătând că ipoteza prevăzută de textul de lege vizează doar raporturile dintre două persoane fizice, nu şi cele dintre o persoană fizică şi juridică, aşa cum greşit a reţinut instanţa de prim control judiciar.

Referitor la această critică, este de notat faptul că, în apel, recurenta-pârâtă (atunci apelantă) a criticat sentinţa primei instanţe din perspectiva dispoziţiilor art. 309 alin. (4) pct. 2 C. proc. civ., susţinând inadmisibilitatea probei cu martori administrate în dovedirea contractului de împrumut.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că acest motiv nu a format obiect al criticilor în faţa instanţei de apel, fiind invocat direct în recurs, deşi, astfel cum au menţionat şi autorul căii de atac, şi instanţa de prim control judiciar în decizia pronunţată, imposibilitatea morală a preconstituirii contractului de împrumut fusese reţinută chiar de către prima instanţă, pentru acelaşi considerent pe care recurenta îl critică în prezenta cale de atac.

Regula potrivit căreia recursul nu poate fi exercitat omisso medio se aplică nu numai în situaţia în care partea nemulţumită de soluţia adoptată în primă instanţă nu a declarat apel, ci şi în cazul în care sentinţa a fost apelată pentru alte motive decât cele invocate ulterior în recurs.

De aceea, dispoziţiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ. nu îngăduie analizarea, direct în faza recursului, a altor motive decât cele invocate în calea de atac a apelului.

Mai mult, prin argumentele enunţate, recurenta-pârâtă tinde către o reevaluare a mijloacelor de probă şi a situaţiei de fapt, incompatibilă cu calea de atac promovată, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei ei, legea recunoscând doar dublul grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac, nu şi al treilea grad devolutiv.

Astfel, criticile recurentei-pârâte, care vizează aprecierea probelor ori a situaţiei de fapt de către instanţa de prim control judiciar, reprezintă critici de netemeinicie ce nu pot face obiectul analizei instanţei de recurs, a cărei examinare este limitată, de însuşi conţinutul introductiv al art. 488 C. proc. civ., doar la criticile de nelegalitate.

Aspectele circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. nu conţin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, ci argumente în combaterea valorii probatorii a dovezilor administrate şi a situaţiei de fapt, asupra cărora instanţa de apel, în urma propriilor verificări, s-a pronunţat.

Motivele de recurs trebuie să vizeze critica hotărârii judecătoreşti atacate, întrucât recursul este reglementat drept o cale de atac extraordinară, care priveşte analiza măsurii în care criticile aduse de recurentă prin motivele de recurs hotărârii instanţei anterioare se încadrează sau nu în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Aşa fiind, examinarea memoriului de recurs conduce spre concluzia că recurenta-pârâtă nu a formulat nicio critică care să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Sancţiunea nulităţii recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situaţie intervine şi în cauza de faţă, din moment ce, aşa cum s-a arătat, analiza memoriului de recurs impune concluzia că recurenta-pârâtă nu a formulat nicio critică aptă să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., cazurile de casare fiind invocate doar formal.

Având în vedere aceste considerente, dând eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., cu aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 93/04.03.2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 iunie 2021.