Nullity of recourse deposited at the wrong court of appeal in insolvency intervention proceedings

Şedinţa publică din data de 9 iunie 2021

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

În cadrul procedurii insolvenţei debitoarei S.C. A. S.A., prin încheierea din 15.10.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2014, având ca obiect cererea de repunere în termenul de declarare a creanţei, formulată de creditorul Municipiul Bacău, prin primar, Tribunalul Vaslui, secţia Civilă a luat act de faptul că administratorul special al debitoarei, B., a împuternicit-o pe C., prin declaraţie verbală, să-l reprezinte pe tot parcursul soluţionării dosarului în faţa Tribunalului Vaslui şi a mandatat-o să efectueze toate actele în privinţa sa, inclusiv să pună concluzii cu privire la toate cererile; a pus în vedere practicianului în insolvenţă D. să depună la dosar împuternicire din partea lichidatorului judiciar E. S.P.R.L. pentru acest dosar asociat; a constatat că în cauză s-a formulat de către administratorul special al debitoarei, prin mandatar C., o cerere de intervenţie; a pus în vedere administratorului special ca în termen de zece zile să depună la dosar precizări cu privire la tipul de intervenţie pe care înţelege să o formuleze, cu indicarea temeiului de drept şi să o timbreze în mod corespunzător, să precizeze motivele de fapt şi de drept ale cererii, urmând ca această cerere şi completările ulterioare să fie comunicate părţilor pentru a-şi exprima punctul de vedere şi a amânat judecarea cauzei, acordând termen la 19.11.2019, urmând a se repeta procedura de citare prin Buletinul Procedurilor de Insolvenţă.

Împotriva acestei încheieri, la 21.10.2019 C., în calitate de mandatar al administratorului special B., a declarat apel.

La 08.01.2020, C., în calitate de mandatar al Comitetului Creditorilor S.C. A. S.A., societate în faliment, a formulat o cerere de intervenţie în interesul administratorului special al S.C. A. S.A.

Prin încheierea din 09.06.2020, instanţa de apel, în vederea soluţionării cererii de recuzare a completului de judecată, formulată de B., în calitate de administrator special al S.C. A. S.A., primită la dosar după închiderea dezbaterilor, a amânat pentru 23.06.2020 pronunţarea asupra cererii de intervenţie şi asupra excepţiilor inadmisibilităţii apelului, lipsei calităţii procesuale active a administratorului special, nulităţii apelului şi lipsei calităţii de reprezentant a numitei C..

Prin decizia nr. 230/23.06.2020, Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie, a admis excepţia inadmisibilităţii apelului şi a respins ca inadmisibil apelul.

Împotriva acestei decizii, S.C. A. S.A. a declarat recurs.

În motivare, a susţinut că pentru termenul de judecată la care s-a pronunţat decizia recurată nu a fost îndeplinită procedura legală de citare a S.C. A. S.A., reprezentată prin lichidator judiciar E. S.P.R.L. şi F. S.A., dar şi că instanţa de apel nu a soluţionat cererile de înscriere în fals şi de verificare de scripte şi a reţinut în mod eronat că cererea de recuzare a lichidatorului judiciar s-a derulat în condiţiile legii.

A arătat recurenta că cererea de intervenţie a fost soluţionată cu încălcarea dispoziţiilor art. 61 şi urm. C. proc. civ.

În acest sens, a susţinut că potrivit art. 64 C. proc. civ., instanţa era obligată să comunice cererea de intervenţie celorlalte părţi din dosar, iar potrivit art. 174, art. 175 şi art. 179 C. proc. civ., actul de procedură este nul atunci când a fost efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale de formă sau de fond, aducând părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea atât a actului, de la data îndeplinirii lui, cât şi a actelor ulterioare.

Potrivit recurentei, ca o consecinţă a celor arătate mai sus, devin incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în baza cărora a solicitat casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată curţii de apel.

În opinia autoarei căii de atac, trebuie reţinută şi incompatibilitatea magistraţilor, în condiţiile art. 42 alin. (1) C. proc. civ., împrejurare ce atrage şi incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În acest context, a susţinut că, potrivit art. 43 C. proc. civ., judecătorul care ştie că există un motiv de incompatibilitate în privinţa sa este obligat sa se abţină de la judecata pricinii, iar grefierul de şedinţă trebuie să verifice dacă judecătorul se află în vreunul din cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 41 C. proc. civ. şi să întocmească un referat în acest sens.

Memoriul de recurs a fost semnat de C., care şi-a afirmat calitatea de administrator special al S.C. A. S.A. şi a fost depus la 04.08.2020, la Curtea de Apel Bacău care, nefiind instanţa a cărei hotărâre se atacată, l-a înaintat Curţii de Apel Iaşi, unde a fost înregistrat la 11.08.2020.

La 05.11.2020 E. S.P.R.L., în calitate de lichidator judiciar al S.C. A. S.A., a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţiile netimbrării, lipsei calităţii de reprezentant şi nulităţii recursului.

În susţinerea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant, a arătat, pe de o parte, că recursul este semnat de C., în calitate de administrator special, deşi această calitate este deţinută de B., iar pe de altă parte, că raportat la art. 18 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 85/2006, lichidatorul judiciar este singurul care poate reprezenta societatea debitoare.

Din perspectiva excepţiei nulităţii, a arătat că recurenta nu şi-a întemeiat calea de atac pe niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi s-a limitat la a face afirmaţii neconforme cu dispoziţiile C. proc. civ.

În temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.

Astăzi, Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a luat în examinare cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) coroborat cu art. 494 C. proc. civ., excepţia netimbrării recursului şi a verificat regularitatea declarării recursului, aspecte asupra cărora reţine următoarele:

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Având în vedere că recurenta şi-a îndeplinit obligaţia legală de a achita taxa judiciară de timbru, dovada plăţii taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON regăsindu-se la dosar, excepţia netimbrării recursului va fi respinsă.

În continuare, analizând regularitatea declarării recursului în cauză, Înalta Curte reţine că recursul a fost depus la Curtea de Apel Bacău la 04.08.2020, iar instanţa care a pronunţat decizia atacată este Curtea de Apel Iaşi.

Potrivit art. 490 alin. (1) C. proc. civ., "recursul şi, dacă este cazul, motivele de casare se depun la instanţa a cărei hotărâre se atacă, sub sancţiunea nulităţii".

Pe de altă parte, potrivit art. 136 alin. (4) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea nr. 1375/2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, "căile de atac depuse la o altă instanţă decât cea a cărei hotărâre se atacă primesc dată certă şi se înaintează pe cale administrativă instanţei care a pronunţat hotărârea atacată".

În aplicarea acestor din urmă prevederi, Curtea de Apel Bacău a înaintat recursul Curţii de Apel Iaşi.

Norma regulamentară evocată nu are aptitudinea de a înlătura de la aplicare sancţiunea instituită de art. 490 alin. (1) C. proc. civ., întrucât este edictată doar pentru a asigura înregistrarea circuitelor dosarelor, în evidenţele instanţelor; rolul normei în discuţie este, deci, unul exclusiv administrativ.

Potrivit art. 176 pct. 6 C. proc. civ., nulitatea este necondiţionată în cazul încălcarii dispoziţiilor legale referitoare la alte cerinţe legale extrinseci actului de procedură.

Cum cerinţa depunerii recursului la instanţa care a pronunţat hotărârea atacată este una extrinsecă actului de procedură constând în cererea de recurs, rezultă că sancţiunea nulităţii prevăzută de art. 490 alin. (1) C. proc. civ. intervine necondiţionat de existenţa unei vătămări.

Aşadar, întrucât calea de atac nu a fost depusă la instanţa a cărei hotărâre se atacă, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege evocate mai sus, va anula recursul, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia netimbrării recursului.

Anulează recursul declarat de recurenta S.C. A. S.A., prin administrator special C., împotriva deciziei nr. 230/23.06.2020, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 iunie 2021.