Labor dispute: Negative conflict of competence resolved by affirming jurisdiction of the local court of appeal

Şedinţa publică din data de 9 iunie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la 05.02.2020 pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia I civilă, reclamantele A., B. şi C. au chemat în judecată pe pârâţii Curtea de Apel Iaşi, Ministerul Justiţiei şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să îi oblige pe pârâţi la recalcularea şi la plata diferenţelor dintre drepturile salariale achitate şi drepturile cuvenite, stabilite la nivel maxim pentru fiecare funcţie, vechime în funcţie, treaptă sau gradaţie, începând cu data de 09.04.2015 până la momentul pensionării, cu includerea majorărilor prevăzute de O.G. nr. 3/2006, sume actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală, de la momentul scadenţei lunare până la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 1599/09.11.2020, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a evocat dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. şi a reţinut că potrivit acestor prevederi, în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de pârât sau de reclamant, după caz, cel care învesteşte instanţa este obligat să aleagă între instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă.

Cum, în speţă, Curtea de Apel Iaşi are calitatea de pârât, Tribunalul Iaşi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi, pe rolul căruia dosarul a fost înregistrat la 15.03.2021.

Prin sentinţa nr. 759/07.05.2021, Tribunalul Galaţi, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că la data sesizării Tribunalului Iaşi reclamantele nu mai deţineau calitatea de judecător la Curtea de Apel Iaşi, fiind eliberate din funcţie prin pensionare anterior depunerii cererii de chemare în judecată.

De asemenea, a mai reţinut tribunalul că domiciliul reclamantelor este în Municipiul Iaşi, iar în materia litigiilor de muncă, în ceea ce priveşte determinarea competenţei teritoriale, sunt incidente dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii.

În continuare, evocând dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. şi, notând că alin. (1) al acestuia se referă la "un judecător care are calitatea de reclamant" şi că la data promovării acţiunii reclamantele nu mai aveau această calitate, a apreciat că aceste prevederi legale nu sunt aplicabile în cauză.

Totodată, a subliniat că art. 127 alin. (2) C. proc. civ. vizează ipoteza în care o cerere de chemare în judecată este introdusă în contradictoriu cu un judecător sau o instanţă de judecată şi că în prezenta cauză, calitatea de pârât o are Curtea de Apel Iaşi.

În acest context, a reţinut că doar dispoziţiile alin. (1) art. 127 C. proc. civ. sunt de ordine publică, pe când cele ale alin. (2) a aceluiaşi text de lege sunt de ordine privată, aşa încât a apreciat că necompetenţa teritorială întemeiată pe cea de-a doua ipoteză nu putea fi invocată din oficiu de către instanţa de judecată.

Cum reclamantele au înţeles să învestească Tribunalul Iaşi cu soluţionarea cererii lor, iar la momentul introducerii cererii de chemare în judecată aveau domiciliul în Municipiul Iaşi, instanţa a reţinut că instanţa competentă teritorial este Tribunalul Iaşi, dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. nefiind aplicabile.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competentă ivit în soluţionarea litigiului, Înalta Curte reţine următoarele:

Reclamantele au învestit Tribunalul Iaşi cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârâţi fiind Curtea de Apel Iaşi, Ministerul Justiţiei şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea".

Cum reclamantele nu mai aveau calitatea de judecător, dispoziţiile legale enunţate nu sunt aplicabile.

Totodată, potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., "în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii."

Iar în conformitate cu art. 127 alin. (21) C. proc. civ., dispoziţiile alin. (1) şi (2) C. proc. civ. se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau pârât.

În condiţiile în care Curtea de Apel Iaşi are calitatea de pârât, este atrasă incidenţa art. 127 alin. (21) C. proc. civ., însă utilizarea, în cuprinsul art. 127 alin. (2) C. proc. civ., a verbului "poate" relevă că reclamantul este cel care decide dacă se prevalează sau nu de posibilitatea de a se adresa unei instanţe de acelaşi grad, aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă.

Reclamantele nu au înţeles însă să se îndrepte în faţa unei asemenea instanţe, ci au învestit cu soluţionarea litigiului lor Tribunalul Iaşi.

Astfel, instanţa supremă constată că acestea şi-au manifestat opţiunea, în condiţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., determinând astfel competenţa teritorială a Tribunalului Iaşi în soluţionarea cererii de chemare în judecată.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a litigiului va fi stabilită în favoarea Tribunalului Iaşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 iunie 2021.