Cassation appeal annulled for failure to frame procedural arguments within statutory grounds for cassation

Şedinţa publică din data de 9 iunie 2021

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea din 23.06.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a respins noua cerere de amânare şi cererea de repunere pe rol a cauzei, formulate de apelanţii-reclamanţi A. şi B. şi a amânat judecarea cauzei, pentru a da posibilitatea părţilor să răspundă la excepţia de perimare invocată din oficiu.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reţinut, în ceea ce priveşte cererea de repunere pe rol, că premisele art. 415 C. proc. civ. nu erau îndeplinite şi a apreciat conduita apelanţilor-reclamanţi ca fiind una abuzivă, determinată nu de intenţia lor de a soluţiona procesul, ci, dimpotrivă, de cea de evitare a aplicării sancţiunii perimării.

Împotriva acestei încheieri, cu privire la soluţia de respingere a cererii de repunere pe rol a procesului, reclamanţii au declarat recurs, în temeiul art. 414 alin. (2) C. proc. civ.

În motivare, recurenţii au susţinut în esenţă că, prin respingerea acestei cereri, le-a fost îngrădit accesul liber la justiţie prevăzut de art. 21 din Constituţie, având în vedere că pârâtul solicitase, prin întâmpinare, judecata cauzei în lipsa părţilor, iar cererile de amânare a judecăţii erau întemeiate faţă de contextul actual al pandemiei COVID-19, în condiţiile în care deplasarea la proces ar conduce la riscul infectării şi punerii vieţii lor în pericol.

Intimatul-pârât nu a depus întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar şi, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare puteau să depună puncte de vedere la raport; nicio parte nu şi-a prezentat punctul de vedere.

Recursul a fost admis în principiu la 07.04.2021, fiind acordat un termen, în vederea soluţionării acestuia.

La termenul de astăzi, în şedinţă publică, Înalta Curte a invocat, din oficiu, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, asupra căreia, cu prioritate, în baza art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Aşadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, recursul trebuie să indice una sau mai multe ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., precum şi dezvoltarea lor, condiţia legală a dezvoltării motivelor presupunând ca ele să poată fi încadrate într-unul dintre acestea.

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar dacă această cerinţa nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Recurenţii-reclamanţi au criticat încheierea din 23.06.2020, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2018, fără însă a indica vreunul dintre motivele de casare reglementate de lege, susţinând, în esenţă, că prin respingerea cererii de repunere pe rol a cauzei le-a fost îngrădit accesul liber la justiţie pe care art. 21 din Constituţie îl recunoaşte.

În argumentare, au arătat că intimatul-pârât solicitase, prin întâmpinare, judecata litigiului în lipsa părţilor şi au susţinut că cererile de amânare erau motivate de contextul actual al pandemiei, în condiţiile în care deplasarea la proces ar fi condus la riscul infectării şi punerii vieţii lor în pericol.

Analiza încheierii atacate relevă că la termenul din 23.06.2020 instanţa de apel s-a pronunţat atât asupra cererii de amânare a judecăţii cauzei, cât şi asupra celei de repunere pe rol a procesului.

Prin memoriul de recurs autorii căii de atac au criticat încheierea numai sub aspectul nelegalităţii soluţiei instanţei de prim control judiciar de respingere a cererii de reluare a judecăţii litigiului.

Raportat la această împrejurare, criticile recurenţilor-reclamanţi nu pot fi încadrate în ipotezele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, Înalta Curte reţine că susţinerile referitoare la încălcarea dreptului prevăzut de art. 21 din Constituţie nu combat argumentele instanţei de prim control judiciar, care a respins cererea de reluare a judecăţii, reţinând conduita abuzivă a recurenţilor-reclamanţi şi lipsa intenţiei părţilor de a stărui în judecată.

Pe de altă parte, aspectele legate de vârsta recurenţilor-reclamanţi şi situaţia cauzată de pandemie vizează temeinicia cererii de amânare a judecăţii, iar nu dispoziţia instanţei de prim control judiciar dată cererii de repunere pe rol.

Nici cea de-a treia critică din memoriul de recurs, referitoare la faptul că partea adversă ar fi solicitat judecata cauzei în lipsă, nu interferează cu obiectul recursului, întrucât priveşte măsura suspendării judecăţii apelului, neatacată.

Astfel, în lipsa unor critici ale soluţiei atacate, care să poată fi circumscrise vreunui motiv de casare reglementat de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., exigenţele acestui text de lege impuse sub sancţiunea nulităţii recursului nu sunt întrunite.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte va da eficienţă art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva încheierii din 23.06.2020, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 iunie 2021.