Insufficient appellate motivation for failure to analyze admitted debt and legal significance of settlement agreement in unpaid energy fees

Şedinţa publică din data de 9 iunie 2021

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă la 12.02.2016, reclamanta Regia Autonomă de Distribuire a Energiei Termice Constanţa a chemat în judecată pe pârâta A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 392.639,14 RON, compusă din suma de 329.574,72 RON, reprezentând contravaloarea energiei termice consumată şi neachitată, aferentă perioadei 31.12.2013-31.05.2014 şi 31.07.2014-31.12.2015 şi din suma de 63.064,42 RON, cu titlu de penalităţi de întârziere înscrise în facturile emise în perioada 30.09.2013-31.05.2014 şi 31.07.2014-31.12.2015.

La 02.06.2016 reclamanta şi-a redus valoarea pretenţiilor reprezentând contravaloare energie termică la suma de 327.262,51 RON.

Prin sentinţa nr. 434/12.03.2018, Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 84.475,84 RON, reprezentând contravaloare energie termică furnizată în perioada 31.12.2013-31.05.2014 şi 31.07.2014-31.12.2015, suma de 49.781,42 RON, reprezentând penalităţi de întârziere calculate şi facturate în perioada 31.12.2013-31.05.2014 şi 31.07.2014-31.12.2015, precum şi suma de 4.893 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a declarat apel.

Prin încheierea din 12.03.2020, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins obiecţiunile la raportul de expertiză formulate de reclamantă.

Prin decizia civilă nr. 159/19.06.2020, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondat apelul şi a obligat apelanta-reclamantă la plata către intimată a sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva încheierii indicate mai sus şi a deciziei pronunţate în apel, Regia Autonomă de Distribuire a Energiei Termice Constanţa a declarat recurs, solicitând casarea lor şi trimiterea cauzei, spre o nouă judecată, curţii de apel, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După prezentarea etapelor procesuale anterioare, recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa de apel nu a cercetat fondul cauzei şi că motivarea deciziei atacate lipseşte cu desăvârşire.

Astfel, a arătat că nici înscrisurile depuse în probatoriu, atât la fond cât şi în apel, nici dovada recunoaşterii debitului de către intimată, înregistrat în evidenţa financiar-contabilă a recurentei-reclamante, nu au fost reţinute şi analizate de instanţa de apel.

A apreciat recurenta-reclamantă că decizia este nemotivată, iar instanţa de apel avea toată autoritatea să analizeze şi să reţină că procesul-verbal de eşalonare nr. B2706/16.02.2018 cuprinde întreg debitul pretins în prezentul dosar şi că prin recunoaşterea sumei de 462.399,67 RON, reprezentând energie termică şi penalităţi de întârziere, intimata-pârâtă a recunoscut atât plăţile efectuate în perioada 31.12.2013-16.02.2018, cât şi modalitatea în care au fost imputate.

A mai susţinut că instanţa de apel nu a respectat prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., nu a cercetat fondul cauzei şi nu a lămurit pe deplin situaţia de fapt a cauzei privind argumentele care au condus la stabilirea cuantumului energiei termice, astfel cum acestea au fost solicitate prin acţiune.

Cea de-a doua critică vizează cheltuielile de judecată, în sumă de 2.000 RON, la care recurenta-reclamantă a fost obligată în apel, în argumentarea căreia a arătat că în mod neîntemeiat a fost obligată la plata acestora şi că hotărârea recurată este nemotivată sub acest aspect.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.

Prin încheierea din 07.04.2021, s-a admis în principiu recursul, stabilindu-se termen în şedinţă publică, în vederea soluţionării acestuia.

Analizând decizia atacată prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte reţine următoarele:

Primul motiv de casare invocat, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizează încălcarea de către instanţa de apel a obligaţiei de motivare a hotărârii, mai exact lipsa unei motivări adecvate, apte să răspundă tuturor chestiunilor esenţiale ale cauzei, ridicate de recurenta-reclamantă în motivarea căii de atac.

Astfel, a arătat că instanţa de prim control judiciar a ignorat recunoaşterea creanţei de către intimata-pârâtă pe parcursul litigiului, prin încheierea procesului-verbal de eşalonare nr. B2706/16.02.2018, soluţionând apelul fără a da un răspuns argumentelor părţii, deduse judecăţii sub acest aspect.

Analizând acest motiv de recurs, Înalta Curte constată că, deşi recurenta-reclamantă a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile acesteia se circumscriu ipotezei reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., întrucât chestiunile puse în discuţie vizează încălcarea de către instanţa de prim control judiciar a obligaţiei de motivare a hotărârii, care să răspundă tuturor criticilor ridicate de părţi în calea de atac a apelului.

Obligaţia instanţei de motivare a hotărârii judecătoreşti, în acord cu dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., presupune o analiză critică atât asupra probelor administrate, cât şi asupra argumentelor şi apărărilor părţilor care, având un caracter esenţial, pot determina ori, cel puţin, influenţa soluţia adoptată. Lipsa unei astfel de analize poate constitui o nemotivare a hotărârii, deoarece ea semnifică lipsa unei analize complete a cauzei ori o analiză insuficientă care este de natură să afecteze necesitatea asigurării unei proceduri echitabile şi să răspundă imperativului aflării adevărului în cauză.

Este de subliniat că motivarea hotărârii este o componentă a principiului dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 paragraful 1 al Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi, în acelaşi timp, o garanţie procesuală care permite exercitarea controlului judiciar al unei hotărâri judecătoreşti, fiind de natură să înlăture orice arbitrariu şi să convingă părţile în litigiu de temeinicia şi legalitatea unei hotărâri.

Verificând încheierea şi hotărârea atacate, sub aspectul criticilor circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că argumentele şi apărările esenţiale ale părţilor, precum şi înscrisurile depuse de acestea nu au fost analizate de instanţa de prim control judiciar şi nu au primit nicio dezlegare în planul semnificaţiei juridice în etapă procesuală anterioară.

În acest context, prin încheierea din 12.03.2020, instanţa de apel a respins obiecţiunile la expertiză formulate de recurenta-reclamantă, întemeiate pe pretinsul act de recunoaştere a datoriei, reţinând că acestea reprezintă nemulţumiri în raport cu concluziile raportului de expertiză şi că analiza acestor critici urmează a fi realizată cu ocazia soluţionării apelului.

În continuare, instanţa de prim control judiciar a respins apelul, reţinând concluziile raportului de expertiză contabilă fără însă a mai analiza apărările recurentei-reclamante, vizând semnificaţia procesului-verbal de eşalonare nr. B2706/16.02.2018.

Deşi a reprezentat cauza principală a obiecţiunilor la expertiză şi a susţinerilor recurentei-reclamante în apel, instanţa de prim control judiciar nu a analizat pretinsul act de recunoaştere a datoriei, în condiţiile în care acesta viza creanţa în litigiu.

În atare situaţie, cercetarea apărărilor părţilor şi a cauzei a fost formală, fiind rezumată la concluziile raportului de expertiză, însă a lipsit un examen efectiv al aspectelor deduse judecăţii de părţi în apel.

De aceea, este corectă afirmaţia recurentei-reclamante că decizia atacată este motivată insuficient, căci în condiţiile şi limitele stabilite de părţi în apel, instanţa de prim control judiciar era obligată să analizeze şi să dea o dezlegare în plan juridic actului exhibat de recurenta-reclamantă şi susţinerilor referitoare la caracterul şi natura acestuia.

Faţă de lipsa indicării unor motive în hotărârea recurată care să fie în concordanţă cu argumentele părţilor, probele administrate şi dispoziţiile legale incidente, instanţa de recurs nu poate exercita controlul de legalitate asupra acesteia, astfel că se impune casarea hotărârii şi în temeiul art. 497 C. proc. civ., trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei care a pronunţat hotărârea casată.

Cu ocazia rejudecării apelului, îi revine instanţei de prim control judiciar sarcina de a analiza şi de a da o dezlegare argumentelor părţilor în apel, de a aprecia cu privire la valoarea juridică a procesului-verbal de eşalonare B2706/16.02.2018 din perspectiva recunoaşterii creanţei ce face obiectul litigiului pendinte, de a stabili semnificaţia juridică a acestuia şi efectele lui asupra procesului şi de a stabili întinderea creanţei în litigiu în raport de probatoriul administrat, inclusiv de procesul-verbal de eşalonare nr. B2706/16.02.2018.

În aceste condiţii, fiind întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., cercetarea motivului de nelegalitate întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., privind cheltuielile de judecată la care recurenta-reclamantă a fost obligată în apel, nu mai este utilă.

Pentru considerentele arătate, constatând că decizia recurată fost dată cu încălcarea exigenţelor motivării unei hotărâri judecătoreşti prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (2) şi art. 497 C. proc. civ., va admite recursul declarat, va casa decizia atacată şi va trimite cauza pentru o nouă judecată instanţei de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă Regia Autonomă de Distribuire a Energiei Termice Constanţa, prin administrator judiciar B. S.P.R.L. şi prin administrator special C., împotriva încheierii din 12.03.2020 şi deciziei civile nr. 159/19.06.2020, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016.

Casează decizia şi încheierea atacate şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 iunie 2021.