Inadmissibility of cassation appeal against definitive insolvency decision under Law No. 85/2014
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as inadmissible, leaving the Court of Appeal’s decision—which had upheld the first-instance court’s order to open general insolvency proceedings against the debtor—final and unchallenged. The dispute centered on the company’s challenge to the insolvency opening based on allegations that the tax authority creditor had failed to prove the claim's exigibility and that the company retained sufficient funds for economic recovery. Relying on Article 43(1) and Article 46(1) of Law No. 85/2014, which designate the Court of Appeal as the exclusive appellate instance for decisions by the insolvency judge with their judgments being definitive, and Article 483(2) of the Code of Civil Procedure, which bars appeals to the Supreme Court when the law limits judicial review to only one degree of appeal, the court held that the appellate decision was final from the moment of pronouncement and thus not susceptible to further appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 494 C. proc. civ, art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Inadmissibility of cassation appeal against definitive insolvency decision under Law No. 85/2014: Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. în art. 457.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 9 iunie 2021
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 23/F/21.01.2020, Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a anulat ca netimbrată cererea de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva S.C. A. S.R.L., formulată de S.C. B. S.R.L., a admis contestaţia debitoarei împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenţei depusă de S.C. C. S.R.L. şi a respins cererea respectivei creditoare, privind deschiderea procedurii insolvenţei; a respins cererea de stabilire a unei cauţiuni în sarcina S.C. C. S.R.L., a respins contestaţia debitoarei împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ, a admis cererea acestei din urmă creditoare, a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva S.C. A. S.R.L., a desemnat, în calitate de administrator judiciar provizoriu, pe D. S.P.R.L. şi a luat primele măsuri dintre cele reglementate de Legea nr. 85/2014.
Împotriva acestei sentinţe civile, S.C. A. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L. au declarat apel.
Prin decizia nr. 122/07.07.2020, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca lipsite de interes apelurile privind soluţia primei instanţe de desemnare a administratorului judiciar şi a respins ca nefondate apelurile sub aspectul celorlalte critici formulate.
Împotriva acestei decizii, S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
În motivare, după prezentarea situaţiei de fapt, recurenta a arătat că hotărârea instanţei de apel nu este temeinic motivată din prisma dispoziţiilor art. 662 alin. (1)-(3) C. proc. civ., în ce priveşte creanţa deţinută de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ.
Sub acest aspect, a evocat dispoziţiile legale menţionate mai sus şi jurisprudenţa instanţei supreme, subliniind că din hotărârea atacată nu rezultă modul în care această creanţă a devenit exigibilă.
În continuare, a arătat că, în cauză, nu se impunea deschiderea procedurii de insolvenţă împotriva sa, întrucât exista posibilitatea redresării economice şi a efectuării unor plăţi eşalonate a creanţei deţinute de acest creditor.
Susţinând că aspectele definitorii pentru deschiderea procedurii insolvenţei sunt reprezentate de lipsa fondurilor băneşti pentru plata debitelor şi de condiţia exigibilităţii creanţei, recurenta a arătat că Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ nu a făcut dovada lipsei fondurilor băneşti pentru îndestularea creanţei bugetare.
La 12.03.2021, intimata D. S.P.R.L., în calitate de administrator judiciar al debitoarei S.C. A. S.R.L., a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţiile inadmisibilităţii şi tardivităţii recursului.
La 05.04.2021 Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ a depus întâmpinare, prin care a invocat aceleiaşi excepţii şi în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La 14.05.2021 S.C. C. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:
Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.
Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. în art. 457.
Recursul are ca obiect decizia nr. 122/07.07.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în apel, în materia insolvenţei.
Potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "Curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic. Hotărârile curţii de apel sunt definitive." Iar art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 prevede că "Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel."
Totodată, în conformitate cu art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. calea de atac a recursului nu poate fi exercitată împotriva hotărârilor date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.
Prin urmare, în raport cu dispoziţiile legale evocate mai sus, Înalta Curte constată că decizia nr. 122/07.07.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, este definitivă încă de la pronunţare, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
Aşa fiind, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L., prin administrator statutar E., împotriva deciziei nr. 122/07.07.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 iunie 2021.