Random Case Assignment Verification via Electronic Logs and Judicial Stamp Tax Res Judicata in Share Transfer Validity Litigation

Şedinţa publică din data de 9 iunie 2021

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 09.11.2018 pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., reprezentată prin lichidator judiciar C. S.P.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate "inopozabilitatea-caducitatea" şi "lipsirea de efecte în vederea cărora au fost încheiate" a hotărârii nr. 1/12.02.2009 a asociatului unic al S.C. B. S.R.L., a actului adiţional nr. x/12.02.2009 şi a actului constitutiv nr. 1362/12.02.2009 şi să dispună radierea din registrul comerţului a încheierii nr. 882/17.02.2009, pronunţată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Vâlcea.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosar la 10.12.2018, pârâta a solicitat introducerea în cauză a Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Vâlcea şi a administratorului societăţii, asociatul unic D..

La 14.12.2018 reclamanta şi-a completat cererea de chemare în judecată, arătând că acţiunea iniţială vizează şi constatarea nulităţii absolute a cesiunii a 416 părţi sociale, pe care D. şi le-a însuşit prin actul constitutiv modificat nr. 1362/12.02.2009, fără a se încheia un contract de cesiune, fără consimţământul său şi în lipsa unui preţ.

Prin încheierea nr. 1/11.01.2019, secţia I civilă a Tribunalului Vâlcea a admis excepţia necompetenţei sale funcţionale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a Civile a aceluiaşi tribunal, secţie pe rolul căreia dosarul a fost înregistrat la 21.01.2019, sub nr. x/2018*.

Prin încheierea din 13.03.2019, Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâţi, a Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Vâlcea şi a administratorului special al S.C. B. S.R.L., D..

La data de 01.04.2019 reclamanta a formulat o nouă cerere adiţională, prin care a solicitat obligarea pârâtului D., fost administrator statutar al pârâtei S.C. B. S.R.L., la suportarea prejudiciului în cuantum de 2.260.587 RON, reprezentând contravaloarea celor 416 părţi sociale, stabilit prin sentinţa nr. 1155/21.06.2010, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia comercială şi de contencios administrativ Fiscal. Apreciind că la crearea prejudiciului a contribuit şi soţia pârâtului, E., în calitate de fost administrator, în prezent decedată, reclamanta a chemat în judecată şi pe fiii acesteia, F. şi G..

Pârâtul D. a depus întâmpinare, invocând, în temeiul art. 204 C. proc. civ., decăderea reclamantei din dreptul de a modifica cererea de chemare în judecată, precum şi inadmisibilitatea introducerii sale în cauză. A mai invocat puterea de lucru judecat a hotărârii pronunţate în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă şi lipsa de interes a reclamantei.

Prin încheierea din 10.04.2019, Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă a respins ca tardiv introdusă cererea de completare a acţiunii, iar prin încheierea din 22.05.2019 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, invocată de reclamanta A..

Prin sentinţa nr. 776/31.05.2019, Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă a respins excepţiile autorităţii de lucru judecat, lipsei interesului şi lipsei calităţii procesuale active, dar şi acţiunea, astfel cum a fost completată şi a obligat-o pe reclamantă la plata către pârâtul D. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 RON.

Împotriva acestei sentinţe, A. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

La 27.09.2019 apelanta a renunţat la judecata motivului din cererea de apel vizând nulitatea actului juridic al cesiunii şi obligarea pârâtului D. la suportarea prejudiciului de 2.260.587 RON.

La 27.11.2019 apelanta a invocat nelegala compunere a instanţei de apel, susţinând că dosarul nu a fost repartizat aleatoriu, excepţie respinsă de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal prin încheierea din 04.12.2019, cu motivarea că la dosar se află dovada repartizării aleatorii.

La termenul din 04.12.2019 instanţa de apel a pus în discuţie insuficienta timbrare a cererii de apel.

Prin decizia nr. 700/A-C/16.12.2019, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia insuficientei timbrări a apelului, notând că apelanta a renunţat la a susţine criticile vizând nulitatea cesiunii de părţi sociale şi repunerea în situaţia anterioară prin recuperarea prejudiciului de la pârâtul D. şi a respins ca nefondat apelul.

Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei, spre o nouă judecată, instanţei de apel.

În motivare, a susţinut că instanţa de apel nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale.

În acest sens, a arătat că, prin încheierea din 04.12.2019, instanţa de apel i-a respins excepţia privind nelegala compunere a instanţei, fără să facă dovada că la dosar se află încheierea si procesul-verbal întocmit în procedura repartizării aleatorii a cauzei, limitându-se la a indica drept dovadă a repartizării aleatorii procesele-verbale regăsite la dosar.

În opinia recurentei, sistemul de repartizare aleatorie a dosarului de apel a fost viciat.

În acest context, a susţinut că instanţa avea obligaţia să arate în ce măsură distribuirea aleatorie a dosarului este o realitate sau o ficţiune şi dacă algoritmul utilizat în aplicaţia H.. respectă dispoziţiile art. 53 din Legea nr. 304/2004.

De asemenea, a subliniat că nu a fost asigurată transparenţa actului de justiţie, neexistând la dosar dovezile repartizării aleatorii impuse de art. 95 din Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti, potrivit căruia încheierile şi procesele-verbale întocmite în procedura repartizării aleatorii a cauzelor sau în situaţiile de modificare a compunerii completului de judecată se depun la dosarul cauzei, iar copii de pe acestea, certificate de persoana desemnată cu repartizarea aleatorie sau, după caz, de grefierul de şedinţă, se păstrează în mape separate. La dosarul cauzei se depun şi copii de pe hotărârile colegiului de conducere prin care este modificată compunerea completului de judecată, certificate de grefierul de şedinţă.

A mai susţinut recurenta-reclamantă că încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la compunerea sau constituirea instanţei atrage nulitatea absolută a hotărârii pronunţate.

Potrivit recurentei, o dovadă a faptului ca instanţa nu a dat dovadă de imparţialitate o reprezintă anularea ca insuficient timbrat a apelului, în condiţiile în care achitase taxa de timbru în conformitate cu prevederile legale, raportat la obiectul acţiunii.

În continuare, a arătat că principiul distribuirii aleatorii a cauzelor este un efect al garanţiilor solicitate de Comisia Europeană privind imparţialitatea şi echitatea procedurilor judiciare şi este subsumat dreptului la un proces echitabil, garantat de Constituţie, a evocat dispoziţiile art. 11 şi 53 din Legea nr. 304/2004 şi O.U.G. nr. 7/2019 şi a subliniat că nerespectarea acestui principiu constituie o încălcare a prevederilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

A mai susţinut recurenta-reclamantă că în mod nelegal a obligat-o instanţa de apel la plata cu titlu de taxă judiciară de timbru a sumei de 13.055,50 RON.

În opinia autoarei căii de atac, curtea de apel a interpretat greşit dispoziţiile art. 23 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013, pe care le-a raportat în mod eronat la cele ale art. 3 alin. (2) lit. a) din acelaşi act normativ, deşi cererea de chemare în judecată nu este evaluabilă în bani.

În acest context, a arătat că cererea sa de reexaminare a taxei judiciare de timbru a fost nelegal respinsă, de vreme ce este neevaluabilă în bani acţiunea având ca obiect constatarea nulităţii actelor prin care i s-a "luat" dreptul de moştenire asupra celor 416 părţi sociale, în baza unei hotărâri a asociatului unic, care nu a fost înregistrată în registrul comerţului şi nu a fost publicată în Monitorul Oficial al României, pentru a i se da posibilitatea, conform art. 61 şi 62 din Legea nr. 31/1990, să formuleze opoziţie.

În continuare, a prezentat pe larg argumentele pentru care apreciază că se impune constatarea nulităţii şi ineficacităţii actelor juridice prin care i-au fost "luate" 416 părţi sociale şi a susţinut că în mod greşit i-a impus instanţa de apel să timbreze cererea de apel cu suma de 13.055,50 RON, raportat la valoarea capătului de cerere vizând obligarea pârâtului D. la restituirea contravalorii părţilor sociale, care nu a fost analizat de tribunal.

A apreciat recurenta-reclamantă că în mod nelegal i-a fost anulat apelul ca insuficient timbrat.

În susţinerea caracterului neevaluabil în bani al acţiunii, a reiterat situaţia de fapt şi a prezentat etapele procesuale anterioare ale litigiului.

La 22.05.2020 intimatul-pârât D. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului.

La 09.06.2020 intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L., reprezentată prin lichidator judiciar C. S.P.R.L., a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, în raport cu motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. şi excepţia inadmisibilităţii, raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar şi, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare puteau să depună puncte de vedere la raport; doar recurenta-reclamantă şi-a prezentat punctul de vedere.

Prin încheierea din 07.04.2021, completul de filtru a respins excepţia nulităţii recursului şi a admis în principiu recursul, acordând termen în şedinţă publică, în vederea soluţionării lui. A mai reţinut că excepţia inadmisibilităţii, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, nu este proprie recursului, întrucât nu urmăreşte, prin ea însăşi, respingerea căii de atac.

Se cuvine menţionat, cu prioritate, că potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.(...)".

Analizând decizia atacată, prin prisma criticilor de nelegalitate invocate, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin memoriul de recurs depus, autoarea căii de atac critică decizia atacată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocând nelegala compunere a instanţei de prim control judiciar în lipsa încheierii şi procesului-verbal întocmite în procedura repartizării aleatorii a cauzei în condiţiile art. 95 alin. (10) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, ale art. 11 şi art. 53 din Legea nr. 304/2004.

Cu titlu preliminar, instanţa supremă reţine că deşi recurenta a invocat incidenţa ipotezei de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., critica de nelegalitate evocată se circumscrie cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., aşa încât controlul de legalitate urmează a se realiza prin raportare la acest motiv.

Examinând susţinerile recurentei-reclamante, Înalta Curte constată că, în realitate, autoarea căii de atac critică hotărârea recurată prin prisma prevederilor art. 95 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea nr. 387/2005 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Or, faţă de data înregistrării dosarului pe rolul Curţii de Apel Piteşti, în vederea soluţionării apelului, 10.09.2019, dispoziţiile incidente în cauză sunt cele prevăzute de Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea nr. 1375/2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 970/28.12.2015.

În acest context, instanţa supremă reţine că potrivit art. 11 din Legea nr. 304/2004, "Activitatea de judecată se desfăşoară cu respectarea principiilor distribuirii aleatorii a dosarelor şi continuităţii, cu excepţia situaţiilor în care judecătorul nu poate participa la judecată din motive obiective."

Articolul 53 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că repartizarea cauzelor pe complete de judecată realizează în mod aleatoriu, în sistem informatizat.

Respectarea principiului repartizării aleatorii este asigurată prin aplicarea art. 101 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti aprobat prin Hotărârea nr. 1375/2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, potrivit căruia:,,(1) Repartizarea cauzelor se va efectua în sistem informatic prin programul H.. (2) În cazul în care repartizarea în sistem informatic nu se poate aplica din motive obiective, repartizarea cauzelor se efectuează prin metoda sistemului ciclic. (3) Repartizarea aleatorie în sistem informatic se realizează o singură dată, urmând ca în situaţiile în care pe parcursul desfăşurării procesului apar incidente procedurale să se recurgă la regulile stabilite în prezentul regulament. (4) Cererile referitoare la un dosar repartizat aleatoriu se judecă de acelaşi complet dacă prin lege nu se prevede altfel. (5) Pentru aplicarea criteriului aleatoriu, completele se vor constitui la începutul fiecărui an şi se numerotează pe instanţă sau, după caz, pe secţii, ţinându-se seama de materiile în care judecă, de specializarea completelor şi de stadiul procesual în care se află cauzele. Modificarea numărului completelor de judecată sau schimbarea judecătorilor care le compun se va putea realiza doar pentru motive obiective, în condiţiile legii. (6) Toate modificările aduse compunerii completului de judecată ori repartizării dosarelor în condiţiile prezentului regulament vor fi evidenţiate în programele informatice de repartizare aleatorie. (7) În situaţiile de modificare a compunerii completului de judecată, copiile după încheierile, hotărârile colegiului de conducere şi procesele-verbale se păstrează în mape separate. (8) Un dosar se consideră repartizat aleatoriu chiar şi în situaţia în care un singur complet poate soluţiona o cauză, dacă această situaţie se datorează unor motive obiective. (9) Ori de câte ori se impune excluderea unui complet de la repartizarea aleatorie, aceasta se dispune de preşedintele de secţie sau de preşedintele de instanţă, după caz."

Conform art. 116 alin. (2) al aceluiaşi Regulament, "La instanţa de control judiciar, dosarele se transmit persoanei desemnate cu repartizarea aleatorie în vederea repartizării pe complete. Dispoziţiile referitoare la înregistrarea cererilor şi alocarea numărului în aplicaţia H. la prima instanţă se aplică în mod corespunzător pentru căile de atac, dacă legea nu prevede altfel."

Aşadar, principiul repartizării aleatorii presupune distribuirea dosarelor, prin intermediul sistemului informatizat H. sau, cu titlu de excepţie, potrivit metodei ciclice, completul de judecată fiind stabilit în mod aleatoriu (după o succesiune nepredictibilă), cu excluderea factorului decizional uman, dintre mai multe complete de judecată înfiinţate în prealabil şi care se bucură de stabilitate.

În forma anterioară intrării în vigoare a Hotărârii nr. 1375/2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti prevedea la art. 95 alin. (10) obligativitatea întocmirii încheierilor şi proceselor-verbale în procedura repartizării aleatorii a cauzelor sau în situaţiile de modificare a compunerii completului de judecată, precum şi a ataşării acestor acte la dosarul cauzei.

După adoptarea Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015, această prevedere nu a mai fost preluată în noul Regulament de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti; altfel spus, începând cu data intrării în vigoare a noului regulament, întocmirea documentelor sus-menţionate în procedura repartizării aleatorii nu s-a mai impus, verificarea respectării acestui principiu efectuându-se prin raportare la datele pe care sistemul informatizat H. le furnizează.

În aceste condiţii, examinând actele dosarului, Înalta Curte constată că dovada repartizării aleatorii a cauzei în apel se regăseşte la dosarul curţii de apel, aceasta fiind reprezentată de fişa imprimată din sistemul sus-menţionat în care se menţionează repartizarea aleatorie a cauzei.

Totodată, analiza încheierii din 04.12.2019 relevă că instanţa de prim control judiciar, constatând existenţa dovezii repartizării aleatorii a cauzei, în mod legal a respins excepţia invocată de autoarea căii de atac în apel.

Prin urmare, criticile recurentei-reclamante care privesc acest aspect sunt nefondate.

Un alt motiv pentru care autoarea căii de atac a apreciat că se impune casarea deciziei atacate se referă la interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 23 alin. (1) lit. b), raportat la art. 3 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013.

În argumentare, a arătat că instanţa de apel, în mod greşit a reţinut caracterul evaluabil în bani al acţiunii şi a obligat-o să achite o taxă judiciară de timbru care, în opinia sa, este nelegală, fapt ce ar fi determinat anularea căii de atac ca insuficient timbrate.

Nici această critică nu este fondată.

Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, analiza deciziei atacate relevă că excepţia insuficientei timbrări nu a fost admisă, ci a fost respinsă, apelul declarat de autoarea căii de atac fiind soluţionat pe fond de către instanţa de prim control judiciar.

Totodată, aspectele sesizate de recurenta-reclamantă cu privire la modul de stabilire a taxei judiciare de timbru nu pot fi primite în această etapă procesuală, atât prin prisma dispoziţiilor art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, cât şi prin prisma efectului puterii de lucru judecat a încheierii din 08.10.2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018.

Astfel, potrivit art. 39 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. Cererea de reexaminare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru. Cererea se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părţilor, prin încheiere definitivă. (…)."

Prin Decizia nr. 7/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit, în interesul legii, că "partea în sarcina căreia s-a stabilit obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul apelului sau recursului."

Împotriva unei astfel de încheieri, nu se mai poate exercita vreo cale de atac de reformare, nici pe cale separată şi nici o dată cu fondul, iar aspectele dezlegate prin încheierea definitivă pronunţată în temeiul articolului anterior menţionat intră în puterea lucrului judecat, neputând fi repuse în discuţie de aceeaşi parte în căile de atac exercitate împotriva hotărârii pronunţate cu privire la fondul litigiului.

În speţă, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, recurenta-reclamantă şi-a exercitat dreptul de a contesta modalitatea de stabilire a taxei judiciare de timbru în condiţiile textului de lege enunţat, aspectele sesizate prin memoriul de recurs făcând obiectul controlului judecătoresc în procedura reexaminării prevăzută de art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, iar prin încheierea 08.10.2019 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal cererea de reexaminare a fost respinsă.

Din această perspectivă, având în vedere că susţinerile recurentei-reclamante privind caracterul neevaluabil al acţiunii au format obiect al controlului judecătoresc în procedura reexaminării reglementată de art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 şi au primit o dezlegare prin încheierea sus-menţionată, definitivă în condiţiile alin. (2) din acelaşi articol, acestea nu mai pot face obiectul controlului de legalitate în recurs.

Nici această critică nu demonstrează nelegalitatea deciziei atacate.

În finalul memoriului de recurs, autoarea acestuia a expus pe larg situaţia de fapt şi opinia sa asupra soluţiei care ar fi trebuit pronunţată.

Examinarea argumentelor prezentate, în măsura în care acestea excedează chestiunea caracterului timbrabil al apelului, scapă cenzurii instanţei supreme, căci aduc în dezbatere aspecte de eventuală netemeinicie. Or, controlul în recurs este unul circumscris doar la aspectele de nelegalitate.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte constată că decizia atacată se dovedeşte legală, niciuna din criticile recurentei nejustificând casarea ei, motiv pentru care, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

Stabilind, astfel, culpa procesuală a recurentei-reclamante, care a căzut în pretenţii, Înalta Curte o va obliga, în baza art. 453 alin. (1) C. proc. civ., la plata către intimatul-pârât D. a sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 700/A-C/16.12.2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Obligă recurenta-reclamantă la plata către intimatul-pârât D. a sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 iunie 2021.