Nullity of appellate petition for failure to substantiate grounds of illegality under insolvency procedure

Şedinţa publică din data de 27 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea atacată

Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, prin Decizia nr. 215/2021 din 22 martie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2011, a respins cererea formulată de recurenţii A. şi B., vizând sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenţei şi a respins recursul formulat de A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 201/F/2020 din 12 noiembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Vaslui, secţia civilă, hotărâre pe care a menţinut-o.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs, recurenţii A. şi B., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României.

Au arătat că, motivele de fapt şi de drept privind netemeinicia şi nelegalitatea hotărârii recurate le vor comunica după primirea în scris a motivării sentinţei.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 10.05.2021, sub nr. x/2011.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Fiind luată în examinare, cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, pentru neîndeplinirea cerinţei motivării căii de atac, deoarece, nerespectarea acestei condiţii imperative atrage sancţiunea nulităţii şi exclude cercetarea oricăror alte aspecte, Înalta Curte urmează să o admită şi să anuleze recursul, având în vedere următoarele considerente:

Recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 304 din C. proc. civ. de la 1865.

Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Recursul se motivează, conform art. 303 C. proc. civ., prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind limitativ prevăzute la art. 304 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) din cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.

Din economia textelor legale anterior citate, rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus în termenul prevăzut de lege, ci este necesar şi ca acesta să fie motivat, criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.

În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile. Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece, părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe.

În speţă, se constată că recursul, deşi întemeiat în drept pe prevederile din C. proc. civ., nu a fost motivat, în sensul de a conţine critici care să poată fi încadrabile în textele legale invocat, şi nici în alte motive de recurs din cele de la art. 304 alin. (1) C. proc. civ., nefiind dezvoltate motive de nelegalitate ce privesc decizia recurată.

Or, potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, întrucât, a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivului de recurs ca fiind unul din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării de critici privind modul de judecată al instanţei raportat la motivul de recurs invocat.

Astfel, prezentarea din cererea de recurs de faţă nu răspunde exigenţelor cerute de art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., ce impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curţi, învestite cu verificarea legalităţii deciziei recurate.

Se observă că recurenţii nu au susţinut, în vreun fel, nelegalitatea soluţiei atacate.

Pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., se reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei în soluţionarea cauzei, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs, ceea ce, în speţă, nu se poate reţine.

În concluzie, cum recurenţii nu motivat cererea lor de recurs, astfel cum prevăd expres dispoziţiile legale arătate;

Văzând dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., precum şi pe cele ale art. 306 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 304 din Cod, se va constata nulitatea căii de atac exercitată în asemenea condiţii procedurale, încât, nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii de recurs declarate de recurenţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 215/2021 din 22 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2021.