Appeals annulled for failure to substantiate cassation grounds in moral damages dispute

Şedinţa publică din data de 12 mai 2021

Asupra recursurilor de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 21 martie 2018 pe rolul Tribunalului Bucureşti, sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Biroul Asigurătorilor Auto din România - BAAR - Direcţia FPVS ("BAAR") şi cu intervenientul forţat B., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâtul la plata sumei de 100.000 euro cu titlu de daune morale.

Prin încheierea din 7 septembrie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi a înaintat dosarul secţiei a VI-a Civile a Tribunalului Bucureşti.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. x/2018*.

Prin sentinţa civilă nr. 736 din 18 martie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. şi a obligat pârâtul BAAR să plătească reclamantului suma de 35.000 RON, reprezentând daune morale. A respins restul pretenţiilor reclamantului ca nefondate şi a luat act că reclamantul şi-a rezervat dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A..

Prin decizia civilă nr. 2034A/2019 din 4 decembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis apelul şi a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 120.000 RON, cu titlu de daune morale.

Împotriva deciziei nr. 2034A/2019 din 4 decembrie 2019, au declarat recurs A. şi B..

Prin memoriul de recurs, recurentul-reclamant A. a solicitat casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Prin memoriul de recurs se invocă încălcarea dispoziţiilor art. 50 pct. 1 lit. f) din Norma ASF nr. 23/2014, ale art. 1391 alin. (1) şi art. 1385 alin. (1) şi (2) C. civ. şi se susţine că instanţa de apel nu a procedat la o analiză amplă a repercusiunilor accidentului atunci când a determinat cuantumul daunelor morale. Autorul căii de atac afirmă că instanţa de apel nu a ţinut cont de criteriile jurisprudenţiale, cum ar fi consecinţele negative suferite în plan psihic, importanţa valorilor morale lezate, şi nici de practica judiciară depusă de parte la dosarul cauzei. Aceeaşi parte apreciază că suma acordată cu titlu de daune morale constituie o limitare disproporţionată şi nejustificată a dreptului la despăgubire prin raportare la jurisprudenţa în materie. În continuare, recurentul-reclamant prezintă consecinţele accidentului asupra stării sale de sănătate şi a modului său de viaţă, cu referire la probatoriul din dosar.

În dezvoltarea motivului de nelegalitate reglementat de pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., autorul căii de atac susţine că instanţa de apel nu a analizat probele administrate în cauză, nu a stabilit împrejurările de fapt esenţiale, nu a evocat normele substanţiale şi procedurale incidente, astfel că soluţia pronunţată este nesusţinută şi pur formală. Se mai arată că raţionamentul inclus în decizia atacată este limitat şi că analiza argumentelor pe baza cărora partea a solicitat majorarea cuantumului daunelor morale este superficială.

Recurentul-reclamant a indicat în cererea de recurs motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Prin recursul formulat, recurentul-intervenient pârât B. a solicitat casarea deciziei atacate, invocând, în esenţă, următoarele:

În memoriul de recurs se arată că prin hotărârea apelată a fost încălcat dreptul la apărare, respectiv dispoziţiile art. 6, art. 8, art. 13, art. 20 şi art. 22 C. proc. civ. şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului deoarece instanţele devolutive nu au admis cererile de probatorii formulate de recurentul-intervenient, respectiv înscrisuri, martori şi interogatoriul reclamantului.

Într-o altă critică se afirmă că din dispozitivul sentinţei civile nu rezultă pe cine a obligat instanţa la plata sumei de 120.000 de RON şi că nu se face distincţia între pârât şi intimat. Aceeaşi parte susţine că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul nu a solicitat obligarea intervenientului la plata vreunei sume, iar instanţa de apel nu poate extinde cadrul procesual în privinţa petitului acţiunii. Se mai afirmă că instanţa nu poate depăşi atribuţiile puterii judecătoreşti şi nu se poate pronunţa pe motive străine de natura cauzei.

Recurentul-intervenient consideră că daunele morale ar fi trebuit acordate în raport de veniturile pe care reclamantul le-ar fi pierdut în urma accidentului. În continuare, se indică aspectele de fapt pe baza cărora partea apreciază că ar fi trebuit reţinute şi aspectele legate de culpa victimei, evoluţia sa postoperatorie şi de comportamentul acesteia.

Recurentul-intervenient pârât a indicat în cererea de recurs motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimatul-pârât a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de recurentul-reclamant ca nefondat.

Pe baza cererilor de recurs şi a întâmpinării depuse, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reţinut că recursurile declarate sunt nule.

Prin încheierea din 17 martie 2021 s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Recurentul-intervenient pârât a depus punct de vedere cu privire la raport prin care a susţinut că recursul său este admisibil, iar recursul declarat de recurentul-reclamant este nul.

Analizând recursurile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în complet de filtru, reţine inexistenţa motivelor de nelegalitate, pentru următoarele argumente:

În ceea ce priveşte recursul declarat de recurentul-reclamant, instanţa supremă constată că art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este invocat formal deoarece recurentul-reclamant îşi exprimă nemulţumirea faţă de modul în care instanţa de apel a stabilit situaţia de fapt şi cuantumul daunelor morale.

Criticile formulate de recurentul-reclamant referitoare la stabilirea cuantumului daunelor morale cu încălcarea prevederilor art. 50 pct. 1 lit. f) din Norma ASF nr. 23/2014, ale art. 1391 alin. (1) şi art. 1385 alin. (1) şi (2) C. civ. nu pot fi analizate din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. deoarece se invocă situaţia de fapt, prezentându-se pe larg consecinţele accidentului asupra vieţii recurentului-reclamant, şi se cere instanţei de recurs să reanalizeze aceste susţineri. În acest fel, se ignoră caracterul extraordinar al căii de atac a recursului, în cadrul căruia nu se poate rejudeca fondul şi se pot analiza exclusiv aspecte de nelegalitate, nu şi cele de netemeinicie.

Cu privire la recursul formulat de recurentul-intervenient pârât, Înalta Curte reţine că partea invocă în mod formal incidenţa pct. 4 şi 6 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ., fără a se dezvolta critici concrete pe aceste aspecte. Susţinerile referitoare la încălcarea dreptului la apărare, cu trimitere la dispoziţii din C. proc. civ., nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege întrucât partea nu critică în mod real încălcarea dispoziţiilor procedurale invocate, ci îşi exprimă nemulţumirea faţă de modul în care instanţele devolutive s-au pronunţat asupra administrării probelor. Nici motivul de nelegalitate statuat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este incident deoarece recurentul-intervenient nu indică norma materială încălcată sau aplicată greşit, ci redă aspecte de fapt pe care, în opinia sa, instanţa de apel ar fi trebuit să le aibă în vedere la soluţionarea cauzei.

Faţă de cele de mai sus, instanţa supremă reţine că recurenţii nu şi-au respectat obligaţia impusă de lege de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în acest caz intervenind sancţiunea nulităţii căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va da eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi, în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, va anula recursurile declarate de recurentul-reclamant A. şi de recurentul-intervenient pârât B. împotriva deciziei civile nr. 2034A/2019 din 4 decembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursurile declarate de recurentul-reclamant A. şi de recurentul-intervenient pârât B. împotriva deciziei civile nr. 2034A/2019 din 4 decembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 mai 2021.