RCA insurance compensation claim: appeal annulled as unfiled due to non-payment of judicial stamp duty, allowing lower appellate dismissal to stand.

Şedinţa publică din data de 12 mai 2021

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vişeu de Sus la 12 februarie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. în nume propriu şi în reprezentarea minorilor B. şi A., în contradictoriu cu pârâta C. S.A., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata către reclamantul A. a sumei de 150.000 euro în echivalent RON, calculat la cursul de referinţă BNR din ziua plăţii, cu titlu de despăgubire RCA, rezultată în urma accidentului de circulaţie produs în Italia la 25 mai 2014 în care a fost implicat autoturismul x, înmatriculat cu nr. x; obligarea pârâtei la plata către reclamantul A., în numele minorului A., a sumei de 25.000 euro, şi în numele minorei B. a sumei de 25.000 euro, în echivalent RON calculat la cursul de referinţă BNR din ziua plăţii, cu titlu despăgubire RCA rezultată în urma aceluiaşi accident; obligarea pârâtei la plata către reclamantul A. a penalităţilor în cuantum de 0,2 % pe zi de întârziere, începând cu 25 iunie 2014 şi până la plata efectivă, pentru întreaga sumă solicitată, respectiv 200.000 euro, în temeiul art. 38 din Norma ASF nr. 23/2014; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1680 din 15 septembrie 2016, Judecătoria Vişeu de Sus a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionarea a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureş.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Maramureş, secţia I civilă sub nr. x/2016*.

Prin sentinţa civilă nr. 1135 din 3 noiembrie 2016, Tribunalul Maramureş, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei I Civilă şi a trimis cauza spre soluţionare secţiei a II-a Civile.

Prin sentinţa civilă nr. 2726 din 25 octombrie 2017, Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., în nume propriu şi ca reprezentant legal al minorilor A. şi B., şi, în consecinţă a obligat pe pârâtă să plătească reclamantului A. suma de 10.000 euro reprezentând daune morale şi câte 5.000 euro cu acelaşi titlu, pentru minorii A. şi B., echivalent în RON calculat la cursul BNR din ziua plăţii, cu penalităţi de 0,2% pe fiecare zi de întârziere, începând cu 12 noiembrie 2014 şi până la plata efectivă a despăgubirilor. A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 4.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâta C. S.A. şi reclamantul A. în nume propriu şi în reprezentarea minorilor B. şi A..

Prin decizia civilă nr. 130 din 6 martie 2018, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă C. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 2726 din 25 octombrie 2017 a Tribunalului Maramureş pe care a anulat-o în tot în sensul că a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă şi a respins apelul declarat de apelantul-reclamant A. în nume propriu şi în reprezentarea minorilor B. şi A. ca fiind rămas fără obiect.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2016.

Prin încheierea din 28 ianuarie 2019, Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei a II-a Civile, de contencios administrativ şi fiscal, invocată de către reclamantul A. şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta C. S.A., cu intervenienta forţată D. şi Primăria Oraşului Borşa - Autoritatea Tutelară, având ca obiect pretenţii din asigurări, în favoarea secţiei I Civile a Tribunalului Maramureş.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Maramureş, secţia I civilă sub nr. x/2016.

Prin sentinţa civilă nr. 228 din 14 martie 2019 Tribunalul Maramureş, secţia I civilă a admis excepţia de necompetenţă materială procesuală a secţiei I Civilă, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de către reclamantul A. în nume propriu şi în reprezentarea minorilor B. şi A., în favoarea secţiei a II-a Civile, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Maramureş, a constatat ivirea conflictului negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecării cauzei şi a înaintat dosarul Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Prin sentinţa civilă nr. 90/F/CC/2019 din 2 mai 2019, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a stabilit competenţa de soluţionare cauzei în favoarea secţiei a II-a Civile, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Maramureş.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2016*.

Prin sentinţa civilă nr. 986 din 9 iulie 2019, Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamantul A., în nume propriu şi ca reprezentant legal al minorilor A. şi B. împotriva pârâtei C. S.A. şi în contradictoriu cu Primăria Oraşului Borşa - Autoritatea Tutelară şi cu intervenientul forţat D. şi a obligat pârâta să plătească reclamantului A. suma de 10.000 euro reprezentând daune morale şi câte 5.000 euro cu acelaşi titlu, pentru minorii A. şi B., echivalent în RON calculat la cursul BNR din ziua plăţii, cu penalităţi de 0,2% pe fiecare zi de întârziere, începând cu 12 noiembrie 2014 şi până la plata efectivă a despăgubirilor. A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 4.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâta C. S.A. şi reclamantul A. în nume propriu şi în reprezentarea minorilor B. şi A..

Prin decizia civilă nr. 733/2019 din 6 decembrie 2019, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanţii-reclamanţi A., în nume propriu şi în reprezentarea minorei B. şi A., a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă C. S.A., a schimbat în tot sentinţa apelată şi a respins cererea de chemare în judecată, a obligat apelanţii-reclamanţi în solidar la plata sumei de 4.440,52 RON cu titlu de cheltuieli de judecată ocazionate în apel în favoarea apelantei C. S.A.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs A. şi A. în nume propriu şi în reprezentarea minorei B., solicitând admiterea căii de atac formulate şi casarea hotărârii atacate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Recurenţii arată că în mod greşit instanţa de apel, a admis apelul declarat de către apelanta-intimată C. S.A., reţinând că în cauză este aplicabilă legea italiană, respingând ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi în temeiul legii române.

Astfel, consideră recurenţii că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a legii în timp, respectiv a normelor de drept material.

Recurenţii susţin că, deşi instanţa de apel a reţinut dispoziţiile art. 49 din Legea nr. 136/1995, a omis faptul că în baza legii italiene se stabilesc doar despăgubirile şi nu întregul cadru procesual. Recurenţii apreciază că, în condiţiile în care asigurătorul RCA nu a soluţionat cererea de despăgubire, nu a stabilit nici dreptul la despăgubiri a persoanelor vătămate prin accident, nici cuantumul acestora, nu a admis în tot sau în parte şi nici nu a respins cererea de despăgubire, la împlinirea termenului legea italiană nu mai are nici o aplicabilitate în cauză, sancţiunile aplicate de aceasta neputând fi aplicate în România unui asigurător RCA român, fiind în situaţia neîndeplinirii de către asigurător a obligaţiei de a face.

Prin urmare, recurenţii susţin că nu se poate invoca şi aplica legea italiană într-o cauză care nu mai este vorba despre despăgubiri în baza unei poliţe RCA, ci despre neîndeplinirea obligaţiei de a soluţiona cererea de despăgubire într-un termen rezonabil, asa cum şi legea italiană şi legea română o impun.

Mai arată recurenţii şi faptul că instanţa de apel a constatat că nu poate fi reţinută culpa conducătorului auto chemat în calitate de intervenient în prezentul litigiu, însă acesta a fost introdus în cauză în urma hotărârii instanţei de apel din primul ciclu procesual, devenind intervenient doar în rejudecare în faţa instanţei de fond, chiar dacă nu era cazul având în vedere obiectul cauzei şi natura pretenţiilor.

Totodată, recurenţii consideră că instanţa de apel a încălcat regulile de procedură privitoare la judecata apelului, respingându-l ca nefondat fără a analiza motivele invocate de autorii căii de atac.

Mai arată recurenţii şi că instanţa de apel nu a analizat faptul că intimata-pârâta a soluţionat în legătură cu acelaşi accident cererea formulată de proprietarul autoturismului, numitul E., proprietarul autoturismului MM - 08 - KRY, în termenul legal, cerere admisă, iar acesta a fost despăgubit pentru daune materiale, nefiind în autoturism la momentul producerii accidentului.

Recurenţii-reclamanţi şi-au întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Intimata Primăria Oraşului Borşa a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

Intimata-pârâtă C. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Pe baza cererii de recurs şi a întâmpinărilor depuse, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reţinut că recursul declarat în cauză este admisibil.

Prin încheierea din 18 noiembrie 2020 s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Prin încheierea din 27 ianuarie 2021 s-a reţinut, în esenţă, că obiectul acţiunii este evaluabil în bani, iar recurenţii datorează o taxă judiciară de timbru calculată conform art. 3 coroborat cu art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, respectiv 100 de RON pentru invocarea art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., 6.581,50 RON pentru invocarea pct. 8 al aceluiaşi articol şi 16.620,33 RON aferent penalităţilor solicitate şi s-a acordat termen la 17 martie 2021, în complet de filtru, pentru a da posibilitatea recurenţilor să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 23.301,83 RON.

La termenul de la 17 martie 2021 cauza a fost amânată în vederea soluţionării definitive a cererii de ajutor public judiciar, formulate de recurenţi, acordându-se termen la 12 mai 2021, în complet de filtru.

Examinând cu prioritate aspectele legate de timbrarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în complet de filtru, reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, recurentul-reclamant A. în nume propriu şi în reprezentarea minorilor B. şi A. a solicitat obligarea intimatei-pârâte C. S.A. la plata sumei de 200.000 de euro, reprezentând daune morale, şi la plata penalităţilor în cuantum de 2.963.565,02 RON (calculate la valoarea de 0,2% pe zi de întârziere pentru perioada cuprinsă între 12 noiembrie 2014 - 19 august 2019), astfel cum au fost indicate de recurent în apel.

Prin decizia recurată, Curtea de Apel Cluj, secţia a-II-a civilă a admis apelul declarat de intimată, a schimbat în tot sentinţa apelată şi a respins cererea de chemare în judecată, iar din modul în care au formulat calea de atac, rezultă că recurenţii au avut în vedere obţinerea despăgubirii astfel cum a fost arătată în acţiune.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ., iar conform dispoziţiilor art. 24 alin. (2) teza I coroborate cu cele ale art. 3 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013, în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON.

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menţionat, taxele fiind datorate atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice, iar conform art. 32 şi art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege, fiind datorate atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile legii.

Înalta Curte constată că recurenţilor-reclamanţi li s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 23.301,83 RON prin adresa emisă la 28 ianuarie 2021, că cererea de ajutor public judiciar formulată de recurenţi a fost respinsă prin încheierea din 17 martie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2016, şi că aceştia nu au formulat cerere de reexaminare.

Pentru aceste considerente şi văzând că până la data soluţionării căii de atac formulate, recurenţii-reclamanţi nu şi-au îndeplinit obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dând eficienţă prevederilor art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, va anula, ca netimbrat, recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi A. în nume propriu şi în reprezentarea minorei B. împotriva deciziei civile nr. 733/2019 din 6 decembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi A. în nume propriu şi în reprezentarea MINOREI B. împotriva deciziei civile nr. 733/2019 din 6 decembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 mai 2021.