Jurisdictional conflict resolved in favor of Sebeș First Instance Court for challenge to enforcement, applying Art. 651 C.P.C. and Decizia nr. 20/2021.

Şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2022

Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată la 28 mai 2021 pe rolul Judecătoriei Sebeş, contestatorul A. a formulat contestaţie la executare împotriva actelor de executare silită întocmite în dosarul execuţional nr. x/2018 al Biroul executorului judecătoresc B..

II. Hotărârea Judecătoriei Sebeş:

Prin sentinţa nr. 678 din 14 septembrie 2021, Judecătoria Sebeş a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că executarea silită a pornit la 29 noiembrie 2018, iar debitorul A. are, începând cu 2 aprilie 2018, domiciliul în Oradea, conform înregistrărilor existente în baza de date a Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, considerent pentru care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

III. Hotărârea Judecătoriei Oradea:

Învestită prin declinare, Judecătoria Oradea a pronunţat sentinţa civilă nr. 5887 din 2 noiembrie 2021, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Sebeş şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În motivare, instanţa a reţinut că în speţă executarea silită a fost încuviinţată de către Judecătoria Sebeş prin încheierea nr. 1728/CC/2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018, astfel că aceasta este instanţa de executare, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 20/2021 de soluţionare a recursului în interesul legii.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin contestaţia la executare ce face obiectul dosarului în care s-a ivit conflictul de competenţă, contestatorul A. a arătat că înţelege să conteste actele de executare silită întocmite în dosarul execuţional nr. x/2018 al Biroul executorului judecătoresc B..

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale, aşa cum în mod corect au reţinut cele două instanţe aflate în conflict, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) şi (3) din acelaşi act normativ.

Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar conform art. 714 alin. (1) din acelaşi act normativ, contestaţia se introduce la instanţa de executare.

Instanţa de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare (momentul la care a fost înregistrată cererea privind executarea silită la biroul executorului judecătoresc), domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

În conformitate cu alin. (3) al aceluiaşi text de lege, instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, s-a stabilit că: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

În speţă, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sebeş, Biroul executorului judecătoresc C. a solicitat instanţei încuviinţarea executării silite în dosarul execuţional nr. x/2018, având ca obiect cererea de executare silită formulată de creditoarea D. împotriva debitorului A..

Prin încheierea nr. 1728/CC din 29 noiembrie 2018 pronunţată de Judecătoria Sebeş în dosarul nr. x/2018, s-a admis cererea formulată de petentul Biroul executorului judecătoresc C., fiind încuviinţată executarea silită a debitorului A..

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată în recurs în interesul legii s-a statuat că "încă din momentul încuviinţării executării silite (care reprezintă condiţia esenţială a demarării efective a procedurii execuţionale) este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel."

Cum în speţă cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea nr. 1728/CC din 29 noiembrie 2018 pronunţată de Judecătoria Sebeş, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare urmează a se stabili în favoarea judecătoriei care a încuviinţat cererea de executare silită, anume Judecătoria Sebeş, ca instanţă de executare.

Câtă vreme nu există o situaţie de excepţie cu privire la care legea să prevadă competenţa altei instanţe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., reţinând decizia pronunţată în procedura de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte constată că Judecătoria Sebeş este instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare dedusă judecăţii.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sebeş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sebeş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 ianuarie 2022.