Execution challenge in enforcement file assigned to Iași court as enforcement-authorized jurisdiction prevails over Bucharest Sector 5.

Şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2022

Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată la 7 ianuarie 2021 pe rolul Judecătoriei Sector 5 Bucureşti sub nr. x/2021, contestatorul Ministerul Justiţiei, în contradictoriu cu intimaţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S. şi T. solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care să dispună anularea executării silite şi a tuturor actelor de executare în dosarele de executare cu numerele 809, 810, 811, 812, 813, 814, 815, 816, 817, 818, 819, 820, 821, 822, 824, 825, 826, 827, 831, 833/E/2019 ale BEJ U., inclusiv anularea încheierilor de încuviinţare a executării, suspendarea executării silite, cu cheltuieli de judecată.

La termenul din 7 aprilie 2021, instanţa a respins ca neîntemeiată cererea de conexare, a unit cu fondul cauzei excepţia prescripţiei dreptului de a cerere executarea silită şi a dispus disjungerea şi formarea a câte unui nou dosar având ca obiect contestaţie la executare pentru fiecare dosar de executare indicat în contestaţia la executare, sens în care s-a format dosarul sub nr. x/2021, având ca obiect contestaţia la executare formulată în contradictoriu cu intimata J. - cauză în care s-a ivit prezentul conflict de competenţă.

La termenul din 16 iunie 2021 acordat în dosarul nr. x/2021 - nou format ca urmare a disjungerii contestaţiei la executare, instanţa a invocat excepţia de necompetenţă teritorială şi a pronunţat sentinţa de declinare a competenţei.

II. Hotărârea Judecătoriei Sector 5 Bucureşti:

Prin sentinţa civilă nr. 5347 din 16 iunie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că prin încheierea nr. 2325/CS din 27 februarie 2020 pronunţată de Judecătoria Iaşi, a fost încuviinţată executarea silită cu privire la mai mulţi debitori, respectiv Ministerul Justiţiei, Tribunalul Suceava şi Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava.

În conformitate cu dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., raportat la pluralitatea de debitori din cuprinsul cererii de încuviinţare a executării silite, a fost aleasă ca instanţă de executare Judecătoria Suceava, aceasta fiind instanţa de la sediul debitorului Tribunalul Suceava. Urmare a aplicării art. 127 C. proc. civ., competenţa instanţei de executare iniţial conferită prin sesizarea Judecătoriei Suceava a fost legal transmisă Judecătoriei Iaşi, instanţă aflată în circumscripţia curţii de apel învecinată Curţii de Apel Suceava, fiind stabilită această instanţă pentru soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite.

Ori, fiind stabilită deja instanţa de executare, orice altă chestiune care priveşte executarea silită încuviinţată, contestaţia la executare precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, se soluţionează de instanţa de executare conform art. 651 alin. (3) C. proc. civ., în cauză, instanţa de executare fiind Judecătoria Iaşi.

Reţinând că instanţa legal sesizată cu cererea de încuviinţare a executării silite devine instanţa de executare şi rămâne instanţă de executare până când executarea silită încuviinţată de aceasta se încheie definitiv în vreuna dintre formele prevăzute de lege, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

III. Hotărârea Judecătoriei Iaşi:

Învestită prin declinare, Judecătoria Iaşi a pronunţat sentinţa civilă nr. 11790 din 10 noiembrie 2021, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În motivare, instanţa a reţinut că primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate şi au putut pune concluzii în dosarul nr. x/2021 a fost 7 aprilie 2021, termen la care instanţa a soluţionat excepţii, a luat măsura administrativă de disjungere a dosarelor şi de formare a unui nou dosar de instanţă pentru fiecare dosar de executare aferent. Or, excepţia de necompetenţă teritorială a fost invocată la termenul din data de 16 iunie 2021 în dosarul nr. x/2021 - nou format ca urmare a disjungerii contestaţiei la executare.

Cum din cuprinsul încheierii din 7 aprilie 2021 lipseşte menţiunea privitoare la competenţă, conform art. 131 alin. (1) C. proc. civ., se consolidează competenţa în favoarea instanţei învestite cu privire la toate capetele de cerere disjunse.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin contestaţia la executare ce face obiectul dosarului nr. x/2021, contestatorul Ministerul Justiţiei a arătat că înţelege să conteste actele de executare silită încheiate în 19 dosare de executare de Biroul executorului judecătoresc U., privind cererea creditoarei J..

Urmare a măsurii disjungerii dispuse de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti la 7 aprilie 2021, s-a format dosarul nr. x/2021 având ca obiect contestaţie la executare împotriva actelor de executare din dosarul de executare x/2019

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) şi (3) din acelaşi act normativ.

Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar conform art. 714 alin. (1) din acelaşi act normativ, contestaţia se introduce la instanţa de executare.

Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi Judecătoria Iaşi şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a litigiului, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de interpretarea dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul cărora se stabileşte instanţa competentă teritorial a soluţiona pricina, respectiva a dispoziţiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., ce instituie momentul limită până la care poate fi invocată necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică.

Instanţa de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

În conformitate cu alin. (3) al aceluiaşi text de lege, instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, s-a stabilit că: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

În speţă, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi, Biroul executorului judecătoresc U. a solicitat instanţei încuviinţarea executării silite în dosarul execuţional nr. x/2019, având ca obiect cererea de executare silită formulată de creditoarea J. împotriva debitorilor Tribunalul Suceava, Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava şi Ministerul Justiţiei.

Prin încheierea nr. 2325/CS din 27 februarie 2020 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. x/2019, s-a admis cererea formulată de petentul Biroul executorului judecătoresc U., fiind încuviinţată executarea silită a debitorilor Tribunalul Suceava, Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava şi Ministerul Justiţiei până la realizarea dreptului creditoarei J..

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată în recurs în interesul legii s-a statuat că "încă din momentul încuviinţării executării silite (care reprezintă condiţia esenţială a demarării efective a procedurii execuţionale) este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel."

Cum în speţă cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea nr. 2325/CS din 27 februarie 2020 pronunţată de Judecătoria Iaşi, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare urmează a se stabili în favoarea judecătoriei care a încuviinţat cererea de executare silită, anume Judecătoria Iaşi, ca instanţă de executare.

Câtă vreme nu există o situaţie de excepţie cu privire la care legea să prevadă competenţa altei instanţe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., reţinând decizia pronunţată în procedura de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte constată că Judecătoria Iaşi este instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare dedusă judecăţii.

În ceea ce priveşte împrejurarea că excepţia de necompetenţă teritorială a fost invocată de către Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti la al doilea termen de judecată, din 16 iunie 2021, se reţine că acesta este primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate în faţa primei instanţe şi puteau pune concluzii.

Conform dispoziţiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., "Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii."

La primul termen de judecată (7 aprilie 2021), Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a dispus disjungerea şi formarea a câte un dosar nou având ca obiect contestaţie la executare, pentru fiecare dosar de executare indicat, cu termen de judecată acordat la 16 iunie 2021. Prin urmare, chiar dacă părţile au fost legal citate, nu se poate considera că puteau pune concluzii asupra excepţiei necompetenţei la primul termen la care au fost legal citate în faţa primei instanţe, având în vedere că instanţa a dispus măsura disjungerii şi formarea a câte un dosar nou având ca obiect contestaţie la executare pentru fiecare dosar de executare indicat, fiind necesară amânarea cauzei în acest scop.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 ianuarie 2022.