Competence for approval of real estate enforcement: debtor's domicile prevails over property location

Şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2022

Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea la 25 octombrie 2021, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat instanţei încuviinţarea executării silite imobiliare cu privire la imobilul situat în Bucureşti, str. x, în temeiul titlului executoriu constând în contractul de ipotecă autentificat sub nr. x/03.10.2017, privind pe creditoarea B. S.A. - Sucursala Râmnicu Vâlcea şi pe debitorii C. şi D..

În drept, a invocat dispoziţiile art. 665 şi art. 666 din C. proc. civ.

II. Hotărârea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea:

Prin încheierea civilă nr. 4845 din 28 octombrie 2021, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că, în ceea ce priveşte executarea silită imobiliară, dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. trebuie corelate cu art. 819 C. proc. civ. - text de lege ce prevede că cererea de urmărire se va adresa unui executor judecătoresc din raza curţii de apel unde se află imobilul urmărit, normă specială care stabileşte o competenţă teritorială absolută, derogatorie de la art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Având în vedere că prin cererea de încuviinţare a executării silite s-a solicitat încuviinţarea executării silite imobiliare cu privire la imobilul situat în Bucureşti, faţă de dispoziţiile art. 819 C. proc. civ., Judecătoria Râmnicu Vâlcea a concluzionat că aparţine competenţa instanţei de executare în circumscripţia căreia se află imobilul, respectiv Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

III. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti:

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a pronunţat sentinţa civilă nr. 12047 din 26 noiembrie 2021 prin care a admis necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În considerentele hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut că, în ceea ce priveşte executarea silită imobiliară, dispoziţiile speciale cu privire la competenţa executorului judecătoresc nu pot fi aplicabile, prin analogie, şi modalităţii de stabilire a competenţei instanţei de executare.

În cauză, cum debitorii au domiciliul în Râmnicu Vâlcea, în aplicarea dispoziţiilor art. 651 C. proc. civ., instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, a constatat ivirea conflictului negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul dosarului în care s-a ivit conflictul de competenţă îl constituie cererea de încuviinţare a executării silite imobiliare formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc A., în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de ipotecă autentificat sub nr. x/03.10.2017, privind pe creditoarea B. S.A. - Sucursala Râmnicu Vâlcea şi pe debitorii C. şi D..

Actele care formează obiectul cererii de încuviinţare vizează o executare silită în modalitatea urmăririi silite imobiliare asupra imobilului situat în Bucureşti.

Competenţa materială şi teritorială în soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite este reglementată prin norma de ordine publică cuprinsă în art. 651 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Prin urmare, ca regulă generală, instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În cazul urmăririi silite imobiliare nu prezintă relevanţă locul situării imobilului, întrucât dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. au fost modificate prin Legea nr. 138/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial nr. 753/16.10.2014.

Spre deosebire de varianta iniţială a C. proc. civ., reglementarea actuală nu mai cunoaşte o derogare de la regula prevăzută de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. în cazul urmăririi silite imobiliare. Dacă în reglementarea iniţială a C. proc. civ., anterior modificării intervenite prin Legea nr. 138/2014, competenţa instanţei de executare era prevăzută după reguli diferite, fiind consacrată, în cazul urmăririi silite imobiliare, soluţia legislativă a competenţei instanţei locului situării bunului imobil, în actuala reglementare, competenţa instanţei de executare se determină după regula stabilită la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., indiferent de modalitatea de executare ce va fi urmată.

Locul situării imobilului interesează doar în ceea ce priveşte competenţa executorului judecătoresc, iar nu a instanţei de executare. Astfel, art. 819 alin. (1) C. proc. civ. stabileşte:

"(1) Urmărirea silită imobiliară este de competenţa executorului judecătoresc din circumscripţia curţii de apel unde se află imobilul aparţinând debitorului sau unei terţe persoane, dacă se urmăreşte un imobil ipotecat ajuns în mâinile acesteia."

Prin urmare, chiar dacă se intenţionează declanşarea unei urmăriri imobiliare sau a unei executări silite directe imobiliare, executorul competent se va adresa cu cererea de încuviinţare a executării silite instanţei de executare în circumscripţia căreia se află domiciliul sau, după caz, sediul debitorului la momentul sesizării organului de executare, potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

De altfel, este de amintit, în context, şi faptul că art. 650 alin. (1) C. proc. civ. (în forma anterioară cererii de executare silită în discuţie) a fost declarat neconstituţional prin decizia Curţii Constituţionale nr. 348/2014. Instanţa de contencios constituţional a repudiat criteriul subiectiv (în funcţie de biroul executorului judecătoresc) în stabilirea competenţei teritoriale a instanţei de executare, iar ulterior, legiuitorul a optat pentru o soluţie clară şi previzibilă, în funcţie de domiciliul/sediul debitorului.

Împrejurarea că, în speţă, obiect al executării silite îl constituie un imobil nu are relevanţă în determinarea instanţei de executare, ci, din perspectiva art. 652 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., determină doar faptul că acest titlu executoriu va fi executat de un executor judecătoresc din circumscripţia curţii de apel unde se află imobilul.

Ca atare, constatând că domiciliul debitorilor C. şi D. este în Râmnicu Vâlcea, judeţul Vâlcea, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect "încuviinţare executare silită" urmează a se stabili în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripţie se află domiciliul debitorilor.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 ianuarie 2022.