Procedural delay challenge for late drafting of appellate decision: validity of statutory extension under Art. 426(5) CPC in barring Art. 522 objection.

Şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2022

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Contestaţia privind tergiversarea procesului:

Prin cererea înregistrată la 18 noiembrie 2021 în dosarul civil nr. x/2019 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanţii A. şi B. au formulat contestaţie privind tergiversarea procesului, solicitând să se constate încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil. Au solicitat, de asemenea, respectiv redactarea şi comunicarea de îndată a hotărârii pronunţate în cauză.

În motivarea cererii, contestatorii au arătat că de la data pronunţării hotărârii (15 octombrie 2021) şi până la momentul formulării contestaţiei privind tergiversarea procesului (18 noiembrie 2021) au trecut mai mult de 30 de zile, fără ca părţile să primească motivarea hotărârii. Or, conform dispoziţiilor art. 426 alin. (5) C. proc. civ., "hotărârea se redactează şi semnează în termen de cel mult 30 de zile de la pronunţare, urmând ca, în cazuri temeinic motivate, acest termen să fie prelungit cu câte 30 de zile, de cel mult două ori".

De asemenea, potrivit art. 6 alin. (1) C. proc. civ., "orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen optim şi previzibil, de către o instanţă independentă" iar "în acest scop, instanţa este datoare să dispună toate măsurile permise de lege şi să asigure celeritatea judecăţii".

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 522 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.

Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti:

Prin încheierea din 22 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă contestaţia privind tergiversarea procesului formulată de contestatorii A. şi B..

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că prin rezoluţia din 22 noiembrie 2021, termenul de redactare a deciziei civile nr. 1371/2021 a fost prelungit cu 30 de zile, în conformitate cu prevederile art. 426 alin. (5) din C. proc. civ., din cauza volumului mare de activitate. Prin urmare, contestaţia a fost respinsă ca neîntemeiată.

Plângerea împotriva contestaţiei privind tergiversarea procesului:

Împotriva încheierii din 22 noiembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, contestatorii A. şi B. au formulat plângere, înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub dosar nr. x/2019, fiind repartizată aleatoriu spre soluţionare completului nr. 5.

Plângerea a fost semnată, legal timbrată şi a fost formulată în termen de legal.

S-a susţinut că instanţa a soluţionat contestaţia în mod greşit, având în vedere că hotărârea a fost pronunţată la 15 octombrie 2021, iar termenul de redactare s-ar fi împlinit la 15 noiembrie 2021. Or, instanţa a dispus la 22 noiembrie 2021 prelungirea termenului de redactare cu 30 de zile, aşadar după împlinirea termenului de 30 de zile şi după înregistrarea contestaţiei privind tergiversarea procesului.

Apreciază că însăşi instanţa de judecată cauzează o amânare nejustificată şi nu dispune măsurile necesare pentru asigurarea soluţionării procesului într-un termen rezonabil, considerente pentru care solicită admiterea plângerii, anularea încheierii din 22 noiembrie 2021 şi, pe cale de consecinţă, obligarea instanţei care a pronunţat decizia civilă nr. 1371 din 15 octombrie 2021 la redactarea şi comunicarea de îndată a hotărârii.

Examinând încheierea atacată, în raport de motivele formulate şi de dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată următoarele:

Raţiunea reglementării contestaţiei la tergiversarea procesului a fost aceea de a asigura dreptul părţii la o procedură echitabilă, eficientă, desfăşurată cu celeritate, prin sancţionarea conduitelor procesuale care se îndepărtează de la aceste rigori.

Art. 522 C. proc. civ. reglementează posibilitatea formulării de către oricare din părţi, precum şi de către procurorul care participă la şedinţă, a contestaţiei prin care, invocându-se încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să se solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată.

La alin. (2) al articolului anterior menţionat sunt prevăzute cazurile în care poate fi formulată contestaţia, motivele vizând atât culpa instanţei, cât şi atitudinea ei faţă de neglijenţa sau abuzul părţilor, a altor participanţi în proces ori a terţilor propriu-zişi, care aveau obligaţii legale sau judiciare.

Ceea ce caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 C. proc. civ. este pasivitatea instanţei de judecată care are mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare şi nu le foloseşte sau, mai grav, nesocoteşte ea însăşi dispoziţiile legale care-i impun o anumită conduită.

Contestaţia la tergiversarea procesului nu trebuie însă privită ca o posibilitate de sancţionare a judecătorului/judecătorilor învestit/învestiţi cu soluţionarea cauzei, ci ca un remediu oferit de normele de procedură, care are aplicabilitate în situaţiile în care chiar instanţa cauzează amânarea nejustificată sau nu dispune măsurile necesare pentru asigurarea soluţionării procesului într-un termen rezonabil.

Examinând modul de soluţionare a contestaţiei privind tergiversarea procesului, Înalta Curte constată că în mod corect Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că nu este incidentă în speţă ipoteza reglementată de art. 522 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., pe care se întemeiază contestaţia, dat fiind faptul că termenul de 30 de zile de la pronunţare, prevăzut pentru redactarea deciziei civile nr. 1371 din 15 octombrie 2021 (termen ce expira la 15 noiembrie 2021), fusese prelungit (o singură dată) cu 30 de zile din cauza volumului mare de activitate.

Măsura a fost dispusă în conformitate cu prevederile art. 426 alin. (5) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 40 din Legea nr. 310/2018 - în cazuri temeinic motivate, acest termen poate fi prelungit cu câte 30 de zile, de cel mult două ori.

Principiul fundamental al procesului civil privind dreptul la un proces echitabil, în termen optim şi previzibil, prevăzut de art. 6 C. proc. civ., nu poate înlătura un alt principiu fundamental, cel al bunei-credinţe, ce presupune că drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credinţă, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.

Din verificările efectuate în sistemul informatic Ecris, reiese că decizia nr. 1371 din 15 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a fost redactată la 9 ianuarie 2022. În acest context juridic, nu se poate reţine incidenţa ipotezei prevăzute de art. 522 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.

Prin urmare, se constată că susţinerile petenţilor sunt nefondate şi nu pot fi primite, Curtea de Apel Bucureşti respingând în mod corect contestaţia formulată de contestatorii A. şi B..

Pentru considerentele expuse, plângerea împotriva încheierii din 22 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge plângerea împotriva încheierii din 22 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, formulată de petenţii A. şi B..

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 ianuarie 2022.