Territorial competence for execution authorization: default to debtor’s domicile where third-party debtors are unproven

Şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2022

Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată la 13 septembrie 2021 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, petentul A. a solicitat instanţei încuviinţarea executării silite pornite în dosarul execuţional nr. x/2013, ca urmare a cererii formulate de creditorul B. S.A. împotriva debitoarei C., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/15.06.2007.

II. Hotărârea Judecătoriei Cluj-Napoca:

Prin încheierea civilă nr. 9928/CC din 17 septembrie 2021, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că revine instanţei în raza căreia se află domiciliul debitorului competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite, unde se prezumă că se află şi bunurile debitorului, asupra cărora urmează a se efectua executarea silită.

Având în vedere că debitoarea C. avea la data declanşării executării silite domiciliul în Bucureşti, instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 Bucureşti.

III. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti:

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a pronunţat sentinţa civilă nr. 10540 din 14 octombrie 2021 prin care a admis necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În considerentele hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut că potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ. 1865, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, înafara cazurilor în care legea dispune altfel.

Având în vedere că executarea silită "se dorea a se efectua pe raza Judecătoriei Cluj-Napoca, petentul sesizând respectiva instanţă cu cererea de încuviinţare a executării silite", instanţa a concluzionat că revine acestei instanţe competenţa de soluţionare a cererii, iar nu Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - "instanţă care nu se poate pronunţa asupra temeiniciei unei cereri ce nu i-a fost adresată."

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

În raport de momentul declanşării procedurii executării silite, respectiv 27 septembrie 2012 - data la care a fost depusă cererea de executare silită la Biroul executorului judecătoresc, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865, aceasta fiind legea în vigoare la data formulării cererii de încuviinţare a executări silite.

Obiectul dosarului în care s-a ivit conflictul de competenţă îl constituie cererea de încuviinţare a executării silite formulată de petentul A., la cererea creditoarei B. S.A., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/15.06.2007.

În cuprinsul cererii de încuviinţare, s-a indicat în mod expres că se solicită încuviinţarea executării silite prin poprirea disponibilităţilor băneşti ale debitoarei C. în mâinile terţilor popriţi cu sediul în circumscripţia Judecătoriei Cluj-Napoca, fără a se arăta care sunt în concret terţii popriţi (cerere de încuviinţare aflată la dosarul acestei judecătorii).

Art. 3731 alin. (1) C. proc. civ. stabileşte competenţa instanţei de executare în soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite. Noţiunea de "instanţă de executare" este definită de dispoziţiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., care statuează că aceasta este "judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor când legea dispune altfel."

Rezultă că locul executării silite este criteriul stabilit de lege în determinarea instanţei de executare, ca instanţă căreia îi revine competenţa teritorială de soluţionare a cererilor de încuviinţare a executării. Or, acest criteriu are în vedere locul unde se realizează în mod efectiv executarea.

În condiţiile în care nu s-a probat existenţa vreunui terţ poprit în raza Judecătoriei Cluj-Napoca, simpla menţionare în cererea de încuviinţare a executării silite a faptului că se intenţionează executarea silită în această modalitate nu este suficientă pentru atragerea competenţei judecătoriei învestite de către executorul judecătoresc, cât timp nu au fost indicaţi în mod expres care ar fi terţii popriţi.

În procedura executării silite, locul executării este acela unde se află bunurile supuse urmăririi. Or, în speţă, în absenţa indicării de către creditor a locului unde se află bunurile debitorului asupra cărora se va face executarea silită, acesta se prezumă a fi cel de la domiciliul debitorului. Domiciliul debitoarei C., indicat prin cererea de încuviinţare a executării, este în Bucureşti.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 ianuarie 2022.