Revision of res judicata violation: requirement of prior non-involution of authority of res judicata exception bars re-litigation of contradictory judgments

Şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2022

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată la 3 aprilie 2018 pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti sub nr. x/2018, contestatorul A., în contradictoriu cu intimaţii Primăria Sector 6 Bucureşti şi BEJ B., a formulat contestaţie la executare, solicitând anularea executării silite începute de BEJ B. în dosarul de executare nr. 540/2017.

2. Hotărârea pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti:

Prin sentinţa civilă nr. 4267 din 7 iunie 2018, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului BEJ B. şi a respins contestaţia în anulare ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins contestaţia în anulare formulată în contradictoriu cu intimata Primăria Sectorului 6 Bucureşti, ca neîntemeiată.

A obligat pe contestator la plata către BEJ B. a sumei de 72 RON, reprezentând cheltuieli ocazionate de comunicarea dosarului de executare silită.

3. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Bucureşti:

Prin decizia civilă nr. 74A din 15 ianuarie 2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost respins apelul declarat de apelantul-contestator A. împotriva sentinţei civile nr. 4267 din 7 iunie 2018 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.

4. Cererea de revizuire:

Împotriva deciziei civile nr. 74A din 15 ianuarie 2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, contestatorul A. a formulat la 3 aprilie 2019 cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă sub dosar nr. x/2019.

În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1, pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ.

Prin încheierea din 2 septembrie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a dispus disjungerea motivul de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ. şi formarea unui nou dosar cu nr. x/2019

Hotărârea de declinare:

Prin decizia civilă nr. 2273 A din 2 septembrie 2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2019, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale, fiind declinată competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuentul A. în contradictoriu cu intimata Primăria Sectorului 6 Bucureşti, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

5. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti:

Prin decizia nr. 491 A din 18 iunie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 74A din 15 ianuarie 2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata Primăria Sectorului 6 Bucureşti.

6. Calea de atac formulată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 491 A din 18 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, revizuentul A. a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi admiterea cererii de revizuire, cu consecinţa defiinţării deciziei civile nr. 74A din 15 ianuarie 2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, admiterea contestaţiei la executare şi defiinţarea actelor de executare silită din dosarul nr. x/2017, respectiv în dosarul de instanţă nr. x/2018

În cuprinsul motivelor de recurs, recurentul-revizuent a arătat că a formulat cerere de revizuire în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind că decizia nr. 74A din 15 ianuarie 2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2018 este potrivnică sentinţei civile nr. 10119 din 12 decembrie 2017 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 3687 din 8 noiembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă.

A precizat că hotărârea recurată a fost dată "ca urmare a unei erori de logică", cu greşita aplicare a legii, în cauză existând decizii distincte contradictorii, pronunţate de instanţele judecătoreşti în acelaşi dosar de executare - dosarul nr. x/2017 al BEJ B..

A menţionat că erorile sunt evidente - prima eroare se referă la faptul că numele debitorului în dosarul de executare este A. şi nu A., iar cea de-a doua eroare - faptul că domiciliul debitorului este greşit menţionat în somaţia emisă în dosarul de executare nr. 540/2017, subliniind că această din urmă eroare materială nu a fost corectată prin cererea de îndreptare a erorii materiale.

Recurentul-revizuent apreciază că hotărârea curţii de apel a fost dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii, dat fiind faptul că în cuprinsul deciziei recurate instanţa ar fi reţinut că "la data de 15.03.2018 a fost emisă o nouă somaţie în care apare corect numele contestatorului" - afirmaţie eronată, din punctul său de vedere, doarece nu s-a emis o altă somaţie, aceasta nefiindu-i comunicată.

Reluând situaţia de fapt prezentată şi în cuprinsul cererii de revizuire, recurentul-revizuent a arătat că executarea silită ce a făcut obiectul dosarului de instanţă a fost începută de către BEJ B. în dosarul de executare silită nr. x/2017. În respectivul dosar, Judecătoria Sector 6 Bucureşti a pronunţat sentinţa civilă nr. 10119/12.12.2017, prin care a admis contestaţia la executare, a anulat actele de executare silită, efectuate în dosarul de executare nr. 540/2017 BEJ B., a respins ca neîntemeiată contestaţia la titlu, în temeiul art. 717 alin. (2). C. proc. civ., a obligat pe intimată la plata către BEJ B. a sumei de 35 RON şi la plata sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, a dispus restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 285 RON.

Sentinţa civilă nr. 10119/12.12.2017 a rămas definitivă ca urmare a deciziei civile nr. 3687/8.11.2018, prin care Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins apelul, ca nefondat, şi a obligat pe apelantă să plătească intimatului suma de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

În continuare, recurentul-revizuent a prezentat scurte consideraţii privind autoritatea şi respectiv puterea de lucru judecat în ce priveşte anularea dosarului de executare nr. 540/2107 al BEJ B., arătând în esenţă că nu numai dispozitivul deciziei civile nr. 3687/8.11.2018 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2017 a intrat în puterea de lucru judecat, ci şi considerentele acesteia, deoarece ele cuprind argumentele decisive ce au constituit fundamentul soluţiei cuprinse în dispozitiv, precum şi elemente necesare pentru stabilirea întinderii dispozitivului.

Nu mai există niciun act valid în dosarul de executare silită, acesta fiind "închis definitiv conform instanţei". În mod corect, normal şi procedural ar fi trebuit refăcută toată procedura de executare silită de către BEJ B. împotriva proprietarului de drept.

A arătat că nu au fost respectate nici dispoziţiile art. 666 alin. (5) şi alin. (6) C. proc. civ. când s-a deschis dosarul nr. x/2018 pe numele A. în 15.03.2018, întrucât nu a existat încuviinţare de executare silită, instanţa de judecată fiind indusă în eroare, solicitându-se executarea silită - respinsă definitiv în dosarul nr. x/2018. Recurentul-revizuent a concluzionat că "dosarul nr. x/2018 nu are încuviinţare, deci este ilegal formulat, născându-se două dosare cu acelaşi titlu şi soluţii diferite." Executarea silită a continuat în baza unei îndreptări a erorii materiale pe încuviinţarea iniţială, astfel încât, în mod clar când s-a cerut încuviinţarea executării silite din nou aceasta a fost respinsă - dosar nr. x/2018.

În condiţiile în care în primul dosar a rămas definitivă sentinţa civila pronunţată, nu se explică cum ar fi putut continua vechiul dosar de executare silită nr. x/2017, în cadrul căruia toate actele de executare silită au fost anulate, fără o nouă încuviinţare a executării silite şi fără ca executorul judecătoresc să depună la dosarul de instanţă dovada realizării/obţinerii acesteia.

În finalul cererii de recurs, recurentul-revizuent a arătat că există o hotărâre cu autoritate de lucru judecat, prin care s-au desfiinţat toate actele de executare din dosarul x/2017 al BEJ B., respectiv sentinţa civilă nr. 10119/12.12.2017 pronunţată în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 3687/8.11.2018. Aşadar, această decizie este definitivă, iar dosarul are şi anterioritate în timp, fiind primul dosar având ca obiect contestaţie la executare silită.

7. Înregistrarea recursului la Înalta Curte şi apărările formulate:

Dosarul a fost pe rolul instanţei supreme la 18 august 2020.

Prin rezoluţia din 14 septembrie 2020, s-a dispus comunicarea recursului către intimata Primăria Sector 6 Bucureşti, cu menţiunea că are obligaţia de a depune întâmpinare, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Intimata nu a depus întâmpinare.

La 10 iunie 2021 raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost analizat în complet de filtru, dispunându-se comunicarea acestuia către părţi.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

La 28 octombrie 2021 recursul a fost admis în principiu şi s-a stabilit termen la 20 ianuarie 2022 cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea soluţionării căii de atac, termen la care instanţa a rămas în pronunţare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând recursul prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse:

Deşi calea de atac nu a fost întemeiată în drept, criticile formulate de recurentul-revizuent sunt susceptibile de încadrare în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cu referire la greşita aplicare de către instanţa de revizuire a prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În speţă, prin hotărârea ce face obiect al analizei în recurs a fost respinsă cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., curtea de apel reţinând că prin decizia civilă nr. 74/A din 15 ianuarie 2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, împotriva căreia a fost îndreptată revizuirea, a fost analizată excepţia autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 10119 din 12 decembrie 2017, fiind respinsă pentru considerentele expuse în cadrul hotărârii.

Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în această cale de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate ca temei juridic al cererii de revizuire, prevăd că "revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

Astfel cum în mod corect a reţinut curtea de apel, invocarea acestui motiv de revizuire presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat, ceea ce presupune existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză în cele două procese; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei; să se solicite anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Raţiunea verificării îndeplinirii acestor condiţii o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeaşi pricină, având aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi.

Una dintre condiţiile impuse pentru însăşi admisibilitatea cererii de revizuire este reprezentată de neinvocarea excepţiei autorităţii de lucru judecat în cel de-al doilea proces sau, dacă a fost invocată, să nu se fi discutat. În aceste condiţii, nu se mai poate reitera, pe calea revizuirii, aceeaşi excepţie, deoarece, de data aceasta, se opune puterea de lucru judecat asupra acestei probleme rezultând din hotărârea prin care s-a examinat în cadrul celui de-al doilea proces excepţia puterii de lucru judecat.

Raportat la datele speţei, se constată că prin decizia civilă nr. 74/A din 15 ianuarie 2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti a fost analizată cuprinzător problema autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile 10119 din 12 decembrie 2017 - acesta fiind considerentul pentru care instanţa de revizuire a respins cererea de revizuire, constatând că nu a fost îndeplinită una dintre condiţiile anterior enunţate - aceea ca în al doilea proces să nu se fi invocat autoritatea de lucru judecat.

De altfel, nici recurentul-revizuent în cuprinsul cererii de recurs şi nici prin concluziile apărătorului ales, nu a susţinut contrariul, nefiind formulate critici concrete cu privire la acest aspect. Instanţa nu a respins cererea de revizuire cu motivarea că hotărârile nu ar fi contradictorii (nu a analizat acest aspect), astfel cum susţine recurentul-revizuent, ci pentru neîndeplinirea uneia dintre condiţiile de admisibilitate anterior menţionate.

Astfel cum a fost formulată cererea de recurs, se constată că susţinerile recurentului-revizuent, ce reiterează în mare parte motivele prezentate în cuprinsul cererii de revizuire, îmbracă, în realitate, caracterul unor critici de nelegalitate la adresa deciziei nr. 74/A din 15 ianuarie 2019, vizând modul în care tribunalul a apreciat cu privire la lucrul judecat stabilit prin cele două hotărâri pretins potrivnice (acestei instanţe i se impută de fapt "eroarea de logică" - cu referire la eroarea privind numele şi adresa debitorului din dosarul de executare, iar nu instanţei de revizuire).

Or, în calea de atac a revizuirii, care este una de retractare, şi nu de reformare, nu se poate exercita un control judiciar asupra modalităţii în care o altă instanţă s-a pronunţat cu privire la chestiunea autorităţii de lucru judecat.

Trebuie subliniat că instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conţine soluţia corectă, ci, după constatarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Scopul reglementării acestui motiv de revizuire nu este cel al îndreptării hotărârilor greşite prin anularea acestora şi pronunţarea altora, ci respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea acestuia.

Cu privire la această chestiune, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat asupra faptului că instituirea normei de la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. răspunde acestui imperativ al respectării puterii de lucru judecat, dar şi celui al asigurării securităţii raporturilor juridice, ceea ce înseamnă că o asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-o cale de atac de natură a permite rejudecarea cauzei pentru simplul fapt că "există două puncte de vedere diferite asupra aceleiaşi chestiuni". (cauza Stanca Popescu c. României din 7 iulie 2009).

Având în vedere toate aceste aspecte, se constată că, în aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., curtea de apel a reţinut că prin decizia civilă nr. 74/A din 15 ianuarie 2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti a fost analizată problema autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 10119 din 12 decembrie 2017, astfel încât nu este îndeplinită una dintre condiţiile de admisibilitate ale revizuirii - aceea ca în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi discutat.

Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea deciziei recurate, reţinând că aspectele de nelegalitate deduse judecăţii pe calea prezentului recurs sunt lipsite de fundament, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 491 A din 18 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 ianuarie 2022.