Heirs’ land restitution appeal upheld; appellate ruling annulled and remanded for retrial.

Şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2022

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi la 15 decembrie 2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Galaţi prin primar, solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtei:

- să îl pună în posesia terenului în suprafaţă de 861,66 mp, situat în Mun. Galaţi, str. x fost 35, colţ cu str. x;

- să readucă terenul de 861,66 mp la stadiul existent anterior datei de 14 februarie 2001, respectiv să ridice de pe teren lucrările pe care le-a realizat fără autorizaţie de construire, cum s-a fost stabilit prin decizia civilă nr. 151/AP/2015 din 4 februarie 2015 a Curţii de Apel Braşov;

- la plata despăgubirii în sumă de 8.168 RON lunar, echivalentul a 1.937 euro, pentru perioada 4 februarie 2015 - 4 ianuarie 2017, în total suma de 201.000 RON, echivalentul a 44.543 Euro, şi în continuare, până la ridicarea lucrărilor şi punerea în posesie, reprezentând lipsa de folosinţă a terenului, cu cheltuieli de judecată.

Temeiuri de drept: art. 555, art. 1527, art. 1531 şi dispoziţiile art. 1537 din C. civ.

La termenul de judecată din 19 aprilie 2019, reclamantul a precizat temeiurile capetelor de cerere, arătând că acestea se întemeiază pe dreptul comun, iar nu pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001.

2. Sentinţa pronunţată de tribunal:

Prin sentinţa civilă nr. 815 din 5 iulie 2019, Tribunalul Galaţi a respins cererea privind punerea în posesie, ca fiind rămasă fără obiect,

A respins în rest, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. şi continuată de moştenitorii B., C. şi D., în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Galaţi.

3. Hotărârea de strămutare:

Prin încheierea nr. 2274 din 28 noiembrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019 a fost strămutată judecarea dosarului nr. x/2016 de la Curtea de Apel Galaţi la Curtea de Apel Ploieşti.

4. Decizia pronunţată de curtea de apel:

Prin decizia civilă nr. 505 din 19 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantele B., C. şi D., în calitate de moştenitori ai lui A., împotriva sentinţei civile nr. 815 din 5 iulie 2019 pronunţată de Tribunalul Galaţi.

Prin decizia civilă nr. 1161 din 23 iulie 2020 a fost dispusă completarea dispozitivului deciziei civile nr. 505 pronunţate la 19 martie 2020 de Curtea de Apel Ploieşti, în sensul că au fost obligaţi apelanţii să plătească intimatului suma de 1785 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

5. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei nr. 505 din 19 martie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, reclamantele B., C. şi D. au declarat recurs.

Prin cerere de recurs, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., recurentele-reclamante au arătat că instanţa nu a indicat propriile motive de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia şi nu a arătat motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor şi nu a luat în considerare niciunul dintre argumentele pe care apelantele-reclamante le-au ridicat în cuprinsul cererii de apel, nefiind deloc analizate susţinerile acestora.

Instanţa s-a limitat a prelua cuvânt cu cuvânt apărările intimatei, dând o aparenţă de motivare hotărârii. Nu a luat în considerare argumentele învederate de reclamante cu referire la motivul de apel privind nelegalitatea soluţiei de respingere a cererii de obligare la despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a terenului.

Neanalizarea motivelor de apel echivalează cu încălcarea dispoziţiilor C. proc. civ. şi a dreptului apelantelor la un proces echitabil, acestea neavând nicio garanţie ca argumentele lor au fost examinate de către instanţă.

Reclamantele au prezentat dovezi certe că autorul a dat curs invitaţiei prin reprezentantul său, însă procedura de punere în posesie nu s-a putut realiza deoarece terenul era ocupat cu căi de acces, carosabil, trotuar, spaţii verzi etc. Însă instanţa nu a răspuns acestui argument, cu atât mai mult cu cât nu era nevoie de acordul reclamantului ca pârâta să lase libera folosinţă a terenului raportat la prevederile art. 622 C. proc. civ.

Instanţa nu a răspuns argumentelor potrivit cărora dreptul reclamantelor la despăgubiri pentru lipsa folosinţei imobilului, în acord cu decizia civilă nr. 743 din 30 martie 2016 pronunţată de Înalta Curte, s-a născut la data la care prin hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat contestaţia formulată şi s-a constatat calitatea reclamantului de persoană îndreptăţită la restituire a rămas definitivă pentru că hotărârea judecătorească are caracter constitutiv de drept real.

Instanţa nu a răspuns argumentului întemeiat pe art. 622 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia "obligaţia stabilita prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie", situaţie în care dreptul la despăgubire al reclamantelor s-a născut la 4 februarie 2015, iar nu la 4 martie 2015.

De asemenea, nu a răspuns argumentului potrivit căruia nu a existat o predare-preluare efectivă a terenului, nu a luat în discuţie conţinutul protocolului de predare-preluare nr. x din 3 iulie 2017 şi nici obiecţiunile reclamantului la această predare, precum nici celelalte probe care atestă existenţa lucrărilor neautorizate.

În ceea ce priveşte respingerea cererii de obligare a pârâtei la ridicarea construcţiilor neautorizate, efectuate cu rea-credinţă pe terenul proprietatea reclamantelor, nu s-a răspuns criticilor privind aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 204 alin. (3) C. proc. civ. şi art. 582 alin. (1) lit. b) C. civ., anume că invocarea prevederilor art. 582 alin. (1) lit. b) s-a făcut cu acordul expres al pârâtului. Instanţa de apel s-a rezumat să redea pur şi simplu susţinerile pârâtului din întâmpinare, fără să răspundă motivului de apel.

Hotărârea pronunţată nu creează transparenţă asupra silogismului judiciar care trebuie să explice şi să justifice dispozitivul şi care să permită realizarea controlului judiciar, astfel încât nu răspunde exigentelor impuse de art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

6. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi apărările formulate:

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi la 29 septembrie 2020.

Prin rezoluţia din 12 noiembrie 2020, s-a dispus comunicarea recursului către intimatul-pârât Municipiul Galaţi, cu menţiunea că are obligaţia de a depune întâmpinare, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Pârâtul Municipiul Galaţi a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului în raport de prevederile art. 94 pct. 1 lit. g) C. proc. civ. coroborate cu dispoziţiile art. XVIII din Legea nr. 2/2013 şi faţă de obiectul cererii de chemare în judecată care este o cerere posesorie.

De asemenea, a invocat excepţia tardivităţii recursului faţă de împrejurarea că motivele de recurs au fost înregistrate la Curtea de Apel Ploieşti la 10 iunie 2020.

A solicitat respingerea recursului ca nefondat, precizând că recurentele au expus critici doar cu privire la unul dintre motivele de casare, respectiv cel prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Recurentele-reclamantei au depus răspuns la întâmpinare, prin care au solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii recursului motivat de faptul că recursul este îndreptat împotriva soluţiei de respingere a cererii de obligare a pârâtei la despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a terenului, aceasta fiind o cerere în pretenţii cu o valoare de peste 200.000 RON. Au solicitat respingerea excepţiei tardivităţii, deoarece recursul a fost depus prin poştă la 3 iunie 2020, iar decizia civilă nr. 505 din 19 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti a fost comunicată la 5 mai 2020. Au arătat că apărările intimatei sunt neîntemeiate, reiterând motivele de recurs.

La 28 iunie 2021 raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost analizat în complet de filtru, dispunându-se comunicarea acestuia către părţi.

La 28 octombrie 2021 recursul a fost admis în principiu - în ceea ce priveşte soluţia cu privire la capătul de cerere vizând obligarea pârâtului la plata despăgubirilor reprezentând lipsa de folosinţă - şi s-a stabilit termen la 20 ianuarie 2022 cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea soluţionării căii de atac, termen la care instanţa a rămas în pronunţare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând recursul prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este fondat, hotărârea recurată fiind nelegală din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., pentru considerentele ce urmează să fie expuse:

Exercitând controlul judiciar din perspectiva acestui motiv de nelegalitate, Înalta Curte porneşte de la premisa că dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. trebuie interpretate prin raportare la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., text de lege ce reglementează obligaţia instanţei de a arăta, în considerentele hotărârii sale, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, precum şi motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care au fost înlăturate cererile părţilor. În aplicarea acestor dispoziţii legale, instanţa este obligată să motiveze soluţia pronunţată sub aspectul fiecărui capăt de cerere.

Motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară, să nu se rezume la o înşiruire de fapte şi argumente, să se refere la probele administrate în cauză şi să fie în concordanţă cu acestea, să răspundă în fapt şi în drept la toate pretenţiile şi apărările formulate de părţi, să conducă în mod logic şi convingător la soluţia din dispozitiv. Numai o astfel de motivare constituie pentru părţi o garanţie împotriva arbitrariului judecătorilor, iar pentru instanţele superioare un element necesar în exercitarea controlului declanşat prin căile de atac.

Tot astfel, din perspectiva art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. raportat la art. 477 C. proc. civ., este nelegală nepronunţarea instanţei de apel asupra uneia dintre criticile formulate prin motivele de apel.

Dreptul la un proces echitabil reglementat de art. 6 par. 1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului include, printre alte garanţii procesuale, dreptul părţilor de a fi în mod real ascultate de către instanţa sesizată şi de a primi o hotărâre motivată. Aceasta implică, în sarcina instanţei, obligaţia de a proceda la un examen efectiv, real şi consistent al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă ale părţilor, cel puţin, pentru a le aprecia pertinenţa în determinarea situaţiei de fapt.

În acest sens, motivarea în fapt a unei hotărâri conţine analiza şi evaluarea probelor pe baza cărora s-a stabilit existenţa sau inexistenţa faptelor şi împrejurărilor care au generat litigiul dintre părţi, iar motivarea în drept cuprinde justificarea aplicării în cauză a anumitor norme de drept şi argumentele în virtutea cărora acestora li s-a dat o anume interpretare.

Aplicând aceste principii cauzei deduse judecăţii şi analizând considerentele deciziei apelate, Înalta Curte constată că instanţa de apel nu a respectat dispoziţiile procesuale privind motivarea actului jurisdicţional reprezentat de decizia civilă nr. 505 din 19 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, atacată prin prezentul recurs.

Verificând legalitatea deciziei recurate din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că instanţa de apel a justificat soluţia de respingere a apelului declarat de reclamante validând doar considerentele hotărârii primei instanţe, prin folosirea repetitivă a construcţiilor "în mod temeinic", "în mod legal", "în mod corect", fără a arăta care sunt propriile argumente care fundamentau o anumită dezlegare a cauzei şi care justificau admiterea, respectiv înlăturarea apărărilor şi a susţinerilor părţilor în litigiu.

Este de observat că în considerentele hotărârii recurate nu se regăseşte o analiză efectivă cu privire la criticile formulate de apelantele-reclamante în cuprinsul motivelor de apel, iar concluzia instanţei de apel, în sensul că în mod corect/legal/temeinic instanţa de fond a constatat/a reţinut/a stabilit/a apreciat (...), este pur formală şi nu răspunde exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., echivalând, în fapt, cu o nemotivare. În plus, în cazul anumitor pasaje nu se poate desprinde concluzia raţionamentului juridic avut în vedere de instanţă. Cu titlu de exemplu:

"Astfel, privitor la critica privind respingerea cererii referitoare la obligarea pârâtului la readucerea terenului de 861,66 mp, la stadiul existent anterior datei de 14.02.2001, respectiv de a ridica lucrările pe care le-a realizat fără autorizaţie de construire - trotuar şi pastilă (165,65 mp), spaţii verzi (283,63 mp), parcare şi spaţiu carosabil (382,40 mp)."

Omisiunea instanţei de apel de a arăta, în acord cu exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., care sunt considerentele pentru care a apreciat că se impune respingerea apelului şi fără a răspunde criticilor formulate de reclamante prin motivele de apel, rezumându-se a valida succint considerentele sentinţei apelate, echivalează cu o necercetare a fondului ce face imposibilă pentru instanţa de recurs exercitarea controlului judiciar.

Lipsa argumentelor care să justifice soluţia instanţei de apel, pune instanţa de control judiciar în imposibilitatea de a verifica legalitatea şi temeinicia deciziei atacate, iar vătămarea produsă părţilor nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin casarea deciziei recurate, condiţie necesară respectării dreptului la un proces echitabil.

Noţiunea de proces echitabil cere ca o instanţă care nu şi-a motivat decât pe scurt hotărârea, indiferent dacă a făcut-o alipind motivele oferite de o instanţă inferioară sau altfel, să fi examinat cu adevărat problemele esenţiale ce i-au fost supuse atenţiei.

Chiar şi în ipoteza în care considerentele ce sprijină soluţia curţii de apel sunt similare susţinerilor/apărărilor formulate de părţi sau considerentelor primei instanţe, instanţa de apel nu se poate rezuma la o reproducere întocmai a acestora, ci trebuie să ofere o examinare clară şi coerentă a tuturor argumentelor fiecărei părţi, de natură a asigura convingerea asupra propriului silogism logic prin care a ajuns la soluţia pronunţată, cât şi pentru realizarea controlului judiciar.

În raport de elementele conturate, Înalta Curte nu poate reţine că instanţa de apel a realizat o efectivă cercetare a fondului cauzei şi a oferit garanţiile procesuale impuse de exigenţa dreptului la un proces echitabil, recurentele-reclamante din cauză fiind lipsite de o analiză reală şi serioasă a cererii de apel.

Pentru toate argumentele expuse, ce fac de prisos în acest moment procesual analiza celorlalte critici formulate în calea extraordinară de atac, Înalta Curte, în temeiul art. 497 C. proc. civ., constatând incident motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

În rejudecare, instanţa de apel, în acord cu exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., urmează a răspunde tuturor criticilor formulate de apelantele-reclamante B., C. şi D. împotriva sentinţei civile nr. 815 din 5 iulie 2019 pronunţate de Tribunalul Galaţi, printr-o analiză proprie efectivă, clară şi coerentă, de natură a susţine soluţia pronunţată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantele B., C. şi D. împotriva deciziei nr. 505 din 19 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 ianuarie 2022.