Recurs dismissed: Preliminary sale contract termination upheld and 60,000 EUR payment order left in force

Şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2022

Asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 16 octombrie 2018 pe rolul Judecătoriei Baia Mare, reclamanţii A. şi B., prin mandatar C., în contradictoriu cu pârâţii E. şi F., au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună rezilierea promisiunii de vânzare-cumpărare nr. x din 3 aprilie 2018 şi a actelor adiţionale nr. x din 16 aprilie 2018 şi 188 din 17 aprilie 2018, cu privire la imobilul situat în Baia Mare, strada x, nr. 81A, înscris în C.F. nr. x - C1- U8 Baia Mare, nr. cad. x - C1 - U8, în natură apartament în suprafaţă construită de 115 m.p., utilă de 86,29 m.p., compus din hol, living + bucătărie, dormitor, baie, dormitor, baie, balcon, împreună cu cotele părţi comune în suprafaţă de 807/10.000 şi cotă teren în suprafaţă de 91/1124. Au solicitat şi obligarea pârâţilor la plata sumei de 60.000 euro sau echivalentul în RON la data plăţii, cu dobânda legală calculată începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 5731 din 24 mai 2019, Judecătoria Baia Mare a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Maramureş.

2. Sentinţa pronunţată de tribunal:

Prin sentinţa civilă nr. 249 din 11 martie 2020, Tribunalul Maramureş, secţia I civilă a respins excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, invocată de pârâţi.

A admis în parte cererea formulată de reclamanţi şi a rezoluţionat promisiunea de vânzare-cumpărare cu dată certă nr. 178 din 3 aprilie 2018 şi actele adiţionale cu încheiere de dată certă nr. 187 din 16 aprilie 2018 şi nr. 188 din 17 aprilie 2018, încheiate între părţi cu privire la imobilul situat în Baia Mare, strada x, nr. 81A, apt. 8, judeţul Maramureş, înscris în CF nr. x, în natură apartament în suprafaţă construită de 115 mp, utilă 86,29 mp, compus din hol, living cu bucătărie, dormitor, baie, dormitor, baie, balcon, împreună cu cotele părţi comune în suprafaţă de 807/10.000 şi cotă teren în suprafaţă de 91/1124;

A obligat pe pârâţi în solidar să achite reclamanţilor suma de 60.000 euro în echivalent RON la data plăţii, cu dobânda legală penalizatoare ce se va calcula începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea efectivă.

A obligat pe pârâţi, în solidar, să achite reclamanţilor suma de 6.405,20 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel:

Prin decizia civilă nr. 216/A din 27 octombrie 2020, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâţii E. şi F. împotriva sentinţei civile nr. 249 din 11 martie 2020 a Tribunalului Maramureş, pe care a menţinut-o.

4. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 216/A din 27 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, pârâţii E. şi F. au declarat recurs.

Prin cererea de recurs, pârâţii au solicitat admiterea recursului şi, în principal, casarea deciziei instanţei de apel şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel, iar în subsidiar, casarea deciziei recurate şi schimbarea în tot a sentinţei civile nr. 249 din 11 martie pronunţată de Tribunalul Maramureş, în sensul respingerii acţiunii.

Prin prisma motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenţii-pârâţi au arătat că instanţa de apel a încălcat regulile de procedură când a respins, fără să motiveze conform art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., proba cu interogatoriul intimaţilor, apreciind doar că interogatoriul nu este concludent, fără a arăta motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia de înlăturare.

Au arătat, de asemenea, că instanţa de apel a încălcat regulile de procedură prevăzute de art. 309 alin. (5) raportat la art. 309 alin. (4) pct. 5 C. proc. civ., deoarece a constatat că proba cu martori este inadmisibilă pe motiv că s-a invocat nulitatea relativă a actului juridic, iar nu nulitatea absolută. Pârâţii au precizat că au dorit să lămurească faptul că suma consemnată în promisiunea de vânzare-cumpărare nu a fost plătită pârâţilor, aceasta fiind achitată anterior semnării promisiunii. Au subliniat că prin proba testimonială nu au tins a dovedi "peste ceea ce cuprinde înscrisul".

Recurenţii-pârâţi au solicitat casarea deciziei recurate pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. - când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Conform art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., instanţa trebuia să arate fiecare capăt de cerere şi apărările părţilor, probele administrate, cu menţionarea motivelor pentru care unele au fost reţinute iar altele înlăturate, excepţiile invocate şi soluţionarea acestora, precum şi normele aplicate la situaţia de fapt stabilită.

Motivarea trebuie să fie clară, precisă şi necontradictorie - cerinţe ce înlătură arbitrariul şi fac posibil controlul judiciar.

Prin prisma motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenţii-pârâţi au susţinut încălcarea normelor de drept material prevăzute de art. 1179, art. 1235 şi art. 1236 C. civ.

Promisiunea de vânzare-cumpărare este nulă, deoarece îi lipseşte cauza, mai exact, unul dintre elementele ce intră în structura cauzei, respectiv scopul imediat - aspect ce echivalează cu absenţa unui element esenţial al actului juridic, sancţiunea fiind nulitatea promisiunii de vânzare-cumpărare şi radiere ipotecă purtând încheierea de dată certă nr. 178 din 3 aprilie 2018. Din cuprinsul acesteia nu rezultă că D. au primit de la reclamanţii Grad suma de 30.000 euro, nici la data încheierii convenţiei şi nici anterior semnării acesteia.

În realitate, intimaţii A. şi B. nu au predat pârâţilor E. şi F. nicio sumă de bani, nici anterior şi nici la data încheierii promisiunii de vânzare-cumpărare nr. x din 3 aprilie 2018, această sumă fiind achitată de aceştia societăţii G. S.R.L. în baza promisiunii nr. 56 din 17 martie 2017. Astfel, părţile au avut reprezentarea faptului că intimaţii nu au plătit şi nu vor plăti recurenţilor suma de 30.000 euro.

Au arătat că, motivat de imposibilitatea construirii imobilului - obiect al promisiunii de vânzare-cumpărare nr. x din 17 martie 2017 încheiat între reclamanţi şi societatea G. S.R.L., aceste părţi au convenit schimbarea apartamentului nr. x, pe care intimaţii-reclamanţi au dorit să îl cumpere, cu apartamentul situat pe str. x, Baia Mare care aparţine pârâţilor. Fiind acceptat schimbul de apartamente, a fost încheiată promisiunea de vânzare-cumpărare şi radiere ipotecă purtând încheierea de dată certă nr. 178 din 3 aprilie 2018.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

5. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 24 decembrie 2020.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor.

Prin încheierea din 28 octombrie 2021 recursul a fost admis în principiu şi s-a stabilit termen la 20 ianuarie 2022, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea soluţionării căii de atac.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse:

În ceea ce priveşte prima critică din cuprinsul cererii de recurs, sub incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., recurenţii-pârâţi susţin două aspecte: pe de o parte, că instanţa de apel a încălcat regulile de procedură atunci când a apreciat că interogatoriul intimaţilor nu este concludent, iar pe de altă parte, că instanţa a încălcat normele de procedură prevăzute de art. 309 alin. (4) pct. 5 şi alin. (5) C. proc. civ. atunci când a stabilit că nu este admisibilă audierea de martori întrucât actul atacat nu este criticat din punct de vedere al unei nulităţii absolute, ci al unei nulităţi relative.

Referitor la primul aspect - respingerea probei cu interogatoriul intimaţilor, se observă că recurenţii-pârâţi nu precizează, în mod concret, care au fost normele de procedură ce ar fi fost încălcate de instanţa de apel atunci când a respins cererea în probaţiune formulată de apelanţii-pârâţi, Curtea apreciind neconcludenţa probei în soluţionarea cauzei.

Teza probatorie a vizat stabilirea faptului că suma de bani nu a fost predată apelanţilor-pârâţi E. şi F., iar curtea de apel, examinând solicitarea de încuviinţare a probei cu garantarea efectivităţii principiilor fundamentale ale procesului civil precum legalitatea, dreptul la apărare, contradictorialitatea şi rolul judecătorului în aflarea adevărului, raportându-se la soluţia apelată, motivele de apel formulate şi probele existente deja la dosar, a apreciat că interogatoriul intimaţilor nu este concludent pentru soluţionarea apelului.

În ceea ce priveşte al doilea aspect al criticii - încuviinţarea probei testimoniale având aceeaşi teză probatorie (faptul că suma de bani nu a fost predată apelanţilor-pârâţi), se constată că, de asemenea, recurenţii-pârâţi nu precizează, în mod clar, care au fost normele de procedură ce ar fi fost încălcate de instanţa de apel atunci când a reţinut, în acord cu dispoziţiile art. 309 alin. (5) C. proc. civ., raportat la art. 309 alin. (4) pct. 5 C. proc. civ., că nu este admisibilă proba cu martori împotriva sau peste ceea ce cuprinde un înscris.

Măsura criticată de recurenţii-pârâţi prin prisma motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. este consecinţa aprecierii instanţei de prim control judiciar asupra caracterului concludent şi îndestulător al probatoriului dosarului, pentru lămurirea în întregime a procesului. Prin urmare, raţionamentul logico-juridic ce a fundamentat o atare concluzie intră în domeniul procesului de apreciere a probatoriului încuviinţat şi administrat în fazele procesuale anterioare, astfel că analiza unor atare critici, astfel cum au fost formulate, iese din sfera controlului de legalitate permis instanţei de recurs.

Se constată că măsurile dispuse de curtea de apel, în sensul respingerii solicitării de încuviinţare a probei cu interogatoriul intimaţilor şi a probei testimoniale, au fost date cu respectarea întocmai a regulilor procesuale în materie de probaţiune, neputându-se reţine săvârşirea de către instanţă a vreunei neregularităţi care să atragă nulitatea hotărârii pronunţate în cauză. Nu se poate reţine incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., câtă vreme respingerea probelor s-a făcut motivat, din considerente obiective, după discuţii în condiţii de contradictorialitate, părţile având posibilitatea să îşi susţină argumentele în faţa instanţei de apel. Se reţine, totodată, că instanţele sunt suverane în aprecierea asupra necesităţii, concludenţei şi utilităţii probelor şi în stabilirea valorii lor probatorii.

În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., se constată că acesta a fost formal invocat. Prin cererea de recurs nu sunt prezentate critici de natură a fi încadrate în acest motiv de casare, recurenţii-pârâţi mărginându-se a enunţa în cuprinsul a patru paragrafe din cererea de recurs aspecte pur teoretice şi de maximă generalitate legate de motivarea hotărârii judecătoreşti prin prisma dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Din considerentele deciziei recurate rezultă cu prisosinţă motivele avute în vedere de instanţa de apel. Înţeleasă ca un silogism judiciar de natură a explica şi fundamenta hotărârea pronunţată, motivarea nu poate avea semnificaţia unui răspuns exhaustiv la toate argumentele părţilor care sprijină fiecare capăt de cerere/critică din calea de atac, fiind unanim recunoscut aspectul potrivit cu care motivarea unei hotărâri judecătoreşti nu este o problemă de volum, ci una de conţinut, de substanţă.

Înalta Curte constată că decizia curţii de apel respectă exigenţele referitoare la claritatea, precizia, consecvenţa şi, în final, la necontradictorialitatea motivării, cuprinzând un răspuns specific şi explicit la motivele de apel, astfel că instanţa de recurs a putut realiza controlul de legalitate cu care a fost învestită.

În fine, examinând recursul recurenţilor-pârâţi întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., din perspectiva încălcării normelor de drept material prevăzute de art. 1179 şi art. 1235-1236 C. civ., instanţa constată că sunt nefondate criticile de nelegalitate prin care, în esenţă, s-a susţinut faptul că lipseşte unul dintre elementele esenţiale ale actului juridic ce intră în structura cauzei - scopul imediat.

Se observă că, deşi se susţine că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, prin cererea de recurs nu au fost formulate critici concrete asupra raţionamentului curţii de apel care a determinat soluţia de respingere, ca nefondat, a apelului promovat de pârâţii E. şi F., critici care să tindă a demonstra nelegalitatea judecăţii finalizate prin decizia recurată.

Astfel, recurenţii-pârâţi s-au rezumat la a prezenta aspecte ce ţin de situaţia de fapt a speţei, istoricul litigiului şi derularea relaţiilor dintre părţi din propria perspectivă, arătând că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material întrucât lipseşte cauza - element esenţial al actului juridic.

Cauza - condiţie esenţială pentru validitatea contractului, astfel cum prevede art. 1179 C. civ., este definită ca fiind motivul care determină fiecare parte să încheie contractul (art. 1235 C. civ.). Următorul text de lege, art. 1236 C. civ. a cărui încălcare se invocă, prevede condiţiile cauzei contractului: cauza trebuie să existe, să fie licită şi morală.

În speţă, critica din recurs referitoare la lipsa cauzei antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între părţi şi sancţiunea ce intervine, sancţiune prevăzută de art. 1238 alin. (1) C. civ. - anulabilitatea actului, a făcut obiect al analizei instanţei de apel.

Răspunzând criticii din apel, Curtea a reţinut că în cuprinsul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între părţi la data de 3 aprilie 2018 s-a menţionat că avansul în cuantum de 30.000 euro a fost achitat anterior semnării convenţiei, atât promitenţii-vânzători, cât şi promitenţii-cumpărători semnând actul în cuprinsul căruia s-a consemnat acest aspect.

Or, astfel cum în mod corect a reţinut instanţa de apel, nu se poate susţine lipsa cauzei pentru neplată, având în vedere menţiunea din antecontract ce atestă achitarea avansului anterior semnării convenţiei.

Încercarea recurenţilor-pârâţi de a convinge contrariul alunecă spre expunerea unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută de instanţele de fond. Aspectele prezentate, vizând relaţiile dintre recurenţii-pârâţi, intimaţii-reclamanţi şi promitentul-vânzător, reprezintă veritabile reiterări ale elementelor care circumstanţiază situaţia de fapt dedusă judecăţii. Fără existenţa unor expuneri care să reflecte raţionamentul eronat al instanţei de apel, sub aspectul normelor de drept material reţinute ori fără argumente clare care să arate maniera eronată de aplicare sau de interpretare a dreptului material incident în cauză, instanţa de recurs nu poate decela aspecte de nelegalitate ale hotărârii de apel.

Se constată, aşadar, că şi criticile întemeiate pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt nefondate, tinzând, în realitate, la reaprecierea probelor şi la schimbarea situaţiei de fapt, aspecte ce reprezintă valenţele unui veritabil control judiciar de temeinicie, incompatibil cu structura recursului.

Pentru toate considerentele expuse, reţinând că sunt neîntemeiate motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 din acelaşi cod, Înalta Curte urmează a respinge recursul ca nefondat.

În aplicarea art. 453 alin. (1) C. proc. civ., recurenţii-pârâţi E. şi F. vor fi obligaţi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1803 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată către intimaţii-reclamanţi H. şi I..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii E. şi F. împotriva deciziei civile nr. 216/A din 27 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Obligă pe recurenţii-pârâţi E. şi F. la plata sumei de 1803 RON către intimaţii-reclamanţi H. şi I., cu titlul de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 ianuarie 2022.