Inadmissibility of appeals against interlocutory orders in revision proceedings challenging recusal and panel designation

Şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2022

Deliberând, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti sub dosar nr. x/2010, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata B., a solicitat instanţei să anuleze executarea silită.

La 11 ianuarie 2011 C. a formulat cerere de intervenţie în interes propriu.

Prin sentinţa civila nr. 5475 din 22 martie 2011, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a respins cererea de intervenţie în interes propriu, ca inadmisibilă.

A admis excepţia netimbrării contestaţiei şi a anulat contestaţia, ca netimbrata.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta A. şi intervenienta B. au declarat recurs (intitulat în mod eronat apel).

Prin decizia civilă nr. 354R din 9 februarie 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a respins, ca nefondat, recursul formulat de recurentul- intervenient în nume propriu C..

A admis recursul declarat de recurenta-contestatoare A..

A casat în parte sentinţa recurată - numai în ceea ce priveşte contestaţia la executare şi a trimis cauza spre rejudecare numai asupra acestei cereri la aceeaşi instanţă, menţinând dispoziţiile referitoare la respingerea cererii de intervenţie.

Prin decizia civilă nr. 1273R din 19 iunie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea A. şi de intervenientul C. împotriva deciziei nr. 354R din 9 februarie 2012 pronunţate de Tribunalul Bucureşti.

Contestaţia la executare a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti sub dosar nr. x/2012.

Prin sentinţa civilă nr. 11211 din 17 mai 2013 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesual active a contestatoarei.

S-a respins, ca fiind declarată de o persoana fără calitate procesual activă, contestaţia formulată de contestatoarea A..

S-a respins cererea de intervenţie în interesul reclamantei, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, contestatoarea A. şi intervenientul C. au formulat recurs (intitulat în mod eronat apel), cererile fiind înregistrate pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă sub dosar nr. x/2012.

Prin încheierea de şedinţă din 8 ianuarie 2015, tribunalul a suspendat judecarea recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 252 R din 8 iunie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia IV-a civilă a admis excepţia de perimare şi a constatat perimate recursurile formulate de recurenta-contestatoare A. şi de recurentul-intervenient C. împotriva sentinţei civile nr. 11211 din 17 mai 2013 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Împotriva acestei decizii, contestatoarea A. şi intervenientul C. au declarat recurs.

Prin decizia civilă nr. 406 din 7 septembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-contestatoare A. şi de recurentul-intervenient C. împotriva deciziei civile nr. 252 R din 8 iunie 2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, intervenientul C., personal şi în calitate de reprezentant al recurentei-contestatoare A., a solicitat îndreptarea omisiunilor strecurate în decizia civilă nr. 406 din 7 septembrie 2017 pronunţată de această instanţă.

Prin încheierea din 14 decembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca nefondată, cererea formulată de petenţii A. şi C. privind îndreptarea erorilor materiale din decizia civilă nr. 406 din 7 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2012.

Prin decizia nr. 350R din 22 aprilie 2019, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de recurenţii-contestatori C. şi A. împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale pronunţată la 14 decembrie 2017 de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2012.

Împotriva deciziei civile nr. 350 R din 22 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2017, contestatorii C. şi A. au formulat cerere de revizuire, formându-se dosarul nr. x/2019.

Prin încheierea din 14 iunie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019, s-a respins cererea de recuzare a preşedintelui completului de judecată învestit cu soluţionarea cererii de revizuire.

Prin încheierea din 15 noiembrie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019, completul învestit cu soluţionarea cererii de revizuire a înaintat dosarul preşedintelui de secţie pentru a desemna completul de judecată care va soluţiona cererea de recuzare formulată împotriva preşedintelui de complet.

Împotriva încheierii din 14 iunie 2019 şi a încheierii din 15 noiembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, revizuenţii A. şi C. - în nume propriu şi în calitate de mandatar al recurentei A. au declarat recurs.

Dosarul a fost înregistrat la 7 decembrie 2021 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă şi a primit, prin repartizare aleatorie, termen de judecată la 20 ianuarie 2022 - termen la care instanţa a rămas în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii căii de atac.

Examinând recursul, în raport de excepţia de inadmisibilitate, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în considerarea prevederilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Recursul declarat împotriva încheierii din 14 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, prin care s-a respins cererea de recuzare a preşedintelui completului de judecată învestit cu soluţionarea cererii de revizuire:

Potrivit dispoziţiilor art. 34 alin. (2) C. proc. civ., încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odată cu fondul.

Aşadar, încheierea de respingere a cererii de recuzare are, din punctul de vedere al căilor de atac, acelaşi regim juridic ca şi hotărârea asupra fondului.

În speţă, prin încheierea din 14 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, s-a respins cererea de recuzare formulată în cadrul unui dosar având ca obiect soluţionarea cererii de revizuire declarate împotriva deciziei nr. 350R din 22 aprilie 2019, prin care Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de recurenţii-contestatori C. şi A. împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale pronunţată la 14 decembrie 2017 de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2012 (îndreptare eroare materială strecurată într-o decizie pronunţată în recurs), fondul cauzei fiind, aşadar, o hotărâre irevocabilă în sensul dispoziţiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.

Prevederile art. 299 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 377 C. proc. civ., dispun că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive, date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, în condiţiile prevăzute de lege.

În conformitate cu prevederile art. 328 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

Prin urmare, coroborând textele legale anterior menţionate, întrucât în speţă hotărârea ce s-a pronunţat în soluţionarea contestaţiei în anulare formulate împotriva unei decizii pronunţate în recurs, are caracter irevocabil, reiese că şi încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare formulată în cauza având ca obiect soluţionarea unei revizuiri împotriva respectivei hotărâri este irevocabilă, nefiind susceptibilă de exerciţiul căii de atac a recursului, cu atât mai mult, această încheiere nu ar avea deschisă separat cale de atac, ci numai odată cu fondul şi doar în ipoteza în care fondul cauzei ar fi susceptibil de vreo cale de atac.

Cu privire la recursul declarat împotriva încheierii din 15 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti:

Prin încheierea din 15 noiembrie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019, completul învestit cu soluţionarea cererii de revizuire a înaintat dosarul preşedintelui de secţie pentru a desemna completul de judecată ce va soluţiona cererea de recuzare formulată împotriva preşedintelui de complet.

Înalta Curte constată că recursul este exercitat împotriva unei încheieri prin care s-au dispus măsuri administrative - încheiere premergătoare cu caracter preparatoriu, în sensul prevederilor art. 268 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 282 alin. (2) C. proc. civ., împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecăţii.

Prevederile anterior redate se coroborează cu cele ale art. 316 C. proc. civ. - dispoziţiile de procedură privind judecata în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol.

În consecinţă, ca regulă, încheierile de şedinţă premergătoare pot fi atacate odată cu fondul, cu aceeaşi cale de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârii judecătoreşti prin care cauza a fost soluţionată.

Ca atare, în raport de dispoziţiile legale anterior redatate, care reglementează normele procesuale aplicabile în cauză, încheierea din 14 iunie 2019 şi încheierea din 15 noiembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, ce au fost atacate cu recurs, nu sunt supuse, prin lege, cenzurii acestei căi de atac.

Principiul legalităţii căilor de atac, prevăzut de dispoziţiile art. 129 din Constituţie, presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenţii A. şi C., în nume propriu şi în calitate de mandatar al recurentei A. împotriva încheierii din 14 iunie 2019 şi a încheierii din 15 noiembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2019.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 ianuarie 2022.