Inadmissibility of cassation appeal by judicial expert in property restitution case where statute limits remedy to ordinary appeal
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal (recurs) filed by the judicial expert against the Bucharest Court of Appeal’s decision, thereby upholding the lower courts' ruling that obliges the National Commission for Compensation of Real Estate (CNCI) to validate a specific municipal disposition and issue a compensation decision in points equivalent to 15,418.64 EUR. The dispute arose from the claimant's action under Article 35 of Law No. 165/2013, seeking to compel the administrative body to finalize the restitution process for an immovable property, while the expert challenged the decision’s treatment of their fee. The Supreme Court held that the appeal was inadmissible for two independent reasons: first, under Article 35(4) of Law No. 165/2013 and Article 18(2) of Law No. 2/2013, judgments in such cases are final upon appeal and not subject to cassation; second, under Government Ordinance No. 2/2000 and Civil Procedure Code provisions, judicial experts lack standing to appeal or oppose the main dispute’s judgment, as their fee claims must be addressed solely through the specific procedure provided by Article 444(3) of the Civil Procedure Code before the instance that appointed them.
Legislator headnote
AI generatedart. 35 din Legea nr. 165/2013, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ, art. 445 C. proc. civ, art. 444 alin. (3) C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ; Inadmissibility of cassation appeal by judicial expert in property restitution case where statute limits remedy to ordinary appeal: Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2022
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
1. Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă la 14.09.2018 sub dosar nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, în principal, obligarea pârâtei la emiterea deciziei de validare a Dispoziţiei nr. 16129 din 16.05.2012, emisă de Primarul General al Municipiului Bucureşti şi de compensare prin puncte, prin indicarea numărului concret de puncte, şi în subsidiar, obligarea pârâtei să soluţioneze dosarul nr. x C. civ. aflat pe rolul acesteia, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 165/2013.
2. Hotărârea pronunţată de tribunal în primă instanţă
Prin sentinţa civilă nr. 938/03.05.2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta A., a obligat pârâta CNCI la validarea Dispoziţiei nr. 16129/16.05.2012 emisă de Primarul Municipiului Bucureşti şi la emiterea în favoarea reclamantei a deciziei de compensare prin puncte, echivalente a 15.418,64 euro, la cursul BNR din data emiterii deciziei de compensare, pentru imobilul situat în Bucureşti.
A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1200 RON, onorariu expert, cu titlu de cheltuieli de judecată.
A respins ca neîntemeiată cererea expertului judiciar B. de majorare a onorariului.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel pârâta Comisia Naţională Pentru Compensarea Imobilelor şi expertul B..
3 . Hotărârea pronunţată în apel
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin decizia nr. 702A din 6 iulie 2020, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de către apelanta-pârâtă Comisia Naţională Pentru Compensarea Imobilelor şi de expertul B., împotriva sentinţei civile nr. 938/03.05.2019 pronunţate în dosarul nr. x/2018 de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A..
4. Cererea de recurs
Împotriva deciziei Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, expertul B. a declarat recurs.
5. Procedura de filtru
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor.
Prin raport s-a reţinut inadmisibilitatea căii de atac.
Nu au fost depuse puncte de vedere la raport.
6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului
La termenul din 20 ianuarie 2022, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului, pe care o va analiza cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., reţinând următoarele considerente:
Litigiul dedus judecăţii are ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, în principal, obligarea pârâtei la emiterea deciziei de validare a Dispoziţiei nr. 16129 din 16.05.2012 emisă de Primarul General al Municipiului Bucureşti şi de compensare prin puncte, prin indicarea numărului concret de puncte, şi în subsidiar, obligarea pârâtei să soluţioneze dosarul nr. x C. civ. aflat pe rolul acesteia, conform prevederilor Legii nr. 165/2013.
Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
În conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.
În speţă, atât prima instanţă, cât şi cea de apel au calificat litigiul ca fiind unul legat de aplicarea Legii nr. 165/2013, soluţionându-l ca atare.
Or, Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, stipulează la art. 35 alin. (4) că hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol sunt supuse numai apelului.
Totodată, conform art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.
În raport de dispoziţiile legale menţionate, decizia nr. 702 A din 6 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, atacată în prezenta cauză, nu este supusă recursului.
Pe de altă parte, în speţă, calea de atac a recursului a fost exercitată de expertul B..
Potrivit dispoziţiilor art. 22 din O.G. nr. 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară, "(1) Raportul de expertiză sau suplimentul la raportul de expertiză, însoţit de nota de evaluare a onorariului şi, dacă este cazul, de decontul cheltuielilor de transport, cazare, diurnă sau al altor cheltuieli ocazionate de efectuarea expertizei şi în strânsă legătură cu aceasta, se depune la organul cu atribuţii jurisdicţionale care a încuviinţat expertiza. (2) La termenul la care se pronunţă asupra raportului de expertiză sau, după caz, asupra suplimentului la raport, depus de expertul tehnic judiciar numit, organul cu atribuţii jurisdicţionale care a dispus efectuarea expertizei se pronunţă şi asupra sumei definitive solicitate de către expert, înştiinţând biroul local pentru expertize tehnice judiciare despre suma definitivă aprobată la plată expertului. (3) La termenul prevăzut la alin. (2), organul cu atribuţii jurisdicţionale înştiinţează partea despre suma rămasă de plată şi pune în vedere acesteia să efectueze plata în contul biroului local pentru expertize tehnice judiciare în termen de 5 zile de la înştiinţare."
Conform art. 40 din actul normativ mai sus menţionat, "Prevederile prezentei ordonanţe referitoare la expertiza tehnică judiciară se completează cu dispoziţiile privind expertiza din C. proc. civ. sau, după caz, din C. proc. pen., în măsura în care prin această ordonanţă nu se dispune altfel."
Din dispoziţiile C. proc. civ. (art. 331 alin. (2) şi (3), art. 339 alin. (2), art. 444 alin. (1)-(3) şi art. 445 C. proc. civ.) şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 2/2000 rezultă că valorificarea oricăror pretenţii privitoare la onorariul expertului se poate face doar în faţa instanţei care a dispus administrarea probei cu expertiză.
Acest aspect conduce la concluzia potrivit căreia experţii nu pot formula apel sau recurs împotriva unei hotărâri pronunţate în dosarul în care au efectuat raportul de expertiză, având la îndemână calea prevăzută de art. 444 alin. (3) C. proc. civ.
Prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
Principiul legalităţii căilor de atac exclude examinarea unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situaţii şi în alte condiţii faţă de cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.
Ca atare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.
În consecinţă, pentru considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de B..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul B. împotriva deciziei civile nr. 702A din 6 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 ianuarie 2022.