Territorial competence for reversal of forced execution: conflict between debtor's domicile and original execution court

Şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2022

asupra conflictului de faţă constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi la 30.06.2021, sub numărul de dosar x/2021, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună întoarcerea executării silite demarate în cadrul dosarului de executare nr. 3415/2015 al C., în sensul restituirii sumei de 116.412,06 RON, poprită în baza adresei emisă la data de 14.07.2020.

Pârâta B. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca fiind neîntemeiată. Totodată, pârâta a formulat cerere de chemare în garanţie a numitului D., solicitând instanţei obligarea acestuia la plata sumei de 116.412,06 RON

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 9882 din 06.10.2021, Judecătoria Galaţi a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, competenţa de soluţionare a acţiunii.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Galaţi a reţinut, în esenţă, că urmare a desfiinţării titlului executoriu în baza căruia s-a demarat executarea silită ce a făcut obiectul dosarului execuţional nr. x/2015, s-a formulat prezenta cerere având ca obiect întoarcere executare.

Raportând dispoziţiile art. 622 alin. (2) şi (2) C. proc. civ. la dispoziţiile art. 723 - 724 din acelaşi cod, se constată că debitoarea care şi-a executat voluntar obligaţia beneficiază de acelaşi mijloc procesual, precum debitoarea care a fost supus executării silite în situaţia în care debitul devine creanţă, iar raportul juridic obligaţional se inversează ca urmare a desfiinţării titlului executoriu sau a actelor de executare.

Prin urmare, rezultă că în cererea de întoarcere a executării silite de faţă, reclamanta A. S.R.L. are calitatea de creditoare, iar potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa competentă să soluţioneze cererea este judecătoria în circumscripţia căreia îşi are domiciliul debitoarea din cererea de întoarcere a executării.

Cum sediul debitoarei este în Bucureşti, Bulevardul x, E., a fost admisă excepţia necompetentei teritoriale a Judecătoriei Galaţi şi a declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 6 Bucureşti.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a pronunţat sentinţa civilă nr. 9289 din 23.11.2021, prin care a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.

În motivare, s-a reţinut, în esenţă, că, subsecvent anulării titlurilor executorii ce au stat la baza începerii executării silite în dosarul de executare nr. 3415/2015, pornit la cererea creditoarei B. S.A. împotriva debitoarei A. S.R.L., cea din urmă poate solicita întoarcerea executării silite prin restabilirea situaţiei anterioare. În această ipoteză, însă, nu se schimbă calităţile părţilor, ci doar ulterior, după obţinerea unui titlu executoriu de către societatea debitoare împotriva creditoarei, prin care aceasta să fie obligată la restituirea sumelor reţinute în temeiul titlurilor anulate, şi demararea de către fosta debitoare a unei executări silite distincte, în cadrul unui alt dosar execuţional, în care creditoare urmează a fi fosta debitoare şi viceversa.

Aşadar, în cadrul aceluiaşi dosar execuţional, părţile îşi păstrează calităţile dobândite la momentul iniţierii executării, iar instanţa de executare competentă să judece cererea de întoarcere a executării silite va fi tot instanţa de executare iniţială, faţă de principiul unicităţii ca guvernează această materie.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condiţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Faţă de obiectul cererii de chemare în judecată - întoarcere executare silită - în cauză sunt incidente prevederile art. 723 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care în toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia.

Potrivit dispoziţiilor art. 724 alin. (3) C. proc. civ., dacă nu s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare executării în condiţiile alin. (1) şi (2), cel îndreptăţit o va putea cere, pe cale separată, instanţei de executare.

Conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului, în afară de cazurile în care legea dispune altfel.

În cauză, ambele instanţe aflate în conflict au reţinut aplicabilitatea prevederilor art. 724 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., însă au dat o interpretare diferită noţiunii de instanţă de executare - prin raportare la calitatea de debitor în procedura de întoarcere a executării silite, respectiv prin raportare la calitatea de debitor în cadrul executării silite.

Se reţine că întoarcerea executării silite este un incident procedural în cadrul executării silite, iar instanţa de executare este cea care soluţionează toate incidentele privitoare la executare, inclusiv cererea de întoarcere a executării silite, indiferent dacă aceasta a fost formulată pe cale separată ori prin aceeaşi cerere prin care s-a solicitat desfiinţarea executării silite.

Astfel, prin art. 651 alin. (3) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit în sarcina instanţei de executare competenţa soluţionării cererilor de încuviinţare a executării silite, a contestaţiilor la executare, precum şi a oricăror alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Or, în sensul dispoziţiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ., întoarcerea executării silite este un incident în cadrul executării silite, creat în scopul de a pune la dispoziţia fostului debitor - devenit creditor în cadrul întoarcerii executării - un mijloc mai facil, cu o procedură de judecată ce presupune celeritate, în scopul restabilirii situaţiei anterioare şi al recuperării prestaţiei efectuate către creditor (devenit, la rândul său, debitor).

Prin Decizia nr. 5 din 12 martie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 404 indice 2 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865 (echivalentul art. 724 alin. (3) din noul C. proc. civ.), s-a statuat în sensul că judecătoria, ca instanţă de executare, este instanţa competentă să judece cererea privind întoarcerea executării silite.

Prin această decizie s-a reţinut că, "întrucât competenţa de încuviinţare a executării silite revine, potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ., ca instanţă de executare, rezultă că, în virtutea principiului simetriei, competenţa de soluţionare în primă instanţă a cererii de întoarcere a executării revine tot judecătoriei, ca instanţă de executare, potrivit dispoziţiilor art. 400 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, în virtutea aceluiaşi principiu, al simetriei, dacă executarea nu s-a putut obţine decât prin ordinul unei instanţe judecătoreşti, atunci şi revocarea unei executări - înţeleasă ca o a doua executare în sens invers - se poate obţine doar prin ordinul aceleiaşi instanţe, fiind singura care cunoaşte în detaliu modul de săvârşire a procesului de executare silită."

Prin urmare, întoarcerea executării silite reprezintă o modalitate de realizare a unor drepturi patrimoniale ce derivă din desfiinţarea titlului executoriu.

Coroborând dispoziţiile art. 724 alin. (3) C. proc. civ. cu cele ale art. 651 alin. (1) din acelaşi act normativ, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cererea privind întoarcerea executării silite este instanţa de executare, respectiv judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului care solicită întoarcerea executării.

Astfel cum reiese din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, la data sesizării executorului judecătoresc de către creditoarea S.C. B. S.A., debitoarea A. S.R.L. avea sediul în municipiul Galaţi, str. x, jud. Galaţi, localitate aflată în raza teritorială a Judecătoriei Galaţi.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 ianuarie 2022.