Scope of material error correction versus omission of substantive claim in civil judgment

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 12 noiembrie 2018 pe rolul Tribunalului Satu Mare, secţia civilă, sub nr. x/2018, reclamanţii A., B., C., D., E., F., A., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S. şi T. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta U. S.A. Bucureşti, obligarea pârâtei la plata, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ca urmare a decesului victimei V., a următoarelor sume: 200.000 euro pentru fiecare în parte, cu titlu de daune morale, pentru reclamanţii A., B., C., D., E., copiii victimei; 100.000 euro pentru fiecare în parte, cu titlu de daune morale, pentru reclamanţii F., A., H., I., G., J., K., L., nepoţii victimei; 150.000 euro pentru fiecare în parte, cu titlu de daune morale, pentru reclamanţii M., N., O., P., fraţii victimei; 19.347,11 RON cu titlu de daune materiale pentru reclamantul A., fiul victimei, care a suportat majoritatea cheltuielilor ce au urmat decesului; 150.000 euro cu titlu de daune morale şi 25.404,09 RON cu titlu de daune materiale pentru reclamanta Q.; 70.000 euro cu titlu de daune morale şi 918.12 RON cu titlu de daune materiale pentru reclamanta R.; 30.000 euro cu titlu de daune morale şi 603,19 RON cu titlu de daune materiale pentru reclamanta S.; 60.000 euro cu titlu de daune morale şi 210.83 RON cu titlu de daune materiale pentru reclamanta T.; cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea nr. 61D din 08 martie 2019, Tribunalul Satu Mare, secţia I civilă a admis excepţia de necompetenţă funcţională a secţiei I civile şi a declinat în favoarea Tribunalului Satu Mare, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ - completul de judecată specializat în litigii cu profesionişti, competenţa de soluţionare a acţiunii civile.

Prin sentinţa civilă nr. 90 din data de 15 aprilie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Satu Mare, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei a Il-a civile din cadrul Tribunalului Satu Mare; a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea secţiei I civile a Tribunalului Satu Mare; a constatat conflictul negativ de competent dintre secţia I civilă şi secţia a II-a civilă din cadrul Tribunalului Satu Mare; a suspendat judecata cauzei până la soluţionarea conflictului de competent; a sesizat Curtea de Apel Oradea, secţia a Il-a civilă în vederea soluţionării conflictului negativ de competent

Prin sentinţa civilă nr. 12 C din data de 7 mai 2019, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a stabilit competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea secţiei I civile din cadrul Tribunalului Satu Mare.

I.2. Sentinţa şi încheierea pronunţate de Tribunalul Satu Mare

Prin sentinţa civilă nr. 196 D din 19 septembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Satu Mare, secţia I civilă a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., A., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., în contradictoriu cu pârâta U. S.A. şi intervenientul forţat W., şi, în consecinţă, a obligat pe pârâta U. S.A. la plata daunelor morale în sumă de câte 10.000 euro pentru fiecare reclamant de ordin 1-5, A., B., C., D., E.; suma de câte 3.000 euro pentru fiecare reclamant de ordin 6-13, F., A., G., H., I., J., K., L., şi suma de câte 7.000 euro pentru fiecare reclamant de ordin 14-17, M., N., O., P., precum şi suma de 30.000 euro pentru reclamanta Q., suma de 11.500 euro pentru reclamanta T., suma de 7000 euro pentru reclamanta S. şi suma de 14.000 euro pentru reclamanta R., precum şi la plata daunelor materiale în sumă de 25.404,09 RON pentru reclamanta Q., suma de 918,12 RON pentru reclamanta R., suma de 603,19 pentru reclamanta S., suma de 210,83 RON pentru reclamanta T.; a obligat pe pârâta U. S.A. să plătească reclamantului A. suma de 4.760 RON, reclamantei Q. suma de 4.760 RON şi reclamantului N. suma de 4.760 RON, reprezentând cheltuieli de judecată; a respins restul pretenţiilor ca nefondate.

Prin încheierea din 09 iulie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalului Satu Mare, secţia I civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de către petentul A. privind îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul sentinţei civile nr. 196 D din data de 19 septembrie 2019, pronunţate de Tribunalul Satu Mare.

I.3. Deciziile pronunţate de Curtea de Apel Oradea

Prin decizia civilă nr. 375 A din 30 iunie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Oradea, sectia I civilă a admis apelul declarat de apelanţii-reclamanţi A., B., C., D. şi E., în contradictoriu cu intimata-pârâtă U. S.A. şi cu intimatul-intervenient W., împotriva sentinţei civile nr. 196 D din 19 septembrie 2019 pronunţate de Tribunalul Satu Mare, în dosarul nr. x/2018, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că: a majorat cuantumul daunelor morale la care a fost obligată pârâta în favoarea reclamanţilor A., B., C., D. şi E. de la suma de 10.000 euro la suma de 15.000 euro pentru fiecare reclamant; a păstrat restul dispoziţiilor sentinţei atacate; a respins, ca nefondat, apelul declarant de apelanţii-reclamanţi F., A., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. împotriva aceleiaşi sentinte; a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-pârâtă U. S.A. împotriva aceleiaşi sentinţe; a luat act că apelanţii-reclamanţi A., B., C., D. şi E. vor solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Prin decizia civilă nr. 1168 A din 03 decembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Oradea, sectia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-reclamant A., în contradictoriu cu intimata-pârâtă U. S.A., intimatul-intervenient W., intimaţii-reclamanţi B., C., D., E., F., A., G., H., I., J., K., L., N., M., O., P., Q., R., S., T. împotriva încheierii din 09 iulie 2020 pronunţate de Tribunalului Satu Mare.

II. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 1168 A din 03 decembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, sectia I civilă, a declarat recurs reclamantul A..

Calea de atac a fost înregistrată la data de 08 ianuarie 2021 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, fiind repartizată computerizat aleatoriu completului filtru nr. 6.

II.1. Motivele de recurs

Recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, cu consecinţa trimiterii cauzei, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, invocând incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

Printr-o primă critică, sub aspectul nelegalităţii deciziei atacate, a susţinut că instanţa de apel nu a motivat soluţia în ceea ce priveşte motivul de apel cu referire la încălcarea normelor de competenţă funcţională a instanţei de judecată, în sensul în care sentinţa civilă nr. 196 din 19 septembrie 2019, a cărei îndreptare a solicitat-o, a fost pronunţată de către completul C2F, prezidat de doamna judecător X., iar încheierea din 09 iulie 2020 (criticată în apel) a fost pronunţată de completul C3F, prezidat de către domnul judecător Y., context în care, s-au încălcat dispoziţiile art. 111 alin. (6) teza I din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, potrivit cărora cererile de îndreptare a erorilor materiale se soluţionează de către completul care a pronunţat hotărârea a cărei îndreptare se solicită.

Nepronunţându-se asupra acestui motiv de apel, în opinia recurentului-reclamant, instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 5, art. 9 alin. (2), art. 22 alin. (6), art. 397 alin. (1) teza I, art. 476 alin. (1), art. 477 alin. (1) C. proc. civ., invocând sub acest aspect, cu titlu de jurisprudenţă, decizia nr. 827/2001 şi decizia nr. 726/2000 ale Curţii Supreme de Justiţie.

O altă critică dedusă judecăţii recursului, se raportează la greşita calificare făcută de instanţa de apel cu privire la eroarea primei instanţe, în sensul în care curtea de apel a apreciat că "această omisiune putea fi remediată fie pe calea procedurii prevăzute de art. 444 C. proc. civ., fie pe calea apelului".

Or, instituţia completării hotărârii judecătoreşti nu putea avea incidenţă în speţă, atât timp cât prin sentinţa civilă nr. 196 din 19 septembrie 2019 a Tribunalului Satu Mare, instanţa a antamat chestiunea daunelor morale folosind următoarele considerente:

"Raportat la înscrisurile depuse în probaţiune pentru justificarea cheltuielilor efectuate în urma spitalizării (…) cheltuielile de înmormântare, instanţa a considerat că înscrisurile depuse ca fiind justificate şi aceste pretenţii, conform dispozitivului prezentei hotărâri".

Câtă vreme instanţa a constatat că pretenţiile reclamantului sunt justificate şi se impuneau a fi acordate, era firesc ca lipsa din dispozitiv a menţiunii privind acordarea acestor pretenţii să poate fi rectificată pe calea procedurii erorii materiale, iar instituţia completării hotărârii ar fi fost incidentă, doar în ipoteza în care instanţa nu ar fi analizat susţinerile reclamantului şi ar fi omis să-i acorde daunele materiale solicitate prin dispozitiv.

Pe de altă parte, nu era posibilă solicitarea de remediere a neregularităţii pe calea apelului principal, întrucât o astfel de cerere este inadmisibilă, prin raportare la prevederile art. 445 C. proc. civ.

Deşi instanţa de apel a respins cererea, ca inadmisibilă, în argumentarea soluţiei s-a raportat la aspecte ce ţin de admisibilitatea acesteia, care, însă, nu au fost puse în discuţia părţilor cu ocazia dezbaterii cauzei în şedinţa din 23 noiembrie 2020, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 14 alin. (5) şi (6) C. proc. civ.

II.2. Apărările formulate în cauză

Intimaţii nu au depus întâmpinare.

II.3. Procedura de filtru

Potrivit referatului întocmit la data de 09 aprilie 2021, dosarul nr. x/2018 a fost repartizat completului filtru nr. 2, având în vedere Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 8 din data de 27 ianuarie 2021, prin care a fost aprobată "(...) a) desfiinţarea completului de judecată cu nr. 6 din cadrul secţiei I civile, începând cu data de 1 martie 2021 şi repartizarea ciclică a dosarelor între celelalte completuri de judecată", Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 33 din data de 31 martie 2021 prin care a fost aprobată "(...) prorogarea efectelor Hotărârii Colegiului de conducere nr. 8 din 27 ianuarie 2021, până la data de 9 aprilie 2021", precum şi procesul-verbal de repartizare prin metoda sistemului ciclic a dosarelor rămase pe rolul completelor de judecată noul C. proc. civ. cu nr. 6 întocmit în data de 9 aprilie 2021 .

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea de şedinţă din 16 noiembrie 2021, a fost admis, în principiu, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1168 A din 03 decembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018, şi s-a fixat termen de judecată la data de 18 ianuarie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, termen la care, constatând cauza în stare de judecată şi, reţinând că s-a solicitat judecarea acesteia în lipsă, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra recursului.

II.4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Printr-un prim motiv de recurs ce pune în discuţie incidenţa motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., reclamantul A. a susţinut nelegalitatea deciziei atacate prin prisma nemotivării soluţiei asupra motivului de apel prin care a invocat încălcarea normelor de competenţă funcţională a instanţei care a judecat cererea de îndreptare a sentinţei civile nr. 196 din 19 septembrie 2019 a Tribunalului Satu Mare.

Fundamentul motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în ipoteza normativă reclamată de către recurent, aceea a nemotivării deciziei recurate, rezidă în nerespectarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea judecătorească va cuprinde "considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.

În contextul descris, Înalta Curte constată că motivarea instanţei de apel răspunde cerinţei argumentării soluţiei adoptate, considerentele acesteia conţinând analiza legalităţii şi temeiniciei încheierii pronunţate de prima instanţă, cu luarea în considerare a tuturor motivelor invocate de către recurentul-reclamant în cadrul judecăţii apelului.

Faptul că instanţa de apel nu s-a referit în mod explicit la fiecare dintre acestea, nu invalidează concluzia anterior trasă, în condiţiile în care hotărârea recurată cuprinde o expunere a argumentelor de fapt şi de drept apte a fundamenta în concret soluţia de respingere a apelului, de natură a explicita părţilor raţionamentul care a condus spre această finalitate, ceea ce nu înseamnă un răspuns exhaustiv al tuturor argumentelor aduse de parte, dar nici ignorarea acestora, ci un răspuns al argumentelor care sunt susceptibile, prin conţinutul lor, a influenţa soluţia primei instanţei, precum şi a permite un control judecătoresc adecvat.

Că este aşa o demonstrează considerentele deciziei recurate în care instanţa de apel a apreciat că "hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată în temeiul dispoziţiilor legale aplicabile speţei", argumentare ce implică analiza implicită a tuturor criticilor deduse judecăţii apelului sub aspectul încălcării normelor de competenţă funcţională a instanţei în forma invocată de către recurentul-reclamant.

Chiar dacă nu s-a referit în mod expres la critica menţionată de recurent, invocată prin motivele de apel, Înalta Curte apreciază că aceasta nu este de natură a conduce la casarea deciziei recurate, întrucât, o atare soluţie ar da expresie unui formalism excesiv în detrimentul celerităţii procedurii judiciare, având în vedere că motivul de apel în discuţie este nefondat, astfel cum se va arăta.

În aceste context, se cuvine a fi menţionat principiul continuităţii reglementat de art. 19 C. proc. civ., potrivit căruia:

"judecătorul învestit cu soluţionarea cauzei nu poate fi înlocuit pe durata procesului decât pentru motive temeinice, în condiţiile legii."

Or, în ceea ce priveşte compunerea completului care a soluţionat cererea de îndreptare a erorii materiale pretins strecurate în dispozitivul sentinţei pronunţate de tribunal, Înalta Curte apreciază că un astfel de motiv temeinic se verifică în cauză, dat fiind faptul că judecătorul unic care au pronunţat sentinţa a cărei îndreptare s-a solicitat, a fost eliberat din funcţie, prin pensionare, până la momentul formulării respectivei cereri (03 iulie 2020), iar consecinţa acestei împrejurări a fost desfiinţarea completului şi repartizarea aleatorie a cauzei, astfel cum rezultă din rezoluţia din 06 iulie 2020, întocmită în suplimentul dosarului nr. x/2018 al aceleiaşi instanţe, iar măsura repartizării soluţionării cerererii de îndreptare unui alt complet a fost dispusă în aplicarea prevederilor art. 111 alin. (7) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea nr. 1375/2015 a Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora:

"Dacă judecătorul, sau, după caz, niciunul dintre judecătorii care au compus completul colegial nu mai funcţionează în cadrul secţiei ori, după caz, al instanţei, cauza se va repartiza aleatoriu."

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că nemulţumirea recurentului-reclamant nu este aptă a conduce la reţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., astfel încât, critica întemeiată pe aceste dispoziţii legale va fi respinsă, ca nefondată.

În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., acesta poate fi invocat atunci când, prin hotărârea atacată, instanţa a încălcat regulilele de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Sub acest aspect, nelegalitatea deciziei recurate a fost susţinută prin prisma pretinselor încălcări ale dispoziţiilor art. 5, art. 9 alin. (2), art. 22 alin. (6), art. 397 alin. (1) teza I, art. 476 alin. (1), art. 477 alin. (1) C. proc. civ., dedusă din nemotivarea soluţiei de respingere a apelului.

De regulă, apelul este limitat, pe de o parte, de ceea ce s-a apelat - tantum devolutum quantum appelantum şi, pe de altă parte, de ceea ce s-a dedus judecăţii în primă instanţă - tantum devolutum quantum iudicatum.

Aşadar, analiza instanţei de apel, ca instanţă care devolează fondul cauzei, dar şi ca instanţă de control judiciar, este limitată doar la acele aspecte criticate expres sau implicit de către apelant, cu respectarea principiului disponibilităţii prevăzut de art. 9 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum rezultă în mod neechivoc din dispoziţiile art. 477 alin. (1) şi art. 479 alin. (1) din acelaşi act normativ.

Or, în speţă, se observă că instanţa de apel, în temeiul efectului devolutiv al apelului, a verificat legalitatea şi temeinicia încheierii pronunţate de prima instanţă în limitele motivelor de apel formulate de reclamant, răspunzând criticilor acestuia şi argumentând soluţia adoptată, context care nu acreditează ideea încălcării textelor de lege reclamate prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Se reţine că instanţa de apel a constatat că în mod corect prima instanţă a respins cererea formulată în cauză, pornind de la obiectul acesteia - îndreptarea sentinţei civile nr. 196 din 19 septembrie 2019 a Tribunalului Satu Mare - şi dispoziţiile ce reglementează instituţiei rectificării unor erori materiale din cuprinsul hotărârii judecătoreşti.

Din această perspectivă, în acord cu instanţa de apel, Înalta Curte reţine că procedura îndreptării erorilor materiale, astfel cum rezultă din reglementarea acesteia prin art. 442 C. proc. civ., nu permite remedierea omisiunii de soluţionare a unor cereri ce ţin de fondul dreptului dedus judecăţii, ci doar aspecte de ordin formal ale judecăţii, precum erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul etc.

Omisiunea din partea primei instanţei cu privire la solicitarea recurentului-reclamant de obligare a pârâtei la plata sumei de 19.347,21 RON cu titlu de daune materiale poate face cel mult obiectul unei completării a hotărârii ce poate fi cerută în condiţiile art. 444 C. proc. civ., astfel cum corect a reţinut şi curtea de apel.

Pe calea îndreptării erorii materiale nu se poate ajunge la remedierea neregularităţii reclamate, astfel cum în mod neîntemeiat susţine recurentul-reclamant, câtă vreme în cadrul procedurii instituite de legiuitor, în circumstanţele expuse de art. 442 C. proc. civ., pot fi corectate ori complinite imperfecţiunile de ordin formal ale hotărârii, iar nu omisiuni de soluţionare a unor pretenţii deduse judecăţii.

Drept urmare, Înalta Curte constată că, fără a încălca drepturile procesuale ale recurentului-reclamant, instanţa de apel a făcut în mod corect aplicarea dispoziţiilor referitoare la limitele efectului devolutiv al apelului declarat împotriva încheierii prin care s-a soluţionat cererea sa de îndreptare a erorii materiale din cuprinsul sentinţei, neputându-se reţine o greşită calificare a cererii deduse judecăţii tribunalului, ulterior dezînvestirii instanţei prin pronunţarea sentinţei.

Nu este întemeiată nici critica privind încălcarea principiului contradictorialităţii, circumscrisă, de asemenea, ipotezei prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., argumentată prin aceea că nu s-a pus în discuţia părţilor excepţia inadmisibilităţii cererii de rectificare a dispozitivului hotărârii evocate ce derivă din argumentarea soluţiei de respingere a apelului.

Potrivit art. 14 C. proc. civ., unul din principiile ce guvernează procesul civil este principiul contradictorialităţii, definit ca fiind posibilitatea conferită de lege părţilor de a discuta şi combate orice element de fapt sau de drept al procesului civil. Exigenţa fundamentală a contradictorialităţii impune ca nici o măsură să nu fie ordonată de către instanţă înainte ca aceasta să fie pusă în discuţia contradictorie a părţilor.

Or, din acest punct de vedere, Înalta Curte reţine că instanţa de apel, validând raţionamentul primei instanţei, a apreciat că solicitarea petentului, expusă în cadrul cererii deduse judecăţii, nu se circumscrie noţiunii de eroare materială ce poate fi remediată prin intermediul instituţiei rectificării, ci doar pe calea procedurii reglementate de art. 444 C. proc. civ., argumentare ce nu echivalează cu reţinerea unei excepţii procesuale, în sensul prevederilor art. 245 - 248 din acelaşi act normativ, şi, de aici, rezultă că nu poate fi reţinută încălcarea principiului contradictorialităţii, instanţa de apel nepronunţându-se asupora unor chestiuni care nu au fost supuse dezbaterii părţilor, argumentele redate tinzând chiar de analizarea efectivă a criticilor invocate prin motivele de apel.

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente în speţă niciunul dintre motivele de nelegalitate invocate, încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) din acelaşi act normativ, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1168 A din 03 decembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1168 A din 03 decembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 ianuarie 2022.