Annullment of unsigned appeal petition where signature defect was notified in pre-hearing regularization before electronic service request

Şedinţa publică din data de 11 martie 2021

asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, la 12 aprilie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii B. S.R.L. şi C., solicitând constatarea răspunderii civile delictuale în baza prevederilor art. 1349, 72, 74 lit. f) C. civ., obligarea pârâţilor, în solidar, la plata sumei de 250.000 RON cu titlu de daune morale, obligarea pârâţilor, pe cheltuiala acestora, de a publica în ziare de tiraj naţional a sentinţei în maxim 10 zile de la rămânerea definitivă, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din 6 martie 2019, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a dispus strămutarea dosarului la Tribunalul Vrancea.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 332 din 15 iulie 2019, Tribunalul Vrancea, secţia I civilă a respins, ca neîntemeiată, acţiunea.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul.

3. Decizia pronunţată în apel

Prin decizia civilă nr. 166/A din 27 noiembrie 2019, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a anulat, pentru nesemnare, cererea de apel şi a obligat apelantul să plătească intimatului C. suma de 1.500 RON, reprezentând onorariu de avocat redus de instanţă.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Hotărârea Curţii de Apel a fost atacată pe calea recursului de către reclamantul A..

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a invocat încălcarea de către instanţa de apel a prevederilor art. 154 alin. (6) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, art. 160 alin. (2), (16)1, 163 alin. (1) C. proc. civ., a principiilor reglementate prin art. 7,8,13,14,15,16 şi 20 C. proc. civ., precum şi a dreptului la un proces echitabil.

A susţinut că, în urma solicitării de comunicare a tuturor actelor de procedură în format electronic, nu i s-a adus la cunoştinţă despre obligaţia semnării cererii de apel. La primul termen de judecată nu s-a prezentat, iar instanţa nu a mai acordat un alt termen pentru a se complini această cerinţă, deşi prevederile art. 470 alin. (3) C. proc. civ. stipulează că lipsa semnăturii poate fi împlinită în condiţiile art. 196 alin. (2) din acelaşi cod, în tot cursul judecăţii.

În opinia sa, aplicarea acestei sancţiuni l-a privat de un proces echitabil şi de un drept la apărare astfel cum sunt prevăzute de art. 6 din CEDO, în condiţiile în care prin cererea de apel solicitase încuviinţarea unui probatoriu ce urma să fie administrat în cursul judecării căii de atac.

În concluzie, instanţa ar fi trebuit să-l informeze despre această situaţie, prin comunicarea actelor în format electronic şi să dispună citarea, în acelaşi format electronic, dacă a lipsit de la primul termen de judecată.

Prin prisma aspectelor relevate şi a motivului de nelegalitate înscris în art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi judecarea pricinii în fond.

5. Procedura de filtru

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat, la 29 mai 2020, la întocmirea raportului de admisibilitate în principiu a recursului, prin raport reţinându-se că recurentul are deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârii atacate şi că aceasta a fost promovată în termen.

Completul de filtru C4 a constatat că raportul întruneşte condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ. şi a dispus comunicarea acestuia, în vederea formulării unor puncte de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi cod.

Părţile cauzei nu şi-au exprimat poziţia procesuală prin formularea în scris unui punct de vedere la raport.

6. Apărările formulate în cauză

Intimatul C. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului din punct de vedere al subsumării criticilor expuse în prevederile art. 488 C. proc. civ. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea căii de atac, ca neîntemeiată, susţinând că recurentul a fost încunoştiinţat încă din procedura prealabilă să depună un exemplar al cererii de apel semnate sau să se înfăţişeze personal la instanţă pentru a o semna, însă nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei de control judiciar. Dovada că apelantul a avut cunoştinţă de înştiinţarea respectivă o reprezintă împrejurarea că a timbrat apelul cu suma de 100 RON, astfel cum i s-a solicitat prin aceeaşi adresă de comunicare, prin care i s-a pus în vedere să complinească lipsa semnăturii.

Această parte a solicitat obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, reprezentate de onorariu de avocat în cuantum de 1.000 RON dovedite cu chitanţa nr. x din 2 iunie 2020, aflată la dosar.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 1 octombrie 2020 a fost admis în principiu recursul exercitat de reclamant împotriva deciziei atacate şi s-a stabilit termen, pentru soluţionarea acestuia pe fond, cu citarea părţilor. Prin acelaşi act a fost soluţionată excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul C., în sensul că aspectele deduse judecăţii în cerere se pot subsuma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât conturează încălcarea unor norme de procedură privind semnarea cererii de apel.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamantul A. este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Cu titlu preliminar, se constată că litigiul este guvernat de dispoziţiile cuprinse în C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, în vigoare de la 15 februarie 2013, în raport de data introducerii acţiunii, 12 aprilie 2018, fiind incidente sub acest aspect prevederile art. 24 şi art. 25 din Cod, conform cărora: "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare’’. "Procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.’’ Aşadar, recursul va fi examinat din perspectiva temeiului reţinut şi nu a Legii nr. 310/2018 (pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative), menţionate de recurent, care a devenit aplicabilă pentru acţiunile introduse începând cu 21 decembrie 2018.

Critica evocată prin motivele de recurs pune în discuţie nerespectarea de către instanţa de apel a normelor de procedură cuprinse în art. 470 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., privitoare la semnarea cererii de apel, fiind susceptibilă de încadrare în cazul de casare instituit de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Recurentul susţine că cererea sa de apel a fost anulată la termenul de judecată din 27 noiembrie 2019 pentru lipsa semnăturii, fără a fi înştiinţat printr-un act de procedură în format electronic despre posibilitatea complinirii acestei cerinţe. Consideră că ar fi trebuit să beneficieze de un termen de judecată, în condiţiile în care art. 470 alin. (3) C. proc. civ. permite ca lipsa respectivului element din cererea de apel să fie acoperită în tot cursul judecăţii.

În conformitate cu dispoziţiile art. 470 alin. (1) C. proc. civ., cererea de apel va cuprinde: a) numele şi prenumele, codul numeric personal, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar. Dacă apelantul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul; b) indicarea hotărârii atacate; c) motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul; d) probele invocate în susţinerea apelului; e) semnătura.

Potrivit alin. (3) din acelaşi text de lege, cerinţele de la alin. (1) lit. b) şi e) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii, iar cele de la alin. (1) lit. c) şi d), sub sancţiunea decăderii. Lipsa semnăturii poate fi complinită în condiţiile art. 196 alin. (2) C. proc. civ.

Articolul descrie, în cadrul alin. (1) lit. a)-e), condiţiile de formă intrinseci ale cererii de apel, prevăzând că apelantul este ţinut să semneze cererea de apel. Alineatul 3 stabileşte regimul sancţionator pentru încălcarea unora dintre dispoziţiile alin. (1), printre care figurează şi cerinţa referitoare la lipsa semnăturii de pe cererea de apel, cu menţiunea că aceasta poate fi împlinită în condiţiile art. 196 alin. (2) C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 196 C. proc. civ. au următorul conţinut:,,(1) Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele şi prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părţi, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părţii sau a reprezentantului acesteia este nulă. Dispoziţiile art. 200 sunt aplicabile. (2) Cu toate acestea, lipsa semnăturii se poate acoperi în tot cursul judecăţii în faţa primei instanţe. Dacă se invocă lipsa de semnătură, reclamantul care lipseşte la acel termen va trebui să semneze cererea cel mai târziu la primul termen următor, fiind înştiinţat în acest sens prin citaţie. În cazul în care reclamantul este prezent în instanţă, acesta va semna chiar în şedinţa în care a fost invocată nulitatea. (3) Orice altă neregularitate în legătură cu semnarea cererii de chemare în judecată va fi îndreptată de reclamant în condiţiile prevăzute la alin. (2).’’

Curtea de Apel, prin decizia atacată în prezenta cauză, a anulat cererea de apel formulată de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 332 din 15 iulie 2019 a Tribunalului Vrancea, secţia I civilă, în considerarea faptului că aceasta nu a fost semnată, deşi, în procedura regularizării cererii de apel, i s-a pus în vedere acest aspect.

Verificând succesiunea actelor de procedură dispuse în faza procesuală a apelului, se constată că prin rezoluţia din 9 septembrie 2019, întocmită la momentul primirii cererii de apel, i s-a pus în vedere apelantului că are obligaţia de a semna cererea de apel sau de a transmite instanţei un exemplar semnat al acesteia, în termen de 10 zile de la primirea comunicării, sub sancţiunea anulării apelului pentru lipsa semnăturii. Adresa care conţine această obligaţie, din 10 septembrie 2019, a fost comunicată părţii la domiciliul indicat în cererea de apel, la 12 septembrie 2019, potrivit procesului-verbal de înmânare de la fila x din acelaşi dosar.

Se reţine că măsura respectivă a fost luată în temeiul dispoziţiilor art. XV alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în forma în vigoare la data introducerii acţiunii, acestea dispunând: "În cazul în care cererea de apel nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, completul căruia i s-a repartizat dosarul va stabili lipsurile cererii de apel şi îi va comunica, în scris, apelantului că are obligaţia de a completa sau modifica cererea. Completarea sau modificarea cererii se va face în termen de cel mult 10 zile de la data comunicării.’’

Contrar susţinerilor exprimate în memoriul de recurs, apelantul a luat cunoştinţă, în procedura de regularizare, de dispoziţia instanţei privind semnarea cererii de apel, aspect care poate fi dedus din împrejurarea că a timbrat apelul cu suma de 100 RON, menţiunea fiindu-i inserată prin aceeaşi comunicare, prin care a fost înştiinţat şi cu privire la semnătură.

Mai reţine prezenta instanţă că obligaţia de semnare a căii de atac nu s-a impus a fi transmisă apelantului prin intermediul comunicării electronice, în conformitate cu prevederile art. 154 alin. (6) C. proc. civ., deoarece solicitarea de comunicare a documentelor în format electronic a fost înregistrată la dosarul cauzei la 19 septembrie 2019, la un moment ulterior efectuării procedurii de regularizare (9 septembrie 2019) ce a succedat primirii cererii de apel. Doar actele de procedură întocmite după 19 septembrie 2019 puteau fi supuse acestei proceduri speciale de comunicare, modalitate în care i s-a comunicat şi citaţia pentru primul termen de judecată .

Tot în legătură cu aspectul semnării cererii de apel, în dezacord cu afirmaţia făcută de recurent, Curtea de Apel nu avea obligaţia de a acorda un al doilea termen de judecată la care partea să fie citată cu menţiunea semnării actului, deoarece ipoteza reglementată de art. 196 alin. (2) C. proc. civ. are în vedere situaţia când se invocă lipsa semnăturii chiar la primul termen de judecată, când apelantul lipseşte, şi se justifică amânarea pricinii din acest considerent. În cauza de faţă, recurentul a fost înştiinţat despre obligaţia semnării cererii în procedura de regularizare, nu a complinit această carenţă şi nici nu s-a prezentat la primul termen, când avea posibilitatea să semneze cererea de apel.

Întrucât lipsa semnăturii nu a fost acoperită, în mod corect a fost aplicată sancţiunea expres prevăzută de dispoziţiile art. 470 alin. (3) C. proc. civ., de anulare a apelului, instanţa fiind învestită cu o atare cerere informă.

Întreaga argumentaţie expusă în prezenta decizie validează soluţia Curţii şi, implicit, lipsa de temeinicie a susţinerilor care înglobează motivul de nelegalitate înscris în art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Drept urmare, în baza prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul împotriva deciziei civile nr. 166/A din 27 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Faţă de soluţia preconizată, recurentul se află în culpă procesuală şi va fi obligat, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 RON, cu titlu de onorariu avocat, justificat prin chitanţa nr. x din 2 iunie 2020, către intimatul C..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 166/A din 27 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Obligă pe recurent la plata sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul C..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2021.