Inadmissible revision for contradictory judgments: failure to exhaust res judicata exception in subsequent proceedings

Şedinţa publică din data de 11 martie 2021

asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de revizuire şi soluţia dată asupra acesteia

Prin decizia civilă nr. 89/A din 11 februarie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Bihor, secţia I civilă a admis apelul declarat de apelanta S.C. A., în contradictoriu cu intimaţii B. şi C., împotriva sentinţei civile nr. 2370 din 10 octombrie 2018 a Judecătoriei Oradea, pe care a schimbat-o, în tot, în sensul admiterii cererii de evacuare formulate de reclamanta S.C. A. în contradictoriu cu pârâţii B. şi C.; a dispus evacuarea necondiţionată a pârâţilor din imobilul - casă şi teren de 3269 m.p., situat în sat Funghiu, nr. 247, com. Oşorhei, jud. Bihor, înscris în C.F. nr. x Oşorhei (C.F. vechi x Funghiu), nr. topo x,19 Funghiu; a obligat intimaţii la plata către apelantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 1.052 RON în fond şi 1.445 RON în apel.

Această hotărâre din apel a fost atacată pe calea revizuirii la Tribunalul Bihor de către revizuenta B., care a pretins anularea ei şi trimiterea pricinii spre rejudecare instanţei competente, temeiul juridic invocat fiind reprezentat de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 C. proc. civ.

La termenul de judecată din 8 mai 2019, apărătorul revizuentei a precizat că cele două hotărâri pe care le consideră a fi contradictorii sunt decizia civilă nr. 89A din 11 februarie 2019 a Tribunalului Bihor, pronunţată în dosarul nr. x/2018, şi decizia civilă nr. 310A din 21 martie 2016 dată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2015. Prin această din urmă decizie a fost respins, ca nefondat, apelul introdus de apelantul D., în contradictoriu cu intimaţii C. şi B., împotriva sentinţei civile nr. 9594 din 2 noiembrie 2015 a Judecătoriei Oradea, pe care a păstrat-o în totalitate, în litigiul având ca obiect evacuare.

Cererea de revizuire întemeiată pe pct. 8 al art. 509 alin. (1) C. proc. civ. a fost disjunsă din dosarul nr. x/2018 şi s-a format dosarul nr. x/2019, în care Tribunalul Bihor, secţia I civilă a declinat competenţa de soluţionare a căii extraordinare de atac în favoarea Curţii de Apel Oradea, prin sentinţa civilă nr. 394A din 9 mai 2019.

Pronunţând decizia civilă nr. 815R din 7 noiembrie 2019, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă a respins excepţia de inadmisibilitate, invocată de intimata S.C. A., precum şi cererea de revizuire, ca nefondată. A obligat revizuenta la plata către intimata S.C. A. a cheltuielilor de judecată în sumă de 595 RON.

2. Recursul exercitat în cauză

Împotriva deciziei din revizuire a promovat recurs revizuenta B., fundamentat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1,4,5,6,7 şi 8 C. proc. civ.

Din cuprinsul memoriului de recurs se desprinde o serie de critici formulate de recurentă în ce priveşte modul de soluţionare a cererii de revizuire, prin decizia nr. 815 din 7 noiembrie 2019.

Sub un prim aspect, a semnalat că instanţa nu s-a pronunţat asupra excepţiilor şi susţinerilor invocate prin memoriul depus la dosar la 6 noiembrie 2019, care priveau cererea de revizuire fundamentată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în sensul existenţei unor hotărâri potrivnice. De asemenea, nu a primit răspuns nici cererea de suspendare a căii de atac până la lămurirea dispozitivului sentinţei civile nr. 2631 din 25.02.2013 pronunţate în dosarul nr. x/2010, toate aceste chestiuni fiind de esenţa întregului litigiu, dar şi a cererii de revizuire. Or, lăsându-le nesoluţionate, Curtea de Apel a încălcat dreptul la apărare al revizuentei, mai ales că litigiul nu a ajuns să fie tranşat pe fond.

Al doilea aspect pune în discuţie judecarea căii extraordinare de atac într-o compunere greşită a completului. Revizuenta a explicat, în cadrul memoriului depus la 6 noiembrie 2019, faptul că, potrivit dispoziţiilor referitoare la revizuire, completul de la Curtea de Apel ar fi trebuit să fie format dintr-un singur judecător şi nu din doi. Instanţa nu s-a pronunţat în privinţa acestei greşeli şi, examinând pricina în compunerea dată, a nesocotit normele imperative de procedură şi legea de organizare judecătorească.

Sub al treilea aspect, recurenta a sesizat că din dosarul de revizuire lipseşte minuta cu elementele sale esenţiale, motiv care atrage nulitatea hotărârii.

În continuare, în cadrul unei alte critici, a invocat existenţa unui viciu în motivare prin aceea că hotărârea din revizuire nu a rezolvat fondul cauzei şi nu a fost motivată de un judecător. Ea cuprinde paragrafe din toate hotărârile judecătoreşti anterioare adunate de grefier, din analiza conţinutului actului neputându-se desluşi o idee coerentă pe problemele de fapt şi de drept invocate.

Tot din perspectiva nemotivării şi, deci, a neanalizării cauzei, a susţinut recurenta că, la paginile 5 şi 6 din decizia recurată, se reţine lipsa unui titlu/drept care să poată fi opus reclamantei S.C. A. pentru a paraliza acţiunea în evacuare, precum şi a oricărui demers efectuat în acest scop. Or, din greşeală, Curtea de Apel nu a observat dosarul având ca obiect rectificare de carte funciară în care recurenta a avut calitatea de reclamantă şi nici faptul că, în cauza nr. 1425/271/2018, a invocat lipsa de titlu a reclamantei prin întâmpinarea şi cererea reconvenţională depuse. Aşadar, contractul de vânzare-cumpărare nr. x/31.10.2017 a fost contestat şi s-a cerut anularea sa în cadrul procesului menţionat, deoarece familia D. nu a avut un drept de proprietate asupra imobilelor din litigiu, din moment ce actul de adjudecare a fost anulat prin sentinţa nr. 2631/2013 a Judecătoriei Oradea. Un alt element esenţial ignorat a fost acela că evacuarea era inadmisibilă, deoarece ascunde o revendicare pentru eludarea plăţii taxei judiciare de timbru.

În ultima parte a recursului au fost reiterate argumentele din cererea de revizuire depusă la 8 martie 2019, la Tribunalul Bihor .

Prin prisma tuturor criticilor prezentate, recurenta a solicitat admiterea recursului şi, în principal, casarea deciziei atacate, cu consecinţa trimiterii pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel; în subsidiar, a cerut reţinerea spre rejudecare a căii de atac sub toate aspectele şi admiterea cererii de revizuire a deciziei nr. 89A din 2019 a Tribunalului Bihor.

3. Procedura de filtru

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a procedat, la 21 septembrie 2020, la întocmirea raportului de admisibilitate în principiu a recursului, prin raport reţinându-se că recurenta are deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârii atacate şi că aceasta a fost promovată în termen.

Completul de filtru C4 a constatat că raportul întruneşte condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ. şi a dispus comunicarea acestuia, în vederea formulării unor puncte de vedere.

Recurenta şi-a exprimat punctul de vedere în sensul că recursul îndeplineşte toate condiţiile de admisibilitate în principiu şi este întemeiat pe fond.

4. Apărările formulate în recurs

Intimata S.C. A. a formulat întâmpinare, ale cărei concluzii au fost de respingere a recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată reprezentate de onorariu de avocat în sumă de 1.190 RON, dovedit cu chitanţa nr. x/18.02.2020 şi factura nr. x din 18.02.2021, depuse la dosar ICCJ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul exercitat de revizuenta B. este nefondat, pentru considerentele ce succed:

Critica privitoare la nesoluţionarea anumitor aspecte procedurale invocate în legătură cu cererea de revizuire este încadrabilă în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., însă prezintă un caracter neîntemeiat.

În dezvoltarea acesteia, recurenta a reproşat instanţei o nepronunţare asupra excepţiilor şi susţinerilor exprimate în memoriul înregistrat la dosar la 6 noiembrie 2019, cu relevanţă asupra revizuirii fundamentate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Curtea de Apel a pierdut din vedere şi cererea de suspendare a judecării căii de atac până la soluţionarea cererii de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 2631/2013, pronunţate în dosarul nr. x/2010 al Judecătoriei Oradea.

Înalta Curte notează că, în cuprinsul memoriului, partea a răspuns la întâmpinarea depusă de intimata S.C. A. şi a arătat că, raportat la hotărârile pronunţate anterior în litigiile menţionate, există tripla identitate de părţi, obiect şi cauză. A mai susţinut contradictorialitatea între decizia din apel, nr. 89/A din 11.02.2019 a Tribunalului Bihor, şi hotărârile pronunţate în litigiul anterior de evacuare, declanşat de reclamantul D.. Tribunalul era dator să observe că actul de adjudecare emis în favoarea adjudecatarului D. a fost anulat şi, drept urmare, nu exista niciun temei pentru a se vinde imobilul către S.C. A.. Aşadar, intabularea acesteia în cartea funciară şi vânzarea sunt nule, fiind în ipoteza vânzării bunului altuia, temei al cererii reconvenţionale a recurentei care trebuia admisă şi respinsă acţiunea în evacuare prin decizia supusă revizuirii. Totodată, în judecarea celui de-al doilea dosar de evacuare, prin decizia nr. 89/A din 11.02.2019, Tribunalul nu a observat cererea reconvenţională, apărările recurentei pe aspectul inadmisibilităţii acţiunii în evacuare, inclusiv lipsa calităţii intimatei de a solicita evacuarea, precum şi împrejurarea că procesul de evacuare a fost intentat pentru a ascunde o revendicare în scopul eludării taxei judiciare de timbru.

Prin decizia nr. 815R din 7 noiembrie 2019, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă a respins, ca nefondată, cererea de revizuire a deciziei nr. 89A/11.02.2019, argumentând, în esenţă, că nu este îndeplinită o condiţie a revizuirii impusă de ipoteza de care se prevalează revizuenta - încălcarea autorităţii de lucru judecat prin pronunţarea a două hotărâri contrare - respectiv aceea ca în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat.

În recursul formulat nu au fost deduse critici strict pe acest aspect, ci s-a invocat o lipsă de analiză a argumentelor din memoriul depus la 6 noiembrie 2019, grefate pe existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză în litigiile soluţionate prin deciziile nr. 89/A din 11 februarie 2019 şi nr. 310A din 21 martie 2016.

Lecturând considerentele hotărârii atacate, se observă că, într-adevăr, instanţa nu a răspuns acestor susţineri care implică verificarea unei alte condiţii de admisibilitate a cererii de revizuire din perspectiva dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. pe care s-a fundamentat demersul judiciar al revizuentei.

Pentru a putea fi invocat motivul de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei, deoarece motivul este aplicabil şi în cazul hotărârilor care nu vizează fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunţate în acelaşi litigiu, adică să fi existat tripla identitate de elemente: părţi, obiect şi cauză; hotărârile contradictorii să nu fi fost pronunţate în acelaşi proces (dosar), ci în procese (dosare) diferite; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, aceasta să nu fi fost discutată; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat. În măsura în care o singură cerinţă dintre cele enunţate nu este îndeplinită, revizuirea va fi respinsă, ca inadmisibilă, nemaimpunându-se examinarea celorlalte condiţii.

În speţă, Curtea de Apel a constatat că în al doilea litigiu, cu nr. x/2018, soluţionat prin decizia civilă nr. 89A/11.02.2019 a Tribunalului Bihor, secţia I civilă, obiect al revizuirii, a fost invocată şi analizată excepţia autorităţii de lucru judecat a considerentelor din decizia civilă nr. 310A din 21 martie 2016 a Tribunalului Bihor în dosarul nr. x/2015.

Prin urmare, neîntrunirea acestei exigenţe justifică de plano respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, iar existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză între cele două pricini pentru a se reţine dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu se impune a fi cercetată. Contrar susţinerilor din recurs, în mod corect nu au fost analizate aspectele învederate prin memoriu, care vizau strict o altă condiţie de admisibilitate a căii de atac a revizuirii.

Referitor la nepronunţarea asupra cererii de suspendare a judecării pricinii, instanţa notează că, în practicaua deciziei, la pagina 2, Curtea de Apel a respins solicitarea revizuentei, în sensul inaplicabilităţii dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. pentru ca dezlegarea cauzei să depindă de soluţia ce se va da asupra cererii de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 2631/2013.

Astfel, cerinţele pentru existenţa ipotezei de casare prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. nu sunt întrunite, nefiind încălcat dreptul la apărare al recurentei revizuente.

Nici critica prin care se invocă lipsa din dosar a minutei, care cuprinde soluţia dată asupra cererii de revizuire, subsumabilă ipotezei de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nu subzistă în cauză.

Dispoziţiile art. 401 alin. (1) C. proc. civ. stipulează că, după ce a fost luată hotărârea, se va întocmi de îndată o minută care va cuprinde soluţia şi în care se va arăta, când este cazul, opinia separată a judecătorilor aflaţi în minoritate, iar, potrivit alin. (2) din acelaşi articol, minuta, sub sancţiunea nulităţii hotărârii, se va semna pe fiecare pagină de către judecători şi, după caz, de magistratul asistent, după care se va consemna într-un registru special, ţinut la grefa instanţei.

Înalta Curte constată că actul procedural în forma prescrisă a fost întocmit cu ocazia soluţionării cererii de revizuire şi se regăseşte la dosarul Curţii de Apel Oradea, în concluzie nu poate fi vorba de un caz de nulitate a hotărârii atacate.

O altă critică este cea referitoare la nelegala alcătuire a completului de judecată, recurenta particularizând ipoteza în care instanţa de revizuire a fost compusă dintr-un număr necorespunzător de judecători, în sensul că soluţionarea cererii se impunea a fi realizată de un complet de judecată format dintr-un singur judecător şi nu din doi judecători. Şi acest aspect a fost semnalat prin memoriul din 6 noiembrie 2019, iar Curtea de Apel nu s-a pronunţat şi, prin judecarea revizuirii în această compunere, a încălcat normele imperative de procedură şi legea de organizare judecătorească.

Susţinerile părţii, configurate în două motive de casare, art. 488 alin. (1) pct. 1 şi 5 C. proc. civ., se vădesc a fi lipsite de temei.

Nepronunţarea asupra unei excepţii, indiferent de obiectul acesteia, atrage nulitatea hotărârii, condiţionată de existenţa unei vătămări în sensul art. 175 C. proc. civ., iar critica recurentei, prin care reclamă nesoluţionarea de către Curte a excepţiei nelegalei compuneri a completului de judecată, semnalate prin memoriul respectiv, poate fi circumscrisă dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. (când prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii). În speţă, nu s-a produs o vătămare a recurentei în sensul pretinselor încălcări, care ar condiţiona casarea deciziei pentru acest motiv de recurs, nefiind întrunite astfel cerinţele ipotezei înscrise în art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Cum nelegala alcătuire a instanţei reprezintă un motiv de ordine publică, invocat în prezentul recurs, acesta va fi examinat de Înalta Curte din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Noţiunea de "compunere a instanţei" semnifică alcătuirea instanţei cu numărul de judecători prevăzut de lege.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 54 alin. (1) din Legea privind organizarea judiciară nr. 304/2004, republicată, cauzele date, potrivit legii, în competenţa de primă instanţă a judecătoriei, tribunalului şi curţii de apel se judecă în complet format dintr-un judecător, cu excepţia cauzelor privind conflictele de muncă şi de asigurări sociale.

La judecata apelurilor şi a recursurilor se aplică întotdeauna sistemul colegialităţii, sens în care art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, republicată, stipulează că apelurile se judecă în complet format din doi judecători, iar recursurile în complet format din trei judecători, cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel.

Având în vedere principiul accesorium sequitur principale, revizuirea (contestaţia la titlu, contestaţia în anulare, cererea de îndreptare a erorilor materiale, cererea de lămurire şi completare a hotărârii) reprezintă o cerere subsecventă faţă de pricina în care a fost pronunţată hotărârea a cărei revizuire se solicită, astfel încât aceasta va fi soluţionată în aceeaşi compunere în care s-a pronunţat hotărârea respectivă. În speţă, hotărârea supusă revizuirii, anume decizia civilă nr. 89A din 11 februarie 2019 a Tribunalului Bihor, secţia I civilă este o decizie pronunţată de o instanţă de apel în dosarul nr. x/2018 având ca obiect evacuare, completul de judecată fiind alcătuit dintr-un număr de doi judecători.

În acest context, în mod corect soluţionarea cererii de revizuire formulată în cauză a fost realizată de un complet de judecată compus din doi judecători.

Lipsa de motivare a hotărârii, surprinsă de recurenta revizuentă în cadrul unei alte critici nu poate fi primită. Instanţa de revizuire a expus raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată prin raportare la condiţiile de admisibilitate a revizuirii impuse de norma evocată şi la practica ilustrată prin hotărâri CEDO pe problema tranşată, astfel încât au fost respectate dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Ultimele critici nu pun problema nemotivării deciziei de revizuire, ci antamează fondul litigiului de evacuare în care a fost pronunţată hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat, fiind excluse de la verificare tocmai pentru că depăşesc limitele în care se poate judeca revizuirea pentru contrarietate de hotărâri în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru toate argumentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul revizuentei, în baza dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

În aplicarea normei înscrise în art. 453 alin. (1) C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.190 RON, cu titlu de onorariu de avocat, justificat prin factura nr. x/18.02.2020 şi chitanţa nr. x/18.02.2020, către intimata S.C. A..

PENRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta B. împotriva deciziei civile nr. 815R din 7 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă.

Obligă pe recurentă la plata sumei de 1.190 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata S.C. A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2021.