Territorial competence for compulsory auto insurance claims: plaintiff's right to sue at domicile under alternative jurisdiction rules

Şedinţa publică din data de 3 martie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la 21 ianuarie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România şi cu intervenient forţat B., obligarea pârâtului la plata sumei de 106.060,00 RON, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii, cu titlu de despăgubire pentru avarierea autoturismului marca x, cu nr. de înmatriculare la data accidentului - x - aflat în proprietatea sa la 1 martie 2020; obligarea la plata penalităţilor în valoare de 0,2% pe zi de întârziere, calculate prin raportare la debitul principal, începând cu data expedierii cererii de despăgubire, 19 octombrie 2020, până la plata efectivă a debitului; obligarea la plata contravalorii dobânzii legale penalizatoare calculate prin raportare la debitul principal, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 33 şi art. 32 din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie.

Prin întâmpinarea depusă la 10 august 2020, pârâtul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Piteşti, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia inadmisibilităţii, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

2. Hotărârea Judecătoriei Piteşti

Prin sentinţa civilă nr. 3380 din 24 mai 2021, Judecătoria Piteşti a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată de pârâtul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Piteşti a reţinut că, potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Pentru interesul distincţiei, instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 113 pct. 9 C. proc. civ. stipulează că, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă şi instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

Astfel, Judecătoria Piteşti a constatat că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat acordarea despăgubirilor în baza unei obligaţii instituite în conformitate cu prevederile legale referitoare la răspunderea civilă delictuală şi în scopul protejării anumitor categorii de victime, iar nu în baza unei obligaţii de despăgubire pentru fapta proprie sau a unei obligaţii de garanţie pentru fapta altei persoane.

Apreciind că în ipoteza expusă de art. 107 C. proc. civ., cu excluderea incidenţei art. 113 pct. 9 din cod, şi reţinând că în discuţie este competenţa relativă, a cărei discutare este condiţionată de invocarea excepţiei numai de către pârât, cum a fost cazul în speţă, Judecătoria Piteşti a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

3. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 444 din 20 ianuarie 2021, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a reţinut că, potrivit art. 115 alin. (1) C. proc. civ., "În materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face şi la instanţa în circumscripţia căreia se află: domiciliul sau sediul asiguratului."

Conform art. 116 C. proc. civ., "Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente."

Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a constatat că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata despăgubirilor în baza art. 33 şi 22 din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie.

A reţinut, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată şi de textele legale pe care reclamantul şi-a întemeiat cererea, că sunt deopotrivă competente teritorial să soluţioneze cauza instanţele de la domiciliul reclamantului şi de la sediul pârâtului. Având dreptul de a alege instanţa, potrivit art. 116 C. proc. civ., a constatat că reclamantul a sesizat judecătoria în a cărui circumscripţie se află domiciliul acestuia, respectiv Judecătoria Piteşti, în favoarea căreia a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că Judecătoriei Piteşti îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea dispoziţiilor legale şi a următoarelor argumente:

Reclamantul A. a învestit Judecătoria Piteşti cu soluţionarea cererii de chemare în judecată având ca obiect obligarea pârâtului Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România la plata sumei de 106.060,00 RON, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii, cu titlu de despăgubire pentru avarierea autoturismului marca x; obligarea la plata penalităţilor în valoare de 0,2% pe zi de întârziere, calculate prin raportare la debitul principal, începând cu data expedierii cererii de despăgubire, 19 octombrie 2020, până la plata efectivă a acestuia; obligarea la plata contravalorii dobânzii legale penalizatoare calculate, prin raportare la debitul principal, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii.

Invocând în drept incidenţa dispoziţiilor art. 33 şi art. 32 din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie, reclamantul a susţinut că despăgubirile solicitate sunt necesare reparaţiilor autovehiculului aflat în proprietatea sa, care a fost avariat prin efectuarea unor manevre necorespunzătoare de către intervenientul B., care nu s-a asigurat la manevra de mers cu spatele.

În raport de obiectul cauzei deduse judecăţii, Înalta Curte constată că cererea de chemare în judecată care a generat dezînvestirile reciproce ale instanţelor aflate în conflict de competenţă a fost formulată într-o acţiune întemeiată pe normele din materia asigurărilor pentru prejudicii produse terţilor prin accidente rutiere.

Pentru această categorie de litigii, legiuitorul a instituită o competenţă teritorială relativă, prin art. 115 alin. (1) C. proc. civ., stabilind că, "În materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face şi la instanţa în circumscripţia căreia se află, (pct. 1), domiciliul sau sediul asiguratului, (pct. 2), bunurile asigurate sau (pct. 3), locul unde s-a produs riscul asigurat. La alin. (3) al articolului menţionat s-a prevăzut că, în materia asigurării obligatorii de răspundere civilă, terţul prejudiciat poate introduce acţiune directă şi la instanţa domiciliului său.

Întrucât dispoziţiile art. 115 alin. (1) C. proc. civ. instituie, în materie de asigurare, o competenţă teritorială alternativă, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 116 din acelaşi act normativ, potrivit cărora "Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente."

Competenţa alternativă este o competenţă teritorială relativă, a cărei nesocotire poate fi invocată numai de pârât, prin întâmpinare, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că, în cauză, pârâtul a invocat, prin întâmpinare, această excepţie relativă, cu privire la care ambele instanţe învestite cu judecata litigiului s-au pronunţat în hotărârile prin care şi-au declinat reciproc competenţa.

Însă, reclamantul şi-a exprimat dreptul de opţiune reglementat prin art. 116 C. proc. civ., înţelegând să învestească Judecătoria Piteşti cu soluţionarea cauzei, aceasta fiind instanţa în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul (comuna Bradu, jud. Argeş).

Astfel, în baza dispoziţiilor art. 115 alin. (1) şi art. 116 C. proc. civ. Judecătoria Piteşti a devenit instanţa competentă să judece cauza.

Faţă de aspectele expuse, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 martie 2022.