Territorial jurisdiction in divorce where respondent resides abroad: application of plaintiff's domicile as competent forum under Article 915(1) of the Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 3 martie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la 19 septembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., desfacerea, din culpa acestuia, a căsătoriei încheiate la 18 februarie 2012 în Dongo, Italia, actul de căsătorie fiind transcris la Piteşti, jud. Argeş; menţinerea numelui avut înainte de căsătorie, "A."; stabilirea locuinţei minorului C. la domiciliul său şi obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere în procent 25% din venituri, cu cheltuieli de judecată.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 373, 379 şi următ., ale art. 383 şi art. 400 C. civ., precum şi ale art. 453 C. proc. civ.

2. Hotărârea Judecătoriei Piteşti

Prin sentinţa civilă nr. 4393 din 29 iunie 2021, Judecătoria Piteşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Piteşti a reţinut că dispoziţiile art. 915 C. proc. civ. stabilesc o competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică, care, potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., poate fi invocată şi din oficiu de către instanţă, conform art. 130 alin. (2) din acelaşi act normativ.

A apreciat că, potrivit înscrisurilor depuse de reclamantă la dosar, pentru a putea beneficia de dispoziţiile art. 921 alin. (1) C. proc. civ., în raport de reprezentarea prin mandatar în procesul de divorţ, a reieşit că aceasta lucrează cu normă întreagă în Italia, locuind constant în această ţară.

Totodată, din verificările efectuate de organele de poliţie, din referatul întocmit de grefier la 26 octombrie 2020, precum şi din dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu pârâtul, a apreciat că a reieşit că reclamanta locuieşte în Italia.

Ca urmare, deşi a constatat că părţile au avut un domiciliu comun în România, a apreciat că, în prezent, niciuna dintre acestea nu mai locuieşte în ţară şi că nu şi-au exprimat expres acordul de a învesti Judecătoria Piteşti cu judecata cererii de divorţ, astfel încât, potrivit art. 915 alin. (2) C. proc. civ., a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

3. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 10528 din 9 decembrie 2021, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a reţinut că, la momentul sesizării Judecătoriei Piteşti cu cererea de divorţ, 19 septembrie 2019, reclamanta locuia în Piteşti, iar pârâtul avea reşedinţa în Italia, potrivit relatărilor petentei şi a constatărilor organelor de poliţie care au rezultat din verificările efectuate de secţia nr. 2 Poliţie Piteşti.

Totodată, conform menţiunilor din referatul de anchetă socială întocmit în cauză, a reieşit că reclamanta locuieşte, din anul 2019, fără forme legale, în Piteşti, str. x, jud. Argeş, fiind angajată la un cabinet medical individual.

În raport de aceste aspecte, reţinând susţinerile reclamantei şi verificările organelor de poliţie, conform cărora pârâtul are locuinţa în străinătate, în lipsa unor minime indicii din care să rezulte că acesta ar avea locuinţa pe raza sectorului 5 Bucureşti, instanţa a constatat că este incidentă ipoteza reglementată de art. 915 alin. (1) teza finală C. proc. civ., care vizează împrejurarea că, dacă pârâtul nu are locuinţa în ţară, competenţa de soluţionare a cererii revine instanţei de la domiciliul reclamantei.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că Judecătoriei Piteşti îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea dispoziţiilor legale incidente şi a următoarelor argumente:

La 19 septembrie 2019, reclamanta A. a învestit Judecătoria Piteşti cu soluţionarea cererii de chemare în judecate formulate în contradictoriu cu pârâtul B., prin care a solicitat desfacerea căsătoriei încheiate la 18 februarie 2012 în Dongo, Italia; menţinerea numelui avut înainte de căsătorie, "A."; stabilirea locuinţei minorului C. la domiciliul său şi obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere în procent 25% din venituri.

În motivele dezvoltate în susţinerea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că, anterior formulării cererii, părţile au lucrat în Italia, unde s-au căsătorit, iar apoi au venit în România, locuind o perioadă în casa părinţilor săi. Ulterior, reclamanta şi minorul s-au mutat în locuinţa surorii sale, din Piteşti, str. x.

La solicitarea Judecătoriei Piteşti, Poliţia Municipiului Piteşti, secţia 3 Poliţie a efectuat verificări în scopul identificării domiciliului pârâtului. Astfel, în adresa din 15 septembrie 2020, s-a consemnat că pârâtul nu locuieşte la adresa din Piteşti, str. x, jud. Argeş, ci în Italia.

Potrivit referatului de anchetă psihosocială întocmit de Direcţia de Asistenţă Socială a Municipiului Piteşti, din dispoziţia Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, reclamanta are domiciliul în jud. Argeş, însă locuieşte în fapt la adresa din Piteşti, str. x, la sora sa, unde beneficiază de condiţii mai bune de creştere şi îngrijire a minorului. S-a menţionat că reclamanta şi-a stabilit în mod provizoriu reşedinţa la această adresă, până când va dispune de mijloace financiare suficiente pentru a-şi achiziţiona propria locuinţă. De asemenea, s-a consemnat că, încă din anul 2019, reclamanta şi minorul şi s-au mutat definitiv în România, acesta din urmă fiind înscris la cursurile preşcolare din localitatea Făgeţelu, jud. Olt, unde locuiesc părinţii materni.

Această situaţie de fapt a fost confirmată şi de verificările efectuate de Poliţia Municipiului Piteşti, secţia 2 Poliţie, la solicitarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, potrivit cărora reclamanta locuieşte efectiv în Piteşti, str. x, fără forme legale.

În raport de împrejurările expuse, Înalta Curte constată incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., care stipulează că, (1) "Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul."

Noţiunea de "locuinţă" din cuprinsul normei legale enunţate reprezintă unul dintre elementele de identificare a persoanei fizice, prezentând importanţă locuinţa statornică şi principală a persoanei sau adresa unde locuieşte efectiv.

Reţinând că reclamanta domiciliază în România, în municipiul Piteşti, Înalta Curte va da eficienţă dispoziţiilor art. 915 alin. (1) teza finală C. proc. civ., urmând a stabili competenţa în favoarea instanţei de la domiciliul acesteia.

Pentru aceste considerente, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 martie 2022.