Peremption of cassation appeal following suspension for parties' failure to request in-absence judgment

Şedinţa publică din data de 3 martie 2022

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la 26 octombrie 2016, sub nr. x/2016, reclamanţii A. "B. şi C.", B. şi C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii D., E. şi F., obligarea acestora la plata sumei de 10.000 RON, cu titlu de daune materiale, cauzate prin procesului ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2016 al Judecătoriei Cornetu; la plata sumei de 500.000 RON, cu titlu de daune morale, pentru prejudiciul nepatrimonial produs prin atingerea adusă demnităţii, onoarei şi reputaţiei reclamanţilor; la publicarea dispozitivului hotărârii ce se va pronunţa pe cheltuiala lor, în cinci cotidiene de întindere naţională, în termen de 5 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, iar după trecerea acestui termen să fie autorizaţi reclamanţii la publicarea hotărârii, pe cheltuiala pârâţilor, cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 1349 coroborat cu art. 73 şi art. 252 C. civ. şi pe art. 10, paragr. 2 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.

2. Hotărârea Judecătoriei Cornetu

Prin sentinţa civilă nr. 1345 din 6 aprilie 2017, Judecătoria Cornetu a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.

3. Judecata la Tribunalul Ilfov şi hotărârea acestei instanţe

Pârâtul F. a formulat cerere reconvenţională, prin care a solicitat obligarea reclamanţilor la plata sumei de 700.000 de RON către D., reprezentând lipsa de folosinţă pentru imobilele sustrase în anul 2006 şi prin întocmirea în fals şi abuziv a contractului de concesiune nr. x/13.09.2006.

Prin sentinţa nr. 2817 din 18 octombrie 2018, Tribunalul Ilfov, secţia civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea principală formulată de reclamanţii B., C. şi A. "B. şi C.", în contradictoriu cu pârâţii D., E. şi F.. A admis în parte cererea principală formulată de reclamanţi, având ca obiect daune morale. I-a obligat pe pârâţii D., E. şi F., în solidar, la plata către reclamanţii B., C. şi A. "B. şi C." a sumei de 50.000 RON, cu titlu de daune morale. I-a obligat pe pârâţi, în solidar, la publicarea, pe cheltuiala acestora, a dispozitivului sentinţei, în termen de 5 zile de la rămânerea definitivă a acesteia într-un ziar central de răspândire naţională şi într-un ziar local. În caz de neexecutare, a autorizat publicarea hotărârii de către reclamanţi, pe cheltuiala pârâţilor, în aceleaşi condiţii. A anulat cererea reconvenţională formulată de F. şi D., prin mandatar F., ca netimbrată.

4. Hotărârea instanţei de apel

Prin decizia nr. 1413 din 14 octombrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis apelurile principale declarate de pârâţii D., E. şi F. împotriva sentinţei nr. 2817 din 18 octombrie 2018 a Tribunalul Ilfov, secţia civilă. A respins apelul incident formulat de reclamanţii A. "B. şi C.", B. şi C. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat. A schimbat în parte sentinţa civilă apelată, în sensul că a respins cererea principală formulată de reclamanţii A. "B. şi C.", B. şi C. împotriva pârâţilor D. şi E., ca nefondată. A respins cererea principală formulată de reclamanta A. "B. şi C." împotriva pârâtului F., ca nefondată. A admis în parte cererea principală formulată de reclamanţii B. şi C. împotriva pârâtului F.. L-a obligat pe pârâtul F. să plătească reclamanţilor B. şi C. suma de 3.000 RON, cu titlu de daune morale. A respins în rest cererea principală. A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

5. Recursul

Împotriva deciziei nr. 1413 din 14 octombrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă au declarat recurs reclamanţii A. "B. şi C.", B. şi C..

Invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., recurenţii au susţinut că instanţa de apel, depăşind atribuţiile puterii judecătoreşti şi limitele efectului devolutiv al apelului, s-a pronunţat numai asupra daunelor morale, iar nu şi asupra daunelor materiale (neacordate) la rejudecarea fondului, încuviinţând depunerea unor înscrisuri preexistente acţiunii civile, pe care le-a apreciat ca fiind noi, deşi aceste scripte trebuiau depuse în etapa procesuală a fondului.

Au menţionat că sunt incidente şi prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în sensul că instanţa de apel, în mod nelegal, nu a aplicat dispoziţiile art. 1175 C. civ., reţinând că nu există temei legal pentru a constata angajarea răspunderii civile delictuale a pârâţilor D. şi E., pe motiv că afirmaţiile calomnioase aparţin numai intimatului-pârât F..

Au afirmat că este aplicabil şi cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., decizia recurată fiind pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material privind circumstanţele specifice de săvârşire a faptelor ilicite de către intimatul-pârât F., înlăturând celelalte sancţiuni şi apreciind eronat că suma de 3.000 RON este o sancţiune suficientă pentru ca acesta să-şi adapteze conduita pe viitor.

6. Procedura de filtru

Raportul asupra admisibilităţii recursului, întocmit în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost comunicat părţilor, iar prin încheierea din camera de consiliu din 15 aprilie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis în principiu recursul, stabilind termen pentru soluţionarea acestuia la 13 mai 2021, în şedinţă publică.

Prin încheierea din 13 mai 2021, judecata recursului a fost amânată la 17 iunie 2021 pentru introducerea în cauză a numitului G., în calitate de moştenitor al intimatului E., decedat pe parcursul procesului.

La termenul din 17 iunie 2021, Înalta Curte, constatând că părţile legal citate nu s-au înfăţişat la strigarea cauzei şi nici nu au solicitat, în scris, judecata în lipsă, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata recursului.

La 9 februarie 2022, a fost întocmit referatul prevăzut de dispoziţiile art. 420 C. proc. civ., stabilindu-se termen pentru discutarea excepţiei de perimare la 3 martie 2022.

7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Asupra excepţiei de perimare a cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ.,"orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă. (3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată".

În sensul prevederilor legale enunţate, perimarea se înfăţişează ca o sancţiune care se răsfrânge asupra întregii activităţi judiciare, determinate de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea litigiului dedus judecăţii.

Pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni din motive imputabile părţii.

Perimarea operează cu condiţia ca, timp de 6 luni, să nu se fi săvârşit vreun act de procedură în vederea judecării cauzei, împrejurare determinată de lipsa de diligenţă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.

Aceasta este situaţia în speţă, când, după suspendarea judecării recursului prin încheierea din 17 iunie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2016, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa nejustificată a părţilor şi pentru faptul că acestea, deşi legal citate, nu au solicitat judecata în lipsă, a trecut mai mult de 6 luni, fără a se săvârşi un act de procedură în vederea reluării judecării cauzei.

Conform art. 417 C. proc. civ., termenul de perimare poate fi întrerupt prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării litigiului de către partea care justifică un interes.

Însă, această cerinţă nu este îndeplinită, de vreme ce recurenţii nu au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei în vederea continuării judecăţii, recursul fiind suspendat pentru lipsa de diligenţă a părţilor de a solicita soluţionarea în lipsă.

De asemenea, Înalta Curte constată că nu s-a impus necesitatea efectuării unui act de procedură din oficiu, în condiţiile prevăzute de art. 416 alin. (3) C. proc. civ.

În raport de considerentele expuse şi având în vedere că au trecut mai mult de şase luni de la data suspendării judecării recursului, timp în care părţile nu au solicitat continuarea judecăţii, iar în această perioadă nu a intervenit o cauză de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 416 coroborate cu cele ale art. 420 C. proc. civ., va constata perimat recursul declarat de reclamanţii C., B. şi A. "B. şi C." împotriva deciziei nr. 1413 din 14 octombrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamanţii C., B. şi A. "B. şi C." împotriva deciziei nr. 1413 din 14 octombrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 martie 2022.